Scrisoarea unei mame către Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei: ,,Eu şi zeci de mii de părinţi vă interzicem să ne distrugeţi copiii!“

Modificările din domeniul educaţiei, propuse de către ministrul Educaţiei continuă să stârnească o avalanşă de reacţii din partea părinţilor revoltaţi. Mama a doi copii, unul de unul de clasa a IV-a şi celălalt în clasa pregătitoare scrie un comentariu adresat ministrului Ecaterina Andronescu pe pagina de Facebook a Ministerului Educaţiei.

Programa şcolară mult prea încărcată şi deficitul de profesori bine pregătiţi sunt doar două dintre problemele sistemului, ridicate de către femeie, în comentariul adresat Ecaterinei Adronescu. 

Publicăm mesajul integral al părintelui:

,,Doamna ministru, sunt mama a doi copii; o fata şi un baiat. Unul în clasa a 4-a şi una în clasa pregătitoare. Sunt un părinte ce regretă enorm, din păcate, că a avut laşitatea de a creşte doi copii în România. Sunt un părinte ce îşi priveşte copilul istovit de acest sistem de învăţământ ce nu are o continuitate şi nici respect faţă de copii şi părinţi. Ca mine sunt convinsă că sunt alţi zeci de mii de părinţi.

Declaraţiile dumneavoastră din ultimele zile m-au convins că trăiţi într-o ţară diferită de ţara mea. Îmi iubesc ţara şi nu pot înţelege de ce dumneavoastră, oamenii ce aţi ajuns să ne conduceţi, aţi uitat că sunteţi români. De peste 20 de ani faceţi diverse experimente pe cetăţenii acestei ţări. Pot accepta să faceţi experimente pe noi, adulţii, merităm pentru că nu ştim sau poate nu avem cum să alegem oameni ce iubesc ţara asta pentru a ne conduce. Dar stimată doamnă, stimaţi politicieni, eu şi alţi zeci de mii de părinţi vă interzicem să ne distrugeţi copiii.

Trăim într-o ţară în care sistemul medical nu asigură părinţilor siguranţa că după ce aduc pe lume un copil cu mari eforturi financiare, nu au siguranţa că pleacă din spital cu nou-născutul sănătos, fără stafilococ sau mai ştiu eu ce bacterii. Şi apoi ne luptăm în fiecare zi să asigurăm copiilor noştri o viaţă decentă într-o ţară unde alocaţia este extrem de mică şi totuşi avem politicienii printre cei mai înstăriţi din Europa. Apoi ajungem în perioada şcolara a copiilor noştri, unde sunt preluaţi în majoritatea cazurilor de învăţători ce, din pacate, au uitat cât poate un copil de 6 ani.

Doamna ministru, copiii noştri sunt obligaţi din clasa întâi să facă portofolii, să înveţe peste capacitatea unui copil de 6 ani, din dorinţa cadrelor didactice să se afirme, să câştige cât mai multe concursuri, examene semestriale… Aţi uitat, domnilor profesori, că aceşti micuţi sunt în creştere, că au nevoie de odihnă, de joacă. Da, ca să vedeţi, de joacă! Pentru că un copil la vârsta de 6 ani se dezvoltă şi prin joacă.Nu e firesc să aibă un copil de 6 ani un ghiozdan de peste 4 kg în spate. Şi după ce le furăm copilaria, ce să vedeţi doamna ministru, vine clasa a V-a şi ne lovim de o crudă realitate. 

La şcoală nu se face carte, dar în schimb au teme imposibil de terminat ca volum, profesorii uită să predea, să se aplece asupra exersării materiei, dar în schimb cer şi cer: materiale suplimentare, teme fără să le fi explicat copiilor şi modul de rezolvare. Şi ce să vedeţi, părinţii disperaţi nu au altă variantă decăt să-şi ducă copilul la meditaţie – română, matematică, limbă străină, instrument! Şi după ce că programa e foarte încărcată de multe ore, copiii stând la şcoala şi până la 8 ore pe zi, când vin acasă mănâncă, apoi pleacă la meditaţie 2 ore.

Vin acasă şi trebuie să se apuce de şirul interminabil de teme fără noimă. Termină la 12 noaptea. Dimineaţă îşi ia în spate ghiozdanul, care la clasa a IV-a cântăreşte 6 kilograme. Da, doamna ministru, 6 kilograme. Un copil de liceu duce peste 10 kg în spate. Merg copiii aplecaţi până la şcoală, urmăriţi de scolioză! Ştiţi ce e în sufletul unui părinte când îşi vede copilul aşa?

Din fericire pentru mine e un copil cu rezultate excelente. Dar restul copiilor de la liceu cu rezultate excelente, cum credeţi că au ajuns aşa? Cu ce preţ? Vorbesc aici de sumele enorme cheltuite pe meditaţii, deoarece la şcoală nu se predă cu profesionalism. Vorbesc de un preţ mult mai mare: sănătatea! 

Copiii nu au copilărie. Au de cărat ghiozdane pline de cărţi suplimentare din clasa întâi. Din clasa a V-a, meditaţii – se dau meditaţii ca să intre printre primii la licee. Dar ştiţi al cui e meritul doamna ministru? Al lor şi al nostru, al părinţilor. Din păcate nici nu mă pot bucura de succesul copilului meu, şi nimeni nu se poate bucura de succesul copiilor… plătim un preţ mult prea mare… noi, părinţii suntem epuizati şi îngrijoraţi pentru copii şi viitorul lor! Ca şi cum nu ar fi fost destul de greu, veniţi acum şi spuneţi să-i lase repetenţi de la clasa întâi, că vacanţa de iarnă e prea lungă.

Doamna ministru nu aţi avut copii elevi? Aţi uitat că au nevoie de odihnă pentru a fi sănătoşi. Aţi uitat că au nevoie de joacă, de socializare. Doamna ministru, pentru copiii ăştia trebuie să existe viaţă şi dincolo de acest sistem de învăţământ bolnav şi găunos, în care interesele oricui primează, dar mai puţin ale elevilor!” scrie Anca Carmen.