Un comunicat în care se exprimă nemulţimirea faţă de o presupusă propunere a Comisiei Europene privind reducerea nivelului burselor ERASMUS FOR ALL în bugetul pluri-anual 2014-2020.

De regulă, nu dăm publicităţii aceste e-mailuri interne dar, de data aceasta, pentru buna informare a publicului, cred că este util, cu acordul autorului, să redau precizările făcute de Denis Abbott.

Se pare că domnul Dragoş se poate să fi confundat Comisia Europeană cu Consiliul European, cel care a solicitat o reducere a totalităţii bugetului UE, dar fără să intre în detaliu pentru fiecare program. Dacă Parlamentul şi Consiliul vor fi de acord cu plafoanele stabilite de Consiliul European, aceasta ar putea implica o reducere a propunerii Comisiei pentru ERASMUS...Cu toate acestea, noi încă avem în perspectivă o creştere de 40% pentru ERASMUS, în comparaţie cu totalul programului existent LIFELONG  LEARNING., YOUTH IN ACTION şi a altor programe de mobilitate. În termenii preţurilor fixe (măsurarea folosită de Consiloiul European), aceasta ar însemna o creştere bugetară de la 10,3 miliarde Euro pentru perioada 2007-2013 l 14,5 miliarde Euro (echivalentul a 16,4 miliarde euro ţinând cont de inflaţie) pentru perioada 2014-2020 (Propunerea noastră iniţială pentru ERASMUS era de 16, 9 miliarde euro, adică 19 miliarde luând în calcul inflaţia). Desigur că nu ştim care sunt cifrele finale reale până ce nu vor fi finalizate negocierile în curs cu Parlamentul European şi Statele Membre ”.

Adevărul este de ambele părţi. Deocamdată nimeni nu ştie cum se vor termina negocierile şi atunci, fireşte, toate grupurile de presiune, inclusiv cele ale studenţilor, şi-au pus în mişcare o artilerie mediatică preventivă, nimeni nedorind să fie victima viitoarelor amputări bugetare. Cu siguranţă că vor (unii le anunţă mai importante decât se prevedea pentru unele sectoare), dar în nici un caz, în acest moment, nu s-a decis ceva.

Poate vom avea o poziţie în acest sens a negociatorilor români aflaţi la Bruxelles, poate chiar o poziţie de angajament a Ministerului nostru de resort (căci avem chiar şi un Minister al Educaţiei!). Există un mandat dat negociatorilor români pe această temă? Dacă da, care este el şi în ce măsură el este rezultatul unui dialog cu societatea civilă, inclusiv cu organizaţiile studenţeşti?