La câteva ore după publicare am primit un prim drept la replică, pe care l-am publicat aici, venit din partea Directorului Economic al instituţiei vizate, dl Anghel Anghel, deci nu din partea reprezentantului legal. Comentariile noastre, în urma primului drept la replică, le găsiţi la finalul articolului de aici

Azi am primit un al doilea drept la replică, de această dată semnat de Directorul General (DG) al Institutului, dl Ovidiu Badea. Acesta este accesibil aici.

Faţă de cele de mai sus dorim să facem următoarele precizări:

a) întreaga discuţie pe seama salariului DG al INCDS „Marin Drăcea“, precum şi al oricărui alt DG de INCD nu ar mai lăsa loc la nicio interpretare dacă prevederile legale ar fi respectate în privinţa publicării declaraţiei de avere şi a celei de interese. Reamintim tuturor DG că în calitatea d-lor de funcţionari publici au obligaţia legală de a-şi încărca respectivele declaraţii cel puţin pe site-ul instituţiei pe care o conduc. În cazul de faţă, locul celor două drepturi la replică, şi al răspunsurilor noastre ar fi putut fi luat de simpla prezenţă a celor două declaraţii pe site-ul INCDS „Marin Drăcea“, unde toată lumea ar fi văzut negru pe alb ce venituri a avut/are DG al acestei instituţii publice şi/sau dacă defalcarea salarială ar fi parte componentă din rapoartele anuale prezentate de INCD-uri. Nu ne-am fi încurcat în Ordine de ministru, BVC-uri, prime şi pensionări. 

b) Afirmaţiile noastre au fost facute în baza unui Ordin de ministru publicat în MoF si am dorit cu bună intenţie să prezentăm opiniei publice aspecte din salarizarea personalului INCD-urilor din România. Am menţionat titulatura corectă la începutul articolului original, i.e. drepturi salariale, apoi trecând la salariu brut. Nu considerăm că în prealabil ar fi trebuit să cerem un punct de vedere de la fiecare din cele aproape 50 de INCD-uri ale României, discutând pe baza unui text legal, cu rubrici clare; şi credem că niciun ziarist nu ar fi avut o abordare de acest fel. Recunoaştem că nu am avut ştiinţă de existenţa acelei pensionări a fostului DG, care a „pompat“ drepturile salariale de la rubrica respectivă. De asemenea, nu puteam intui că la pensionarea unui cercetător acesta poate primi o bonificaţie de 10 salarii brute în cuantum net. 

c) Apreciem clarificările făcute de către personalul de la INCDS „Marin Drăcea“ şi că au prezentat spre publicare detaliile salariale ale DG-ului oferind explicaţii atât nouă cât şi presei din România, dar reiterăm: întreaga tevatură ar fi fost evitată dacă pe site-ul instituţiei sau pe portalul declaratii.integritate.eu apăreau declaraţiile de avere şi respectiv interese ale DG, aşa cum cere legea. 

În încheiere, rămânem la concluzia că drepturile salariale maxime ale DG ai unor INCD-uri, deşi sunt legale, nu reflectă performanţa ştiinţifică acestor institute. Reiterăm pe această cale necesitatea unei evaluări riguroase a tuturor INCD-urilor de către un corp de experţi internaţionali, la pachet cu cea a Institutelor Academiei Române, Academiilor de Ramură, Universităţilor şi altor centre de cercetare aflate în subordinea diferitelor ministere. Doar o astfel de evaluare ar putea duce la discutarea unor bonusuri de performanţă pentru activitatea managerială a DG. 

Stăm la dispoziţia oricui pentru lămuriri suplimentare pe tema de mai sus şi vă asigurăm că rămânem fideli motto-ului blogului nostru („Cercetarea românească – creşterea şi descreşterea ei), în speranţa abordării pe viitor şi a capitolului de „creştere“. Din păcate realitatea prezentă este de la tristă înspre bacoviană.