Tinerii suedezi descoperă Clujul

La Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj sunt înscrişi peste 250 de studenţi proveniţi din ţara nordică, adică aproximativ 10% din totalul studenţilor străini. Tinerii vin în România pentru că admiterea e mai uşoară decât în ţara natală, taxele mai mici decât în alte universităţi, iar profesorii mai bine pregătiţi, spun ei.

Ambasadorul Suediei la Bucureşti, Anders Bengtcén, şi-a început anul trecut mandatul în România cu o vizită la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) din Cluj. Motivul: o întâlnire cu reprezentanţii celor peste 250 de conaţionali care fac medicina aici. Numărul suedezilor a crescut spectaculos în ultimii patru ani, ajungând să reprezinte 10% din totalul studenţilor străini de la UMF (la Cluj, Medicina adună cel mai mare număr de studenţi străini - peste 2.500, comparativ cu 900 la Universitatea Babeş-Bolyai şi 170 la Universitatea Tehnică). De ce alege cineva să plece dintr-o ţară clasată pe locul doi în indexul mondial al competitivităţii economice (după Elveţia) pentru a trăi şase ani în România, locul 67 în acelaşi clasament?

Taxe mici şi profesori bine pregătiţi

Liderul comunităţii studenţilor suedezi de la UMF, Karl Theander (25 de ani), care stă deja de patru ani la Cluj, spune că în cazul lui a fost vorba mai mult de o întâmplare. Planul iniţial era să facă medicina în Australia (după colegiu a stat o perioadă în Noua Zeelandă), dar după ce a pierdut o jumătate de an cu interviuri şi teste a aflat cât costă: 18.000 de euro pe an, doar taxele şcolare, fără cheltuieli de trai, aşa că s-a răzgândit.

Şi pentru că în Suedia înscrierile la facultate se încheiaseră deja, a căutat pe Google o alternativă şi a descoperit universitatea clujeană, unde taxa de studii este de numai 5.000 de euro. Oricum, spune el, „competitivitatea economică are foarte puţin de-a face cu învăţământul superior în Suedia. Educaţia nu mai e atât de bună cum era. Suedia era cea mai bună la tot, în anii '60-'70, dar între timp ne-am lenevit". Dacă în Suedia sistemul de educaţie este bazat mai mult pe „rezolvarea problemelor", adică pe partea practică a oricărei activităţi, aici primii trei ani sunt preclinici, cu multe cursuri şi teorie. „Personal, mie îmi place mai mult stilul acesta din bătrâna Europă de Est, pentru că îţi oferă şansa să înveţi multe lucruri", mărturiseşte Karl, adăugând că a găsit aici profesori foarte bine pregătiţi.

„Am cititi despre cluj într-un ziar local"

La Cluj, locuieşte într-un apartament dintr-o vilă din apropierea celui mai important campus studenţesc din Cluj, Haşdeu. Din toamnă are un nou coleg de apartament, Fredrik Grejder, proaspăt admis la UMF. "În cazul meu a fost mai simplu: n-am fost admis în Suedia, aşa că am venit aici. Aveam prieteni care deja studiau aici şi-am citit şi un articol despre Cluj într-un ziar din oraşul natal, Kumla", spune Fredrik. Licenţa pe care o obţin la Cluj este valabilă în toate ţările din UE, iar în Suedia le permite chiar să aplice pentru rezidenţiat ca pentru un job,fără a mai fi nevoie de un examen, cum se întâmplă în România.

Marile oportunităţi ale traiului în Est

Nici Karl, nici Fredrik nu par a fi genul sentimental: nu au adus cu ei drapelul Suediei şi nu şi-au decorat camera cu lucruri de-acasă (totuşi Fredrik are un echipament de gimnastică pe care scrie Sweden, iar Karl şi-a pus la fereastră nişte draperii de la IKEA). În schimb, sunt conştienţi că, cel puţin în ceea ce priveşte nivelul de trai, în Suedia e mult mai bine decât România.

„Cea mai frecventă întrebare pe care-o primesc este «De ce România?». Obiectiv vorbind, diferenţele sunt uriaşe. Suedia e o ţară care funcţionează ca o maşinărie bine unsă. Dacă intri în sistem, sistemul are grijă de tine, pentru că plăteşti  multe taxe. Aşa că duci o viaţă bună", spune Karl. Cum nu e afectat de criza românească, îi place cu adevărat aici. „Totul e atât de ieftin!", intervine Fredrik. „Mâncarea, de exemplu; mănânc lucruri pe care nu mi le-aş permite în Suedia".

România le oferă şi alte oportunităţi. Fredrik e încântat de viaţa de noapte - în Suedia pub-urile se închid devreme, iar preţurile la alcool sunt mari (cea mai ieftină bere costă 6 euro). Karl preferă natura „fantastică" din România; a fost de mai multe ori în Bucegi şi Retezat, iar primăvara face escaladă în Cheile Turzii, Cheile Tureniului sau Remetea. Dar, cel mai important poate, e că la Cluj şi-a împliniti un vis mai vechi: cântă live împreună cu câţiva prieteni români prin cluburi.

„Partea organizatorică e un dezastru"

Nu sunt deranjaţi că în România sunt mai puţine blonde; la urma urmei fetele sunt fete, spune Karl, care a avut o iubită româncă. El a observat, totuşi, că la noi relaţiile sunt mai puţin solide. "Aici parcă e obligatoriu să fii într-o relaţie, chiar dacă lucrurile care te leagă nu sunt atât de importante". Spre deosebire de români, care profită de orice ocazie pentru a socializa, suedezii sunt mai greu de adunat la un loc. Anul trecut fiecare student a fost chemat să-şi aleagă reprezentanţii în relaţia cu universitatea, dar alegerile s-au tranformat într-un concurs de popularitate. „Aleşii nu erau dispuşi să munceasă şi să facă ceva cu adevărat", spune Karl. Anul acesta el vrea să organizeze, în martie, ceea ce numeşte „prima întâlnire adevărată a comunităţii suedeze". În plus, se gândeşte să invite la Cluj firme din fiecare provincie suedeză pentru a le prezenta viitorilor medici oportunităţile de angajare de-acasă.  Sunt multe de făcut, pentru că, în opinia studenţilor nordici, deşi „universitatea are foarte mulţi profesori buni, partea organizatorică e un dezastru". Studenţii suedezi - ca toţi studenţii străini, de altfel - se plîng că nu există un sistem standardizat pentru examene şi că nu sunt suficiente reguli în ceea ce priveşte copiatul la examene.

„Universitatea trebuie să schimbe acest lucru! Pentru că nu poţi forţa pe nimeni să înveţe, dar nici nu poţi trece pe cineva fără ca acesta să fi învăţat" explică tânărul. Când vine însă vorba de sprijinul pe care-l aşteaptă în demersul său din partea comunităţii, Karl Theander e destul de rezervat: „o să fiu fericit dacă la întîlnirea din martie ne vom aduna 18-20 de oameni".

750 de euro reprezintă ajutorul lunar pe care-l primesc studenţii suedezi de la guvernul ţării lor. Dacă această sumă nu le ajunge, ei pot accesa un credit special, pe care încep să-l returneze la primul salariu şi-l plătesc în 30 de ani.

"Tinerii români depind prea mult de părinţi. Mai rău e că părinţii, pentru că-i susţin financiar pe tineri la şcoală, consideră că au dreptul să decidă în numele lor."
Karl Theander student

„Românii au un complex faţă de occidentali"

Pentru antropologul Academiei Române, Mirel Bănică (foto), venirea suedezilor la Cluj nu este o supriză atât de mare. „Nu cred că văd România ca pe o ţară «exotică», şi mai mult, întreg acest concept, care înglobează câini vagabonzi agresivi şi autobuze aglomerate le aparţine românilor în întregime. Studenţii occidentali se uită mai probabil la România ca la o «alteritate». Ce înseamnă acest concept? Celălalt, care seamănă cu tine, dar nu e ca tine", explică specialistul.

Tinerii veniţi din Suedia, una din ţările „«obosite», civilizate, cum le vedem noi" găsesc în societatea românească „o umanitate foarte caldă, iar asta are un rol formator foarte important", mai explică profesorul asociat al Universităţii Bucureşti. „Ei găsesc virtuţi de relaţionare pe care le credeau pierdute în societăţile din care provin. Sunt obligaţi, într-un fel sau altul să ţină legătura între ei, să formeze o comunitate. Şi mai e ceva: ei se simt foarte valorizaţi, pentru că românii au un adevărat complex faţă de occidentali, că Vestul este modelul, şi de aceea vesticii au întotdeauna dreptate".

Mirel Bănică îşi explică imaginea bună pe care profesorii români şi-au creat-o în ochii studenţilor suedezi prin faptul că aici s-a păstrat o relaţie academică de tip vechi. „Sistemul de predare creează o relaţie magistru - student ca pe vremuri, în timp ce în Occident, această relaţie este deplasată mult în favoarea studentului, ceea ce uneori nu favorizează studiul.În plus, faptul ca noi suntem mai puţin branşati la internet îi împinge literalmente cu burta pe carte, la hârtie şi creion. Ei reinventează la nivel personal metodele vechi de învăţare, iar asta li se pare fascinant."