În 17 septembrie, am adresat ministrului Educaţiei două întrebări de leadership, formulate în contextul următor:

CONTEXT. Fără excepţie, evaluările internaţionale din ultimele două decenii constată starea sistemului public al Educaţiei din România drept una structural, endemic sub-performantă. Rezultatele la examenele naţionale de bacalaureat din ultimii trei ani confirmă incontestabil inadecvarea profundă a sistemului public al Educaţiei la realitatea României de azi şi, cu atât mai mult, de mâine.

ÎNTREBĂRI. CÂND şi CUM, specific, veţi iniţia procesul schimbării paradigmei actuale a Educaţiei în România?

 

Dacă doriţi să ascultaţi răspunsul complet, click aici, http://adevarul.ro/educatie/scoala/ministrul-educatiei-remus-pricopie-vine-astazi-laora-1500-adevarul-live-1_52383a00c7b855ff5692459d/index.html, şi acordaţi-vă răgazul cuvenit, de la minutul 39 la minutul 47.

Din răspunsul care a durat şapte minute mult prea lungi, secvenţa cea mai relevantă pentru mine a fost aceasta:

 

"Repet, fără să am pretenţia unei schimbări de filosofie – pentru că şi schimbarea de filosofie a modului în care noi organizăm şcoala românească trebuie să fie, de fapt, rezultatul unei dezbateri foarte mari, apoi această schimbare de filosofie trebuie să se reflecte într-o nouă lege a educaţiei… Ăăăă... Ce credeţi că se va întâmpla astăzi dacă eu acum în acest interviu spun într-un an de zile vom avea o nouă lege a educaţiei, care va avea o nouă filosofie? Păi, evident că va incepe o agitaţie, şi în special politică, de nemăsurat. Prin urmare, nu spun acest lucru... Eu spun că trebuie să avansăm gradual, că trebuie să conservăm tot ceea ce s-a facut bun în sistem de-a lungul timpului şi pe măsura ce corectăm aceste deficienţe de-ale sistemului să încercăm să ne gândim şi la şcoala de mâine..."

 

Întregul răspuns este dominat inadmisibil de frica organică a asumării, la vârf, a celui mai important proiect al României anilor 2013-2020: aşezarea corectă a Şcolii pe premisele secolului XXI. Vezi-Doamne, va începe o agitaţie politică de nemăsurat – brrrr!... Deci, în subtext, dă-o-ncolo de educaţie, important e să nu se agite politicienii – că tot au rezolvat ei de minune, neagitaţi, teme precum Oltchim, CFR Marfă, câinii maidanezi, Roşia Montană, fondurile europene 2014-2020, România-a doua economie subterană ca mărime în Europa, şi încă vreo alte câteva asemenea, de să cadă poporul pe spate, uimit de performanţa stelară a politicienilor care nu trebuie agitaţi mai mult şi cu şcoala asta care, brusc, ne stă în gât!... Ce să spun, aici era marea problemă: profilaxia agitării ineptei noastre politichii, şi nu înapoierea ruşinoasă, descalificantă a sistemului public al Educaţiei în raport cu standardele internaţionale în materie. Halal clasă politică! Halal leadership de mucava!...

 

Domnule ministru Remus Pricopie, ştiţi la fel de bine ca şi mine că problema fundamentală a României este schimbarea paradigmei comuniste a Educaţiei şi trecerea “uriaşă şi radicală” a Şcolii ca sistem în secolul XXI, nu încremenirea sa nătângă în proiectul croit în secolul trecut, aşa cum e acum. Chiar nu vedeţi că starea de fapt curentă e depăşită de mult de realitate? Chiar nu vedeţi că, prin urmare, manifestările specifice ale acestei stări (inadmisibil de multe discipline pe semestru, curriculum depăşit, admiteri, examene, bacalaureate,demotivare, subfinanţare dezonorantă pentru decidenţii politici, şi câte şi mai câte...) au devenit cât se poate de nefaste pentru societate? Chiar nu vedeţi că România are nevoie, pur şi simplu, de un alt fel de Şcoală?!... Cât vreţi să mai giraţi un organism educaţional vădit bolnav, până să îndrăzniţi să daţi lumină verde însănătoşirii sale “uriaşe şi radicale”, devenind chiar dumneavoastră exemplu pentru singura conduită politică viabilă în actuala stare de lucruri: curaj, asumare, acţiune transformaţională autentică?!...

Aici sunteţi acum. Iar faptul că, prin declaraţiile dumneavoastră, respingeţi viziunea transformării fundamentale a Şcolii ca sistem vă poziţionează, pur şi simplu, în contrasens cu o temă naţională vitală. Ceea ce susţineţi acum este greşit principial, ca nevoie de leadership real pentru România. Drept pentru care vă invit să vă reconsideraţi “uriaş şi radical” punctul de vedere şi să purcedeţi degrabă la ceea ce, necesarmente strategic, aveţi de făcut în Educaţie: schimbarea de paradigmă. Reiterez public disponibilitatea mea de a vă sprijini necondiţionat, în acest proiect istoric.