Am auzit diferite discuţii despre interesul efectuării unui stagiu de practică: unii spun că e extrem de util, alţii că e doar muncă neplătită de care angajatorii profită nestingheriţi. În mod evident, ca în orice domeniu, „pădure fără uscături nu există”, dar de ce să nu vedem şi partea bună a lucrurilor? Chiar şi o experienţă mai puţin fructuoasă poate deschide noi orizonturi.

Am admirat mult timp sistemul francez, cel pe care am avut ocazia să-l cunosc cel mai bine şi în care am putut să fac şi primul meu stagiu adevărat. Luna pe care am petrecut-o ca stagiară într-un muzeu din Bordeaux m-a făcut să înţeleg mult mai bine atât domeniul pe care mi-l alesesem, cât şi mediul profesional, relaţiile interpersonale ce se stabilesc între angajaţi. Am putut trece dincolo de aspectele teoretice ale formării mele, am făcut parte dintr-o echipă, am lucrat alături de profesionişti şi am învăţat de la ei, chiar şi doar urmărindu-i.

Nu am avut încă ocazia de a experimenta un stagiu în România, dar sper ca acest lucru să se întâmple în curând. Cei mai mulţi tineri se îndreaptă către stagiile oferite de marile companii din sectorul privat, pentru că majoritatea îşi doresc să ajungă să fie angajaţi în aceste firme. Este foarte adevărat că unul dintre avantajele unui stagiu este că ai oportunitatea de a cunoaşte cultura organizaţională a societăţii respective şi a-ţi da seama dacă te potriveşti sau nu acelui mediu.

Practica în instituţiile publice nu este, din păcate, la fel de căutată, probabil din cauza reputaţiei nu foarte bune pe care o are sistemul administrativ românesc şi a rarităţii acestor oportunităţi. M-am plâns şi eu de multe ori de defectele sistemului, dar sunt convinsă că lucrurile se pot schimba. Cred că un stagiu „la stat” poate fi la fel de plin de provocări ca şi unul din mediul privat. Aş avea ocazia să văd dincolo de imaginea exterioară negativă, să înţeleg mai bine funcţionarea organizaţională internă şi procesul de luare a deciziilor. Hotărârile luate acolo ne afectează pe noi toţi şi nu rareori deplorăm de lipsa de transparenţă a acestor procese decizionale. Chiar dacă nu presupune implicare directă în aceste mecanisme, calitatea de stagiar vine cu o poziţie de observator pe care nu mulţi au şansa de a o avea în sistemul public.

Schimbarea sistemului nu se face de la sine, e nevoie de eforturi susţinute şi uneori de o nouă abordare a lucrurilor sau de o idee proaspătă. Să ne propunem să avem noi acea idee SMART!