Conform clasamentului World University Rankings QS, România este prezentă în Top 1000 doar  cu Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi Universitatea din Bucureşti, ambele ocupând un loc în categoria 801+, la fel ca în 2018.

Problema plagiatelor lucrărilor de doctorat zguduie periodic România. Cazuri celebre (Victor Ponta), şi cazuri mai puţin celebre. Unii beneficiari de titluri de doctor (Mihai Tudose, Victor Ponta) încearcă să scape de aceste titluri, obţinute prin plagiat,  dar instanţa nu le dă voie. Câtă răutate! Alţii, precum Robert Negoiţă, beneficiar de titlu de doctor, declară senin că „Eu nu înţeleg care e diferenţa (între) „să copiezi şi să plagiezi”!

ARACIS a pornit la drum cu un viciu esenţial. Este Agenţie de stat, care este şi principal furnizor în materie de învăţământ superior. Dar o Agenţie de verificare a calităţii (nu de asigurare, că nu este rolul arbitrului să „asigure” calitatea) trebuie să fie de terţă parte, nici a furnizorului nici a beneficiarului de servicii. Altfel nu e credibilă.

ARACIS a avut şi are monopolul evaluării, deşi legea spune altceva, că se poate apela şi la agenţii străine. Ori, fără competiţie nu există calitate, inclusiv în evaluarea calităţii din educaţie. În ţările occidentale cu învăţământ superior performant există câte 4-6 agenţii, care îşi fac concurenţă câştigând credibilitate şi respect în ochii beneficiarilor. Dar ce să faci în spaţii mioritice, în care, după afirmaţia ministrului Mihail Hârdău, „universitatea Spiru Haret şi alte universităţi controlează ministerul educaţiei şi Parlamentul României”. O fi ştiind domnia sa ce spune…

Membrii staff-ului ARACIS au fost şi sunt într-un clar conflict de interese, pentru că sunt plătiţi simultan şi de ARACIS dar şi de universităţile din care provin. Cum să fie obiectivi în evaluare? Să „muşte” şi mâna care-i plăteşte?

Consecinţa. Numărul de studenţi s-a înjumătăţit, tinerii şi familiile lor realizând că diplomele din România nu valorează prea mult  în piaţa muncii. Adică,  piaţa muncii a rezolvat ce nu a fost statul în stare să rezolve. Iar cei mai buni elevi români  pleaca la universităţi străine. Aceasta-i şi consecinţa activităţii ARACIS.

ARACIS a acordat la un moment dat cel mai înalt calificativ, „grad ridicat de încredere” la trei sferturi dintre universităţile româneşti! Evaluarea făcută de ministrul Funeriu, cu ajutorul unei agenţii străine, Asociaţia Universităţilor Europene, a dat cu totul alt rezultat: doar 12 universităţi româneşti (din 54) au intrat în prima categorie. Diferenţa este evidentă, nu mai trebuie comentată.

Avem, de curând, două evenimente majore. Un prorector de la Universitatea Spiru Haret a fot arestat, fiind inculpat împreună cu alte persoane pentru vânzarea de diplome universitare. Este drept, Universitatea Spiru Haret a obţinut de la ARACIS doar calificativul „Încredere”. Încrederea că dacă dai banii obţii diploma imediat. O altă situaţie, ARACIS a refuzat să elaboreze metodologia de evaluare a şcolilor doctorale, astfel încât această evaluare a trebuit să fie prorogată cu 4 ani. Deşi, ministerul putea apela la evaluatori străini, cum a procedat şi ministrul Funeriu.

Rămâne de văzut dacă noul ministru al Educaţiei împreună cu premierul Orban ştiu, pot şi doresc să facă ordine în acest domeniu. Desfiinţarea ARACIS este un prim pas, apoi legea să prevadă înfiinţarea altor agenţii, inclusiv private, cu statut clar prevăzut în lege. Accesul la agenţiile străine de evaluare a calităţii în educaţie este iarăşi decisiv. Cei care dau banii pentru finanţarea universităţilor de stat, respectiv Ministerul Educaţiei, să apeleze  la agenţii străine pentru clasificarea universităţilor, cum a procedat ministrul Funeriu. Şi să le dea bani în funcţie de această evaluare străină. Altfel, nu se va schimba nimic în învăţământul românesc.

P.S. Şi în învăţământul preuniversitar avem aceeaşi situaţie, despre care voi scrie într-un viitor articol.

UPDATE. Un comentariu



Cautati mai adanc Domnule Vlaston. O sa gasiti lucruri interesante in interiorul ARACIS. Evaluatori alesi in functie de interese pentru anumite universitati. Si daca largiti un pic mai mult cautarile o sa vedeti ca au legaturi stranse cu partidele si interesele acestora. Sunt evaluatori vechi care nu au fost selectati niciodata si sunt evaluatori noi care nu-si mai tin orele pentru ca sunt tot timpul la evaluari. Asta ... cand nu sunt la partid. Si mai sunt si universitati care de ani buni nu mai au autorizare institutionala de functionare si cu toate astea functioneaza. Cum se poate asta ? Si, sa nu o mai dam la spate, la universitatile private evaluarea este o formalitate. Doar daca au deficiente care nu pot fi ascunse sub pres.