Organizaţiile studenţeşti: Referendumul  nu numai că ar stigmatiza o categorie socială, dar ar afecta şi incluziunea ei în rândul universităţilor 6

Sunt la facultate în Anglia de trei săptămâni, iar ieri mi-am întâlnit pentru prima dată tutorele. Ne-a întrebat, pe mine şi pe colega mea, care sunt două dintre cele mai importante aspecte care se caută în câmpul muncii, după absolvire. Ne-a dat un indiciu: educaţia. Eu i-am spus că mai e şi experienţa.

Săptămâna aceasta Preşedintele României a luat o poziţie publică fermă împotriva proiectului de Ordonanţă de Urgenţă care ar abroga legea cercetării avertizând „că cercetarea din România riscă să regreseze la nivelul anilor ’90”. Salutăm poziţia Preşedintelui, cu toate că am aşteptat astfel de poziţii şi anterior!

România are 1.636 infrastructuri de cercetare, ce includ 22.625 echipamente, conform site-ului guvernamental (în 24 iulie, a.c.) Nu ştie nimeni care este gradul de utilizare al acestora, rezultatele pe care le-au produs, care sunt cercetătorii performanţi ce le operează şi care dintre ei taie frunză la câini folosind un microtom, de exemplu.

Să aruncăm o scurtă privire, aşa de curiozitate, peste CV-ul d-lui senator Liviu Marian Pop, prin voinţa preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea, de la începutul încheiatei sesiuni parlamentare, preşedintele Comisiei de Învăţământ din Senatul României.

Lista drepturilor studenţeşti ce sunt încălcate în Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, cele 4 mari universităţi „persecutate politic“.

Deşi România este o ţară care nu mai are flotă maritimă, marinarii civili români sunt răspândiţi pe toate meridianele lumii. Educaţia profesională a acestora se bazează pe instituţiile de învăţământ existente în ţară. Vă propun un interviu cu rectorul Universităţii Maritime din Constanţa, Cornel Panait, instituţie înfiinţată în zorii libertăţii post-comuniste.

Adevărata problemă nu este ministrul Valentin Popa. El e doar un agent mai lipsit de pudoare al viciilor tolerate care au cuprins de multă vreme şcoala din România.

Îndată după Sărbătorile de Paşte, Ministerul Educaţiei Naţionale şi-a făcut publică decizia referitoare la modul, nu şi la principiile în conformitate cu care vor fi alocate locurile bugetate din învăţământul superior din România. Locuri aferente tuturor ciclurilor de studii - Licenţă; Masterat, Doctorat­ - şi pe care vor concura cei care îşi vor începe studenţia la data de 1 octombrie 2018.

Dacă un angajator ar ajunge faţă în faţă cu un student sau tânăr absolvent cu stil, cu eleganţă, rafinament, care stăpâneşte bine arta conversaţiei inteligente, cu o exprimare elevată şi expresivă, care ştie bine gramatică şi subtilităţile limbilor străine, care ştie să zâmbească, care miroase frumos,

Pe vremea când dl. Petru-Daniel Funeriu era ministrul Educaţiei Naţionale, s-a luat decizia democratizării, poate un pic cam hei-rupiste, a vieţii universitare.

Un rector, unul dintre aceia care şi-a depăşit grotesc competenţele, mai mult, a încălcat grav legea subordonând instituţia pe care prin cine ştie ce întâmplare şi jocuri a ajuns să o conducă subordonării politice, târând-o totodată într-o nemeritată mizerie, şi a făcut asta susţinând candidatura d-lui Valentin Popa-Pamblică la postul de ministru al Educaţiei, recidivează.

Bun. Să ne acordăm o clipă de răgaz că tot e zi de mare sărbătoare, şi să recapitulăm magnificele performanţe şcolare şi academice ale celor despre care se spune că ar reprezenta elita politică românească actuală.

România are înţelepciunea şi resursele de a prelua absolvenţii de ştiinţe, litere, istorie şi a-i construi ca profesori în „şcoli de profesori“, în directa responsabilitate a Ministerului Educaţiei, prin colaborare cu profesioniştii din universităţi.

Un an nou, poate primul an pentru unii dintre voi. Faceţi parte dintre cei aleşi, aveţi o şansă pe care mulţi alţi tineri nu o au – în România şi în lume. La nivel global, faceţi parte dintre cei 1% care au (vor avea) studii superioare. Pentru că facem parte din „global village“ numit Pământ, avem fiecare dintre noi o responsabilitate asociată acestei poziţii privilegiate.

Mai totdeauna atunci când se discută despre slaba calitate a multor teze de doctorat elaborate şi susţinute în România şi despre inadmisibilul număr de plagiate (dovedite!), se face referire la câteva cifre.

Ne-am cunoscut în octombrie 2012, eram în sala 101 de la etajul 1 al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din Cluj sau cum iţi spuneam, FŞPAC. Eram un copil din Botoşani pierdut printre alţi copii cu priviri curioase într-o sala mare iar în faţa noastră erau oamenii cărora le datorez ceea ce sunt eu astăzi.

Săptămâna trecută, marţi, exact în ziua în care iresponsabilii şi analfabeţii politic lideri ai PSD erau gata-gata să joace ceardaş pe trecutul României doar spre a le face pe plac liderilor UDMR cu scopul de a-i convinge să le dea votul care să le permită perpetuarea la guvernare, din Germania, ţara care reprezintă motorul Uniunii Europene, preşedintele Klaus Iohannis s-a pronunţat ferm împotriva autonomiei pe criterii etnice.

Toţi am avut cel puţin un moment în care ne-am dorit o schimbare de peisaj, o ieşire din rutina zilnică, o clipă pentru noi pentru a ne înţelege mai bine trăirile şi sentimentele.

Atunci când eşti mic, toată lumea te întreabă ce îţi doreşti să devii când o să fii mare, iar tu răspunzi inocent ce îţi trece prin minte în momentul respectiv. Poate chiar crezi, pentru o secundă, că exact asta o să se întâmple. Apoi, când creşti, ai alte idealuri, dezvolţi pasiuni şi descoperi lucruri care te atrag şi îţi plac cu adevărat. Începi să-ţi conturezi personalitatea şi te gândeşti serios la ce ai vrea să faci în viitor.

Ţi-ai dorit vreodată să părăseşti zona de confort şi să te laşi purtat pe aripile unui drum nou, atipic, care să te provoace spiritual şi intelectual? Dacă da, atunci e momentul să te pui pe căutat, să aduni informaţii şi să găseşti calea prin care să aduni într-un bagaj de cală o mulţime de experienţe noi.

Mi-am scris lucrarea de licenţă în 1999, de mână. O am şi acum. Deşi nu aş fi crezut, am ajuns să o lucrez pe literatura română veche, cu domnul profesor Dan Horia Mazilu, Decanul Facultăţii de Litere Bucureşti pe vremea aceea. Avea un mod blând şi cald de a preda acea bucată, nu tocmai digerabilă a literaturii noastre, care te fermeca.

Ministrul Muncii, doctorul în sociologie, deci intelectualul Olguţa Vasilescu, a făcut următoarea observaţie profundă: închisorile din România sunt pline de intelectuali. De fapt România geme de falşi universitari şi de pseudo-specialişti. Pretutindeni avem cercetători în apă de ploaie şi analişti ai găurilor din covrigi. Catastrofa intelectuală a României nu se vede în puşcării, ci în universităţi.