În această perioadă, absolvenţii/absolventele de studii liceale au susţinut (sau vor susţine în curând) examenul de admitere la facultate sau la altă formă de învăţământ postliceal.
Pe la începutul carierei, acum nenumăraţi ani, aveam de făcut multe
recrutări pentru o foarte cunoscută companie multinaţională care
cumpărase nişte fabrici şi se instala în România.
De ce? Pentru că (i) Finanţarea din bani publici a cercetării nu urmează performanţa, ci este croită după chipul şi asemănarea celor ce se află în poziţii de putere; (ii) Munca şi speranţele le sunt călcate cu cizma de nişte evaluatori incompetenţi; (iii) Un evaluator „mioritic” prevalează în faţa unui „nobelist”; (iv) În România soţul evaluează în competiţii în care soţia câştigă;
Cu mai multe săptămâni în urmă l-am sunat la telefon, pe Mentorul meu. Mi-a răspuns cu acea voce inconfundabilă, cu care domina prin puţinele cuvinte rostite, limpezi, fără echivoc, semn al unei minţi extrem de ordonate, obişnuită să anticipeze mult, în timp, ceea ce era mai important în comunicarea cu semeni la care ţinea. Urma să ne vedem după sesiunea obişnuită de examene, de la debutul acestui an. A venit pandemia şi timpul s-a dilatat...
Cum-necum, pare-se că ajungem la liman şi cu
Bacalaureatul acesta. Cam tot la fel cum am făcut-o şi cu aşa-zisa Evaluare naţională.
Principiul de bază al reuşitei fiind acela al închisului ochilor. Să admitem că
nu s-ar fi revenit, totuşi, la formula copiatului cu „binecuvântare“. Dar nici
exigenţă nu a fost.
Cehia, Ungaria, Italia şi Lituania au început demersurile necesare pentru constituirea unui Consorţiu European de Infrastructură de Cercetare (European Research Infrastructure Consortium) numit ELI-ERIC. În acest articol încercăm să prezentăm implicaţiile acestei acţiuni asupra celui mai mare proiect de cercetare românesc: ELI-NUCLEAR PHYSICS (Laserul de la Măgurele).
Peste 155.000 de tineri sunt aşteptaţi la BAC. Nu avem o abordare psihoeducaţională în care în mod structurat prin cursuri din programă să abilităm copiii cum să înveţe eficient, cum să-şi gestioneze stresul înainte de examen, care sunt cele mai bune tehnici de memorare, etc. Parţial eşecul este explicabil şi din acest motiv. Scriu doar câteva recomandări pentru elevi şi părinţi desigur.
În ultimii 30 de ani interesul faţă de absolvirea unei facultăţi tehnice a scăzut, iar acest lucru se datorează în general superficialităţii şi uşurinţei cu care universităţile private au eliberat diplome către "specialişti" care nu au dat o singură zi pe la cursuri sau examene. Vă voi prezenta mai jos câteva argumente, spun eu solide, care vă pot da de gândit.
În România există, prin lege, doar un „cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală”*, numit Academia Română (AR). Pe lângă AR mai sunt şi lipitori care sug banul public, numite tot Academii şi care sunt tot „for naţional, de consacrare ştiinţifică”, dar nu cel mai înalt.
Observăm că se agită lumea pentru că: (i) Laserul de la Măgurele nu a fost inclus în consorţiul european (ERIC); (ii) Recent-lansata competiţie PCE are un buget total de toată jena; (iii) Evaluările competiţiilor aflate în desfăşurare sunt jalnice; etc.
Este Corona făcut de om, în laborator? A pus omul bucăţi din HIV în Corona? A scăpat Corona din laborator? Urmăriţi filmul realizat de Oriensys Scientific şi Doi Mici şi un Anc.
Profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea, rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, cea mai mare instituţie de învăţământ superior din această parte a ţării şi unul dintre partenerii strategici ai Asociaţiei Timişoara 2021, ne-a acordat un interviu în exclusivitate, în cadrul căruia lansează o ipoteză surpriză: Timişoara ar putea deveni prima Capitală Europeană a Culturii Digitală, în contextul pandemiei de coronavirus.
Rectificarea bugetară bate la uşă, iar cum nouă ne place să vorbim cu cifre pe masă ne-am uitat la cele din dreptul cercetării. Ştiţi voi, cele 0,xx% din PIB. Aşa că vă prezentăm mai jos evoluţia alocărilor bugetare ( în albastru) comparativ cu cât s-a executat efectiv la final de an (în roşu), ca procent din PIB. Comparaţia cu bugetul SRI puteţi să o înlocuiţi cu „pensii speciale”, „bani pentru biserici”, „buget PNDL”, şi altele asemenea.
România e virusată nu doar cu SARS-CoV-2 ci şi cu SCRS-CiR-2020 (Severe Chronic Research Subsistence – Cercetare-ioc-România – 2020). Nu vă plictisim cu cifre, dar suntem lanterna roşie a UE de ani de zile la (i) alocări bugetare ca procent din PIB; (ii) număr de cercetători la mia de locuitori; (iii) indicele global de inovare; (iv) brevete internaţionale şi tot aşa.
România este membră a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) din decembrie 2011 şi conform Legii 262/2011contribuţia financiară a României se suportă integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului-Autoritatea Natională pentru Cercetare Stiintifică, în limita prevederilor bugetare aprobate.
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) are în componenţa sa 35 de comisii de specialitate (aici), una din acestea dând recent verdictul de neplagiat în cazul lui Florin Iordache. Asupra acestor comisii, precum şi a Consiliului General al CNATDCU, apasă presiunea politică, permisă din păcate de lege.
Am citit în cursul săptămânii ce se încheie două texte care
nu doar că m-au pus serios pe gânduri, ci m-au şi întristat profund. Ambele
publicate de „Ziarul de Iaşi”, amândouă semnate de universitari prestigioşi, evident şi sincer preocupaţi de soarta instituţiei
academice în care îşi desfăşoară de un număr considerabil de ani activitatea.
Instituţie pe care o socotesc, pe bună dreptate, aflată acum la o răscruce.
Conf. univ. dr. Laura Gorghiu este noul Rector ales de comunitatea didactică, de cercetare şi de studenţii Universităţii „Valahia” din Târgovişte pentru un mandat de patru ani (2020-2024).
Universitatea „Valahia” din Târgovişte îşi alege astăzi Rectorul care o va duce în cel de-al patrulea deceniu al existenţei sale. Laura Gorghiu, actualul prorector al instituţiei de învăţământ superior, a fost singurul candidat care a oferit o campanie vizibilă, orientată spre dialog şi soluţii, ceea ce a atras numeroşi susţinători din ţară şi din străinătate.
În
continuarea foiletonului şi a articolului nostru în care dezvăluiam un caz grav
de copy-paste managerial al unui candidat la funcţia de rector al Universităţii
„Valahia” din Târgovişte, materialul de presă pe care-l supunem atenţiei
cititorilor noştri arată dimensiunea reală a plagiatului universitar de care se
face culpabil conf. univ. dr. ing. Iulian Nicolae Udroiu.
