România educată, în România feudală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Adică (şi) înţesată de reţele de feude, letale până în măduva fiinţării noastre ca naţie, ca societate. Cangrena politică din Educaţie, înstăpânită cvasi-metastazic, vă e de ajuns ca exemplu de feudalizare ucigătoare? Ea consfinţeşte prezenţa elefantului uriaş în bătătura Şcolii fascinantei Românii. Miza de securitate naţională nu e de a face cam altceva, cam altfel sau la fel ca până acum. Miza noastră vitală este de a face ALTFEL, ALTCEVA.

Gelu Duminică povesteşte azi, aici, cum e cu celălalt feudalism, adânc din România profundă.

Lucid. Amar. Din suflet. 

Adevărul crud, de la firul ierbii. Nu abureală de faţadă.

Iar căruţa doldora de reţelele feudelor letale e plină-ochi. Dă pe dinafară. Dacă era altfel, nu eram ultimii din Europa la aproape toţi indicatorii relevanţi ce definesc Educaţia de calitate, în ţările cu scaun la cap. Despre ce vorbim?

România Educată, aşadar.

Aici suntem acum, ca asumare politică la vârf.

Şi aici, ca referinţă tehnică de proiect.

Problema mea de fond, acum, cu întregul proces România Educată şi, în particular, cu conţinutul sintezei recent publicate este aceeaşi dintru început: încă nu are forţă suficientă să-şi pună în fapt menirea critică, strategică, istorică – anume, schimbarea paradigmei Educaţiei în România, prin trecerea de la centralizare comunistă de secol XX la subsidiaritate europeană de secol XXI. Am citit mult prea multe formulări călduţe, scrise să nu supere prea multe feude, cu mult prea puţin fond în formele nou croite.

Ilustrez teza mea cu două analize pe text, una din clasa educaţie şi securitate naţională, cealaltă din inima Sistemului, acolo unde singura puncţie autentic transformaţională pentru a face pe bune #ALTFELALTCEVA în şcoală, puncţia curriculară sistemică, este ratată senin – cu frică şi/sau bună-ştiinţă.

1. Educaţie şi securitate naţională

Pe prima pagină a documentului citat scrie aşa, verbatim (mult prea mulţi de NU):

  • Proiectul România Educată ... NU se substituie unui program de guvernare sau unei strategii naţionale
  • Proiectul România Educată ... NU reprezintă în sine o nouă lege a educaţiei ...
  • Proiectul România Educată ... NU se substituie unui plan de bugetare a sistemului de educaţie ...
  • Proiectul România Educată ... NU înlocuieşte reforma adminstrativă (deşi include elemente care ţin de guvernanţa sistemului de educaţie, aceasta se realizează în limita normativelor actuale)
  • În fine, enunţul ce pune capac: În concluzie, Proiectul „România Educată” NU ÎNLOCUIEŞTE DECIZIA POLITICĂ şi nu se substituie atribuţiilor executivului şi legislativului. (NB MS. I mean, … WHAT?!...) Pentru a deveni realitate, are, aşadar, nevoie de colaborarea noastră, a tuturor. (NB MS. Yeah-yeah-yeah!...)

Cum adică, nu înlocuieşte decizia politică şi nu se substituie ... bla-bla, când Preşedintele României este expresia însăşi a legitimităţii politice colosale conferite prin vot direct?!... Cine dintre muritorii Patriei a mai primit, ca semn al legitimării directe, 6300000 de voturi (ca actualul Preşedinte, în 2014) şi 6500000 de voturi (tot ca actualul Preşedinte, în 2019) şi încă ar pune sub semnul întrebării legitimitatea politică necesară impunerii scoaterii Şcolii ca sistem din paradigma sa comunistă, dacă asta ar vrea cu adevărat?

Mai e una, de pomină: guvernanţa sistemului, în Proiectul România Educată, se realizează în limita normativelor actuale. Foarte prost! Tocmai normativele actuale sunt cele care pun frână feroce necesarei schimbări istorice de paradigmă - inclusiv necesarei reforme administrativ-teritoriale de secol XXI!... En passant, am remarcat fără cea mai mică plăcere excluderea din documentul curent a scenariului al II-lea de structură a sistemului educaţional, prezentat iniţial, cu adevărat novator (pp. 12-15; 6-3-3, cu clasa IX-a la gimnaziu; “Alternativ, elevii pot opta pentru participarea la bacalaureatul internaţional, care este recunoscut pentru admitere de către universităţile româneşti. Fiecare universitate are obligaţia de a anunţa condiţiile de admitere bazate pe bacalaureatul internaţional” – remember, folks?!...)

Ce spun eu este că pagina 1 vorbeşte de la sine – atât explicit, dar, mai ales, subliminal – despre puterea intrinsecă reală a procesului, aşa cum este el asumat acum, la moment, în luna de graţie iulie 2021. Mult prea puţină faţă de câtă e necesară. Mult prea mulţi de NU, acolo unde era suficient un DA apăsat, de să îngheţe sângele în toţi cei care ar îndrăzni altcumva, cu condiţia ca pagina 1 şi toate celelalte să marcheze, curajos, desprinderea de trecut şi asumarea viitorului. Doar că...

Aici e, de fapt, problema.

Acesta este elefantul uriaş din bătătura României.

În contrapartidă, urmăriţi aici pledoaria Preşedintelui Lincoln din clipa în care trânteşte cu pumnul în masă, ordonând, cu două nopţi înaintea votului istoric, obţinerea ultimelor două voturi necesare adoptării Amendamentului 13 privind abolirea sclaviei (clipă astrală în istoria S.U.A.).

Zice Lincoln, după ce mai intâi trânteşte cu pumnul în masă (sec. 0:41):

- I can’t listen to this anymore!… I can’t accomplish a goddamn thing of any human meaning or worth until we cure ourselves of slavery and end this pestilential war!... And whether any of you or anyone else knows it, I know I need this!... This amendment is that cure!... We are stepped out upon the world stage now!... NOW!... With the fate of the human dignity in our hands!... Blood’s been spilled to afford us this moment!... NOW!... NOW!... NOW!... […] See what is before you!... See the here and now, that’s the hardest thing, the only thing that accounts. Abolishing slavery by constitutional provision settles the fate for all coming time not only of the millions now in bondage, but of unborn millions to come. TWO VOTES stand in its way – these two votes must be procured. […] You got a night and a day, and a night, and several perfectly good hours… Now get the hell out of here and get’em!...

- Yes. But how?!... bagă o ultimă lamentare James Ashley, managerul amendamentului din Camera Reprezentanţilor

Ridicându-se solemn de pe scaun, Lincoln îi dă soluţia, ca şef de stat pe bune, cu sânge adevărat în instalaţia de leadership politic:

- I am the President of the United States of America, clothed in immense power. YOU WILL PROCURE ME THESE VOTES!...

Sunt convins că nu e nevoie de traducerea în română pentru a percepe forţa reală a mesajului prezidenţial, atunci când clipa astrală o cere, spre a nu rata grotesc întâlnirea cu Istoria.

Nici un singur NU.

"Decât" DA.

2. Chestiunea curriculară

La pagina 5 scrie aşa în dreptul unei valori:

FLEXIBILITATEA – asigurarea unui parcurs educaţional individualizat pentru fiecare elev

Iar la pagina 6, în dreptul domeniului prioritar #5, scrie aşa:

CURRICULUM ŞI EVALUARE centrate pe competenţe. Presupune: proiectare curriculară centrată pe competenţe; creşterea flexibilităţii curriculare

Dezideratul axiologic al flexibilităţii şi soluţia vag-călâie asociată, de “creştere a flexibilităţii curriculare”, sunt lumi paralele, în condiţiile în care realitatea curriculară curentă – feroce blocată în paradigma sa comunistă – frizează mai degrabă patologia imposturii curriculare, exercitată sagace, cu premeditare, în formă continuată, aşa cum am scris de ani şi ani şi ani. Dacă lucrurile n-ar sta fix aşa, la ce bun toată tevatura şcolilor-pilot pentru arhitecturi curriculare de secol XXI, urnită, slavă-domnului!, cu chiu-cu vai anul trecut şi ajunsă acum în punctul maximei înspăimântări, în care toţi decidenţii politici şi de politici publice care au de-a face cu chestiunea se feresc ca dracul de tămâie să-şi asume cu subiect şi predicat sprijinul şi susţinerea pentru pornirea la treabă în anul şcolar 2021-2022 a primelor şcoli-pilot menite a pune în fapt curriculum oferit de şcoală, respectiv curriculum la decizia elevilor din oferta şcolii? Cum ar fi, de pildă, ca Şcoala Gimnazială “Gheorghe Vernescu” Râmnicu-Sărat / Buzău, Şcoala Gimnazială Curcani / Călăraşi, ori Little London International Academy Voluntari / Ilfov să-şi înceapă pilotările curriculare peste două luni, în septembrie 2021? Chiar ar muri lumea, s-ar surpa ea cu totul dacă dăm lumină verde... ACUM? ACUM!...

Nu măine, nu poimâine, nu la anul, nu la sfântu-aşteaptă.

ACUM!...

Celor care vă ştiţi parte din decizia DA / NU a chestiunii despre care vorbim acum, că vă bateţi joc e treaba voastră, dar vă cer să nu mă luaţi de naiv ori idiot – că nu sunt, nici-nici. Am vorbit cu voi, cu toate vorbele, şi formal şi informal, de mi-e şi mie jenă de atâta vorbit, de când a pornit la drum Guvernul Câţu.

Şi în decembrie 2020.

Şi în ianuarie 2021.

Şi în februarie 2021.

Şi în martie 2021.

Şi în aprilie 2021.

Şi în mai 2021.

Şi în iunie 2021.

Şi pe 7 iulie 2021, la Cotroceni.

Şi la PNL. Şi la USR-PLUS. Şi la UDMR. Şi la Parlament. Şi la minster. Şi la Cotroceni.

Nada. Silentio stampa. Omertà.

Ce-aveţi, fraţilor? Ce vă lipseşte? De ce vă e frică? Care vă e problema, de fapt?

Zilele acestei săptămâni au consfinţit prezenţa elefantului uriaş în bătătura Şcolii eternei şi fascinantei Românii.

Încă nu vrem cu suficientă forţă să ne desprindem de trecut şi să construim, curajos, viitorul Educaţiei, aşa cum se cuvine.

Miza noastră în materia Educaţie şi securitate naţională nu e de a face cam altceva, cam altfel sau la fel ca până acum.

Miza noastră strategică este de a face ALTFEL, ALTCEVA.

Adică Şcoală de secol XXI pentru România de secol XXI, pe care cred că ne-o dorim toţi.

Dacă ne pasă de Ţara asta, pe bune.

Gând bun tuturor.

Ţinem aoroape.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite