Sfatul psihologului:Copiii imită cititul

Chiar termenul „obligatoriu“, reprezintă pentru elevi o cerere imperativă, care transmite mesajul subliminal „nu-mi produce mie plăcere, ci lor, celor care mă obligă, adică adulţilor, cei care se ocupă de educaţia mea“.

Unor copii li se induce sentimentul iubirii condiţionate, tradus cam aşa: „dacă fac ceea ce mi se cere în mod obligatoriu, voi fi recompensat". Recompensa poate fi de orice natură, afectivă sau materială.

În acest caz, se poate obţine eficienţa în plan educaţional cu rezultate vizibile, măsurabile în modul de exprimare al copiilor, bagajul de cunoştinţe, „cultura generală", însă cu deficienţe emoţionale pe termen lung, la maturitate. Vorbim despre adulţii perfecţionişti, care fac „lucruri" pentru a fi valorizaţi de către societate.

Plăcerea de a citi ar trebui să existe în familie, părinţii care citesc ar trebui să fie modele de urmat. Teoria nu se verifică însă în realitate întotdeauna, există şi excepţii.

Lecturile care sunt „impuse" în programa şcolară din sistemul educaţional românesc, în cea mai mare parte, sunt depăşite, greoaie, nepotrivite, pentru noua generaţie născută în epoca internetului.

Prin urmare, ele nu pot constitui „o plăcere" pentru copii, atâta vreme cât ştim că ei caută în mod instinctiv plăcerea. Lecturile ar trebui să-i atragă, să le incite curiozitatea, să le „pună probleme" asemănătoare cu lumea în care s-au născut.