Secţiune în parteneriat cu Educativa

Student în Spania: Alexandra Popa

Student în Spania: Alexandra Popa

Alexandra Popa a studiat în Spania cu o bursă Erasmus, în primul an de facultate   FOTO Arhiva personală

Proaspăt licenţiată, experienţă de 3 ani în voluntariat, joburi part-time, stagii sau cursuri de formare, o viaţă socială plină de viaţă…cam aşa arata experienţa mea studenţească în vara lui 2010. Cu alte cuvinte, acesta era momentul în care puteam continua construcţia începută în anul întâi. O cărămidă internaţională aştepta să fie aşezată!

Ce te-a determinat să aplici pentru un program de studii Erasmus? 

Ştiam că vreau să aplic pentru un program de studiu Erasmus încă din primul ciclu universitar. Mai ştiam că voi face acest lucru atunci când voi fi cu adevărat pregătită să valorific tot!

Dor de dulcele târg? 

Din primele zile de când am ajuns pe meleaguri madrileñe, m-am simţit de-a locului. Atmosfera a fost atât de primitoare şi caldă (aici includ limba, oamenii, locurile) încât nu am simţit decât dor de familie şi prietenii apropiaţi.

Cel mai intens am simţit depărtarea în Săptămâna Mare, de Sărbătoarea Sfintelor Paşte. In ciuda faptului că am petrecut frumos, în stil românesc, cu bucate româneşti, cu ouă vopsite de mine şi cu oameni dragi alături, de sărbători nicăieri nu-i ca acasă!! Doar ştii, sărbătoare e unde-i familia reunită!  Ţin să mulţumesc pe această cale Skype-ului, care a făcut posibilă comunicarea cu familia mea în fiecare zi, de parcă aş fi fost acasă.

Te gusto mucho…

Libertatea de a alege! De a-ţi permite să fii amabil până la extrem (dacă cereai o informaţie oamenii erau în stare să vină şi cu tine unde ai nevoie să ajungi), de a-ţi permite să mergi ore întregi cu mijloacele de transport în comun de dragul de a te plimba în cele mai bune conditii, de a te îmbrăca exact cum vrei fără a-ţi mai fi teamă că vei fi judecat, de a-ţi delecta privirea cu fascinanta combinaţie între vechi şi nou, între tehnologie şi artă, între urban şi verdele nesfârşit al parcurilor, de a vorbi deschis (chiar pe nume) cu profesorii la facultate fără a se pune măcar problema că cineva nu l-ar respecta sau aprecia pe celălalt, de a sta liniştit la coadă ca să intri prin faţă în autobuz fără sa te streseze măcar o secundă că mai sunt alţi 20 înaintea ta: nu mai ai loc, nu-i nimic, în 5 minute vine următorul!

Mi-a plăcut foarte mult această libertate de a alege cum vrei să fii în lumea lor. Asta contează cel mai mult: a avea un acces familiar la cultură, educaţie, divertisment.

Eso si que no! Ceva nu ţi-a plăcut…

La început, cu un puternic simţ critic românesc, am judecat populaţia madrileña ca fiind mult prea nonconformistă pentru gustul meu (vorbind la nivel estetic: tatuaje, piercing, ţinută generală sau chiar comportamental. Au asimilat cu toţii, fiecare generaţie în parte, spiritul rebel al vieţii madrileñe: tulburătoare şi neobosită!

În timp, mi-am păstrat aceleaşi principii cu care am venit de acasă şi-am învăţat doar să fiu tolerantă. Cu alte cuvinte, să un-i judec, ci să îi accept aşa cum sunt. În final, e o chestiune de alegere, nu? Acea libertate de care ziceam la început.

Ce ţi s-a părut cel mai dificil în perioada ta de adaptare?

Să rămâi înţelept, chibzuit în toate! Madridul e o lume în sine, în care pâlpâie viaţa zi şi noapte, într-un ritm de carnaval în care e foarte uşor să te pierzi! Din fericire, am ştiut de la început de ce am venit aici şi mi-a fost uşor să mă adaptez cu toate! Limba m-a încântat încă de la început. La universitate – Universidad Complutense de Madrid – colaborarea extraordinară a domnilor profesori, a colegilor, a administratiei s-a îmbinat perfect cu accesul la servicii, la tehnologii. Fără reproşuri!

România VS Spania – Sistem de învăţământ

La început, am întâmpinat ca oricine, dificultatea de a gândi direct în limba de studiu (spaniola). Acest lucru a fost depăşit uimitor de repede cu ajutorul colegilor şi profesorilor care m-au sprijinit şi mi-au dat încredere.

Ţin să precizez de primul nivel cu care am luat contact, respectiv administraţia.

De remarcat promptitudinea şi respectul cu care se primesc răspunsurile şi se execută cererile, cu care se redactează e-mailuri, cu care se semnează documente şi se trimit note. Banalităţi? Lucruri cu care ne confruntăm cel mai des!

Cursurile aveau o altă structură, durau cam 3 ore şi jumătate. Nu aveam seminarii separat ci doar cursuri integrate. Fiecare materie avea bibliografie obligatorie (consistentă, nu glumă) care, de altfel, era studiată şi aplicată la fiecare oră de curs.

Am observat încă de la început aspectul practic al cursurilor, faptul că profesorii nu veneau spre a lectura ceva studenţilor săi, ci a discuta cu ei, a dezbate, analiza şi opina asupra unui text, în cunoştinţă de cauza.

Nu aveai alternativă ca să scapi de bibliografie, proiectul final la fiecare materie cerând să fie valorificate toate conceptele întâlnite. 

Ei au un sistem de notare pe calificative – Sobresaliente: 9 şi 10, Notable: 7 şi 8, Bien: 6, Aprobado: 5. Eu nu am simţit că fac diferenţe între studenţi, în condiţiile în care la un master am fost singura studentă Erasmus şi la celălalt am mai avut o singură colegă din Germania.(am ales obiecte de la două mastere diferite). M-am simţit evaluată ca orice alt student al lor, oferindu-mi susţinere când spaniola mea un era perfectă.

Dinero! Care era bugetul tău lunar?

Spania nu e o ţară chiar scumpă. În ciuda crizei există totuşi preţuri rezonabile şi putere de cumpărare. Bursa de studiu Erasmus a fost de 500 euro lunar, din care plăteam 150 euro chirie la o familie de români (familia mea adoptivă din Spania, la care m-am simţit extraordinar), 60 euro abonamentul (cu acces la autobuz, tren, metro, tramvai pe o arie care acoperea o zonă consistentă din Comunitatea de Madrid), alimente, vizitat iar şi iar şi iar, cadouri, abonament la complex sportiv, petrecere a timpului liber. Cu alte cuvinte, răsfăţ!

Am fost norocoasă şi mi-am gestionat foarte bine banii câştigând, de altfel, pe cont propriu, prin meditaţii particulare la copii spanioli (matematică, engleză). Nu am avut nevoie de suportul financiar al familiei şi mi-s mândră că m-am descurcat atât de bine!

Ce te-a surprins?

Totul! Când spun Madrid spun pe nerăsuflate “o experienţă de viaţă”.

A fost o şansă de maturizare, de autocunoaştere, de a trăi şi comunica cu adevărat intercultural, de a lega prietenii care să te ducă în toate colţurile lumii, de a te simţi mai bogat  pe toate planurile: educativ, social, cultural, comportamental.

O experienţă de care mă bucur şi acum, după un an. Am fructificat fiecare clipă pe care această mobilitate mi-a oferit-o! Şi spun asta gândindu-mă la tot ce-am obţinut o dată cu ea. În toamnă m-am întors cu bursa de practică Erasmus, la Agenţia de turism Alina Travel (cu şocul post-Erasmus proaspăt) cu noi obiective, m-am întors să continui construcţia ca un veritabil arhitect responsabil!

De ce să aplice un student pentru o oportunitate de studii în străinătate? 

Dacă a ajuns până la această întrebare înseamnă că deja ştie, raţional vorbind! Şi-n plus, e imposibil ca inima să nu-i fi spus deja De ce…!

Acest articol a apărut iniţial pe blogul meu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: