Dl. Lucian Leuştean a publicat o Scrisoare deschisă, intitulată N-o fi ilegal, dar e imoral ! în vreme ce dl. Codrin Liviu Cuţitaru a scris comentariul  ce se cheamă Universitatea vulnerabilă. Epoca Tudorel Toader. Cei doi binecunoscuţi profesori şi intelectuali publici ieşeni se arătau alarmaţi de iminenţa perspectivei ca dl. prof.univ. dr. Tudorel Toader să profite de un context favorabil, după părerea mea chiar favorizat de complicităţi interne nedemne şi laşe, ca şi de o legislaţie pe an ce trece tot mai permisivă şi mai indiferentă la criterii de morală, dar şi la interesele reale ale învăţământului superior din România, şi să dobândească un al doilea mandat de rector. Că situaţia e serioasă, că îngrijorările semnatarilor şi nu doar ale domniilor lor sunt profunde o dovedeşte faptul că profesorul Codrin Liviu Cuţitaru a renunţat în textul domniei-sale la stilul inteligent- ironic şi ghiduş care mă face să îi aştept cu sufletul la gură şi să îi citesc cu încântare tabletele publicate săptămânal în Dilema veche şi în Ziarul de Iaşi în favoarea unui ton serios şi a unei analize chirurgicale.

Citind Scrisoarea deschisă a d-lui profesor Leuştean am fost intrigat de faptul că la o Universitate mare, veche, cu tradiţie nu s-a găsit un contracandidat real, plauzibil, cu şanse de reuşită în faţa celui care, legal, are, e adevărat, toate drepturile de a candida, însă, din punct de vedere moral ,este descalificat prin toate faptele lui mizere comise pe vremea în care a fost şi aş zice că a şi dezonorat funcţia de ministru al Justiţiei în guvernele de proastă calitate conduse de d-nii Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose, respectiv de d-na Viorica Dăncilă. La un moment dat strâns cu uşa, presat de critici, multe dintre ele venite chiar din mediul universitar ieşean, dl. Tudorel Toader a încercat “să se scoată” (să-mi fie iertată exprimarea complet neacademică !), recurgând la stratagema dezonorantă a jocului la două capete..Un respectat profesor de la Literele ieşene, unul dintre puţinii autenticii disidenţi anticomunişti, e vorba despre dl. prof.univ. dr. Alexandru Călinescu, mi-a explicat că d-nul Leuştean a eşuat în încercarea de a coagula o majoritate care să îi ofere minime şanse de reuşită oricui altcuiva care s-ar fi dorit contracandidatul atât de compromisului domn Tudorel Toader.

Cei ce lucrează în sistem ştiu că în universităţi, în „perioadele electorale” se vorbeşte cum nu s-a vorbit vreme de patru ani, se poartă discuţii în contradictoriu, se fac alianţe, profesorii de la o anumită facultate se însoţesc circumstanţial cu colegii de la facultăţi ce au interese asemănătoare, viaţa universitară devine un veritabil furnicar.  Facultăţile mari, cu un număr considerabil de electori, se află la mare căutare pentru simplul motiv că ele sunt cele ce fac legea, însă pentru a-şi impune supremaţia au nevoie de voturi venite şi din partea facultăţilor mai mici. De aici negocieri, promisiuni, angajamente. Viaţa universitară o concurează fără probleme pe cea parlamentară. Iar cum în ansamblul oricărei Universităţi, Facultatea de Drept se numără printre cele care, cum se zice, „fac legea”, dl. Toader porneşte din pole position.  

Marea problemă e că o modificare legislativă promovată de un fost, lamentabil şi, mai presus de toate, agramat ministru al Educaţiei- adică odiosul domn Liviu Pop, a cărui ticăloşie, nu prestigiu e mare cât Casa Poporului- nu mai limitează la două numărul mandatelor de rector la care poate să aspire una şi aceeaşi persoană. Or, faptul acesta creează premisele ca peste patru ani istoria să se repete. Modificările aduse de Senat la Legea Educaţiei binecuvântează infracţiunile la legile bunului simţ comise de plagiatorul dovedit Liviu Pop. E de sperat că preşedintele Iohannis va refuza promulgarea legii în forma actuală.

Şi alte legi şi acte normative s-ar cuveni revizuite pentru revenirea la normalitate şi cinste. Printre care şi aceea care dădea  dreptul celor ce au avut mandate incomplete să recurgă la stratageme josnice, la demisii cu cântec intervenite cu doar o lună înainte de încheierea mandatului spre a se etermiza în funcţie. „Modificarea Pop”, întărită de votul pesedist majoritar din Senatul României, îi scapă de o grijă pe combinagii în chestiune. Au vreme de alte ticăloşii. Şi aranjamente. 

Universitatea ieşeană este una de prestigiu, serioasă, mare şi o cred capabilă ca în ani să îşi regăsească autoimunitatea. Mai îngrijorat sunt de ceea ce se va întâmpla la aşa-zisele „universităţi mici”,  majoritar create după 1989. Ca să spun lucrurilor pe nume, mă îngrijorează şi ce se va întâmpla la Universitatea din Oradea. Acolo unde sunt profesor. Loc în care s-a recurs deja la stratagema întreruperii mandatului, operaţiune urmată de declaraţii sforăitoare de realizări, dacă nu cumva chiar sfidătoare la adresa bunului simţ.

M-a mirat şi nu prea lipsa de reacţie a universitarilor. A colegilor mei.Unii chiar de foarte bună calitate, nu toţi ieşiti din pulpana răposatului pretins ctitor Teodor Maghiar. Zic că nu prea m-a mirat fiindcă, în urmă cu doi ani, atunci când rectorul acum demisionar, însă cu pofte declarate de perpetuare în funcţie a semnat acea imundă susţinere a candidaturii la postul de ministru al Educaţiei a d-lui Popa- Pamblică, am fost singurul care am protestat public.

Cu ce m-am ales? Doar cu mustrarea unei foste studente, acum colege, pe vremea aceea „cu funcţie”, care mi-a reamintit că „ de aici ne luăm salariul”.

Un alt mod de a spune că banii nu au miros. Şi nici morala nu este la prea mare căutare.  

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro