S-a afişat repartiţia pentru admiterea în clasa a IX-a de liceu. 26% abandon şcolar

Se întâmplă ce ne-a fost teamă mereu. Rezultatele repartiţiei computerizate demonstrează abandonul şcolar masiv la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a. Iată cifrele pe scurt. În martie 2016, cu ocazia simulării examenului de Evaluare Naţională, Ministerul Educaţiei a anunţat numărul elevilor existenţi în clasa a VIII-a: 187.000.

Dintre aceştia s-au prezentat la examenul de Evaluare Naţională 148.600, şi au luat peste media 5, 111.500. La repartiţia computerizată s-au înscris 119.500 şi au fost efectiv repartizaţi 118.600. La repartiţiile ulterioare se vor prezenta maximum 900 elevi.

Raportat la numărul elevilor existenţi în clasa a VIII-a, au fost repartizaţi 63%. Restul de 37% nu-şi continuă studiile sau merg la Şcoala Profesională.

Din experienţa anilor trecuţi, cel mult 20.000 de elevi vor intra la Şcoala Profesională, pentru că reţeaua de astfel de şcoli este prea puţin extinsă, şi aproape deloc în mediul rural. Există, apoi, prea puţine avantaje acordate entităţilor economice care intra în procesul de pregătire a meseriaşilor, prin asigurarea instruirii practice.

Majoritatea unităţilor care intră în contract tripartit (şcoală, părinţi, angajatori), mai ales in localitaţile mici, au nevoie 4-6 elevi, nu de 25 cât presupune o clasă. De aici dificultăţile de a găsi mai mulţi angajatori, la aceeaşi meserie, pentru a realiza o clasă întreagă.

Ajungem astfel la un procent de 74% dintre absolvenţii de clasa a VIII-a care îşi continuă studiile, iar 26% sunt în abandon şcolar, în perioada învăţământului obligatoriu. O cifră imensă, ştiind că media europeană este de 12%, iar obiectivul Europa 2020 este de 10%.

Ce vor face aproape 50.000 de copii, rămaşi în abandon şcolar? O parte va munci alături de părinţi în agricultură de subzistenţă. Altă parte se va angaja ca muncitori necalificaţi, tot în agricultură sau în alte companii, pe salarii foarte mici, de regulă în munca la negru. O altă parte, mai redusă numeric, îşi va urma rudele sau cunoscuţii în străinătate, tot la munca la negru, în speranţa unor salarii mai mari. Neştiind nici o meserie, vor învăţa ca ucenici alături de muncitori cu mai multă calificare.

La acest fenomen de abandon şcolar asistăm an de an. Nici o instituţie a statului nu-l observă, nu-l analizează.

Fiind în jurul vârstei de 14-15 ani, va fi greu să găsească angajatori, români sau străini, pentru că e ilegal să angajezi tineri sub 16 ani. Iar la vârsta aceasta fragedă, 14-15 ani, tinerii nu au resurse fizice şi intelectuale suficiente pentru a deprinde meserii pretenţioase: zidar, mecanic, electronist, electrician etc.

Acesta a fost motivul pentru care Legea Educaţiei Naţionale prevedea clasa a IX-a la gimnaziu, pentru ca elevii care intră pe un traseu de educaţie, nonformală sau informală, să aibă minimum 16 ani, să  poată intra legal în piaţa muncii.

Regăsim în această repartiţie 8000 de elevi care intră la liceu cu note sub 5 la Evaluarea Naţională. Aceşti elevi nu au cum să parcurgă în bune condiţii traseul liceal, un traseu pretenţios, care prevede asimilarea unor cunoştinţe sofisticate (derivate, integrale, fizica cuantică, critica şi teorie literară etc.), când ei n-au fost în stare să ia 5 la examenul de Evaluare Naţională, după clasa a VIII-a.

Preşedinţia, Ministerul Educaţiei, Guvernul fac strategii peste strategii, planuri peste planuri, iar rezultatele se văd: 26% abandon şcolar vizibil, în anul 2016, record absolut al ultimilor 25 de ani.

Majoritatea vor abandona liceul pe parcurs, cei din rural constatând costurile şi dificultăţile prezenţei la şcoală la distanţă de casă. Aşa se întâmplă în fiecare an, iar acesta este un abandon şcolar ascuns, pe care nimeni nu vrea să-l ia în calcul.

Curios este faptul că, în ciuda prezenţei unui număr an de an mai mic de elevi care urmează studiile post gimnaziu, numărul profesorilor angajaţi nu scade deloc! În noul plan cadru pentru gimnaziu sunt prevăzute la clasele a VII-a şi a VIII-a, 33-34 de ore, care nu se fac, dar se plătesc. Probabil şi la liceu se întâmplă la fel, se normează ore care, de fapt, nici nu se fac.

La acest fenomen de abandon şcolar asistăm an de an. Nici o instituţie a statului nu-l observă, nu-l analizează, eventual cu echipe independente de specialişti, nici cum să mai ia măsuri de îndreptare. Facem periodic strategii, schimbăm legislaţia an de an, în funcţie de miniştrii în funcţie (s-au tot schimbat cam la un an, acum la jumătate de an), iar rezultatele sunt catastrofale.

Preşedinţia, Ministerul Educaţiei, Guvernul fac strategii peste strategii, planuri peste planuri, iar rezultatele se văd: 26% abandon şcolar vizibil, în anul 2016, record absolut al ultimilor 25 de ani. Dacă luăm în considerare şi abandonul şcolar ascuns, ajungem probabil la 30-35%, o cifră absolut inadmisibilă, de ţară africană.

Ce facem?