13 nov 2018: Ecaterina Andronescu a fost votată în unanimitate de conducerea PSD pentru un al patrulea mandat de ministru al Educaţiei, ultimul fiind în 2012.
Cum este posibil ca un individ precum Tudorel Toader să mai fie încă
rectorul celei mai vechi universităţi din ţară? Cum de mai este încă
profesor? Ce fel de cursuri poate ţine ca profesor acest individ care
alături de Dragnea au făcut probabil cel mai mult rău acestei ţări în
ultimii 10 ani? Cum se poate el uita în ochii studenţilor şi să le
vorbească de legi, de moralitate, de etică, de dreptate?
Art. 1, alin. 1, din legea de funcţionare a Academiei Române (AR) (L752/2001) ne spune, fără drept de apel, că doar e lege: „Academia Română este cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală, care reuneşte personalităţi din ţară şi străinătate cu realizări deosebite în ştiinţe, litere, arte şi în alte domenii ale spiritului“.
În prezent sunt peste 1.600 de infrastructuri de cercetare în România. Lista lor poate fi consultată pe ERRIS. Vă daţi seama ce luptă crâncenă trebuie să existe între acestea pentru a fi declarate „Instalaţie sau Obiectiv Special de Interes Naţional” (IOSIN) şi astfel să fie mufate direct la bugetul MCI şi eventual al fondurilor structurale de la UE. Doar 29 din cele 1.600 au în prezent statut de IOSIN. Lista lor este aici.
România are cu ce se mândri în UE! Pe lângă faptul că o vom avea pe distinsa doamnă Viorica Dăncilă în fruntea Consiliului UE din 2019, îl avem în prezent şi pe distinsul domn Dan Nica în funcţia de raportor pentru programul cadru de cercetare al Uniunii, Orizont Europa, cu un buget de peste €100 miliarde.
Având în vedere demisiile celor doi minişti, pe care remanierea guvernamentală nu i-a mai prins în fotolii, coaliţia aflată la putere caută prin dulapul cu naftalină nume noi pentru portofoliile de la Educaţie şi Cercetare.
Până se hotărăsc mai marii din politică care va fi al 4-lea ministru al cercetării în mai puţin de 2 ani ne-am gândit să vă povestim un pic despre cele 2,6 miliarde de lei contractate deja prin Programul Operaţional „Competitivitate” (POC) - Axa prioritară 1 (adică Cercetare) şi miliardele ce vor urma.
Sunt la facultate în Anglia de trei săptămâni, iar ieri mi-am
întâlnit pentru prima dată tutorele. Ne-a întrebat, pe mine şi pe colega
mea, care sunt două dintre cele mai importante aspecte care se caută în
câmpul muncii, după absolvire. Ne-a dat un indiciu: educaţia. Eu i-am
spus că mai e şi experienţa.
Săptămâna aceasta Preşedintele României a luat o poziţie publică fermă împotriva proiectului de Ordonanţă de Urgenţă care ar abroga legea cercetării avertizând „că cercetarea din România riscă să regreseze la nivelul anilor ’90”. Salutăm poziţia Preşedintelui, cu toate că am aşteptat astfel de poziţii şi anterior!
România are 1.636 infrastructuri de cercetare, ce includ 22.625 echipamente, conform site-ului guvernamental (în 24 iulie, a.c.) Nu ştie nimeni care este gradul de utilizare al acestora, rezultatele pe care le-au produs, care sunt cercetătorii performanţi ce le operează şi care dintre ei taie frunză la câini folosind un microtom, de exemplu.
Să aruncăm o scurtă privire, aşa de curiozitate, peste CV-ul d-lui senator Liviu Marian Pop,
prin voinţa preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea, de la începutul încheiatei
sesiuni parlamentare, preşedintele Comisiei de Învăţământ din Senatul României.
Lista drepturilor studenţeşti ce sunt încălcate în Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din Timişoara şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, cele 4 mari universităţi „persecutate politic“.
Deşi România este o ţară care nu mai are flotă maritimă, marinarii civili români sunt răspândiţi pe toate meridianele lumii. Educaţia profesională a acestora se bazează pe instituţiile de învăţământ existente în ţară. Vă propun un interviu cu rectorul Universităţii Maritime din Constanţa, Cornel Panait, instituţie înfiinţată în zorii libertăţii post-comuniste.
Adevărata problemă nu este ministrul Valentin Popa. El e doar un agent mai lipsit de pudoare al viciilor tolerate care au cuprins de multă vreme şcoala din România.
Îndată după Sărbătorile de Paşte, Ministerul Educaţiei Naţionale
şi-a făcut publică decizia referitoare la modul, nu şi la principiile în
conformitate cu care vor fi alocate locurile bugetate din învăţământul superior
din România. Locuri aferente tuturor ciclurilor de studii - Licenţă; Masterat, Doctorat - şi pe care vor concura cei care îşi
vor începe studenţia la data de 1 octombrie 2018.
Dacă un angajator ar ajunge faţă în faţă cu un student sau tânăr
absolvent cu stil, cu eleganţă, rafinament, care stăpâneşte bine arta
conversaţiei inteligente, cu o exprimare elevată şi expresivă, care ştie
bine gramatică şi subtilităţile limbilor străine, care ştie să
zâmbească, care miroase frumos,
Pe vremea
când dl. Petru-Daniel Funeriu era ministrul Educaţiei Naţionale, s-a luat
decizia democratizării, poate un pic cam hei-rupiste, a vieţii universitare.
Un rector,
unul dintre aceia care şi-a depăşit grotesc competenţele, mai mult, a încălcat
grav legea subordonând instituţia pe care prin cine ştie ce întâmplare şi
jocuri a ajuns să o conducă subordonării politice, târând-o totodată într-o
nemeritată mizerie, şi a făcut asta susţinând candidatura d-lui Valentin
Popa-Pamblică la postul de ministru al Educaţiei, recidivează.
Bun. Să ne acordăm o clipă de răgaz că tot e zi de mare sărbătoare, şi să
recapitulăm magnificele performanţe şcolare şi academice ale celor despre care
se spune că ar reprezenta elita politică românească actuală.
România are înţelepciunea şi resursele de a prelua absolvenţii de ştiinţe, litere, istorie şi a-i construi ca profesori în „şcoli de profesori“, în directa responsabilitate a Ministerului Educaţiei, prin colaborare cu profesioniştii din universităţi.
Un an nou, poate primul an pentru unii dintre voi. Faceţi parte dintre cei aleşi, aveţi o şansă pe care mulţi alţi tineri nu o au – în România şi în lume. La nivel global, faceţi parte dintre cei 1% care au (vor avea) studii superioare. Pentru că facem parte din „global village“ numit Pământ, avem fiecare dintre noi o responsabilitate asociată acestei poziţii privilegiate.
Mai totdeauna atunci când se discută despre slaba calitate
a multor teze de doctorat elaborate şi susţinute în România şi despre inadmisibilul număr de plagiate
(dovedite!), se face referire la câteva cifre.
