1. Cur

Pentru lectura titlului textului meu, vă invit să daţi deoparte falsa pudoare (eventual ipocrită) privind cuvântul în speţă. DEX online, http://dexonline.ro/definitie/cur, îl defineşte astfel:

cur (cúruri), s. n.1. Şezut, fund. – 2. Anus. – 3. Buci. – 4. Fund, parte posterioară sau inferioară a unor obiecte. – Mr., megl., istr. cur. Lat. cūlus (Puşcariu 453; Candrea-Dens., 450; REW 2984; DAR); cf., it. sp. culo, prov., fr., cat. cul, port. cú.Der. curar, s. n. (opritoare la ham); curos (var. cureş), adj. (cu fundul mare); curimănos, adj. (cu bucile mari).

Cunoaşteţi, sunt convins, pilda basmului lui Hans Christian Andersen, "Hainele cele noi ale împăratului" - http://www.copilul.ro/povesti/hainele-noi-ale-mp-ratului-48.html. La această pildă am făcut referire în titlul postării mele, nici pe departe la fel de grotesc precum stau lucrurile în realitate, în spaţiul nostru politic.

 

2. Maslow (1908-1970)

Abraham Maslow, http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow - psiholog american, devenit celebru pentru consacrarea cunoscutului model al ierarhizării nevoilor umane, aplicat pe scară largă în managementul resurselor umane, de pildă.

Maslow spune aşa: oamenii sunt motivaţi de nevoi; unele nevoi sunt mai puternice decât altele; setul principal de nevoi poate fi structurat ierarhic, pe cinci niveluri, iar modelul său poartă numele "piramida lui Maslow"; baza piramidei include nevoile mai degrabă animalice, de primă urgenţă, iar vârful acesteia reflectă nevoile / aspiraţiile înalte, de nivel superior.

Iată ierarhia lui Maslow, http://www.simplypsychology.org/maslow.html:

Nivelul 1 (bază; nevoi fiziologice): hrană, apă, somn, reproducere

Nivelul 2 (nevoi legate de securitate): siguranţă, adăpost

Nivelul 3 (nevoi sociale): afecţiune, apartenenţă, acceptare

Nivelul 4 (nevoi legate de statut): stimă, respect

Nivelul 5: împlinirea superioară a potenţialului de care suntem în stare.

 

3. România 2013-2020: Ţara fără Proiect. Ţara fără Ideal?

Reiau ideea esenţială din primul paragraf:

Atatürk, anii '20-'30. Vis împlinit: Turcia – modernă, prosperă şi respectată în lume.

Gandhi, anii '20-'40. Vis împlinit: India – modernă, independentă, prosperă şi respectată în lume.

Mandela, anii '50-'90. Vis împlinit: Africa de Sud – liberă de apartheid, prosperă şi respectată în lume.

Numitorul comun al celor trei lideri politici menţionaţi îl reprezintă legătura lor indestructibilă cu destinul istoric al ţărilor care i-au născut – destin articulat, în fiecare caz în parte, prin valori precum modernitate, prosperitate şi, pe cale de consecinţă, câştigarea respectului comunităţii internaţionale. Deloc întâmplător, toţi trei au fost consacraţi, în timp, drept "founding Fathers" - părinţi-fondatori ai naţiilor lor. Fiecare în parte a avut zona sa de umbră, dar ceea ce am scris mai sus este incontestabil, la scara istoriei umanităţii.

Vin, acum, la eterna şi fascinanta noastră mioritică. Reuşiţi dumneavoastră să asociaţi cele trei nume deplin ilustrative ale "împăratului politic" românesc de azi şi de mâine cu vreun "vis înalt" al României, pe cale de împlinire, articulat public, şi pe care eu să-l fi scăpat din vedere? Dacă da, spuneţi-mi-l şi mie, să-l ştiu (tare asta cu multe cratime, spuneţi-mi-l -- este?!...)

Atenţie: daţi repede-repede deoparte teme precum "privatizările de succes" (Oltchim? CFR Marfă?!...), "stabilitatea macroeconomică", Roşia Montană, fondurile europene, gazele de şist, tichetele de masă, telegondolele, dottore, pactul de coabitare, coplata în sănătate, manualele digitale, testările din clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, camerele de supraveghere la testările naţionale, examenele de bacalaureat, definitivat, titularizare, şi altele asemenea. Acestea abia se califică, şchiop adeseori, pentru primele două niveluri ale piramidei lui Maslow, şi sunt marcate sistematic de rezultate mediocre, deloc convingătoare. Adică, sub o cincime rată de absorbţie fonduri europene în şapte ani de finanţări nerambursabile, locul 49 din 65 la testările internaţionale PISA, locul 23 din 23 în clasamentul ELLI-2010, şi altele asemenea, sintetizate aici, http://adevarul.ro/educatie/scoala/elite-ineptocratii-1_52080892c7b855ff56ca0b1a/index.html, vi se par rezultate demne de o naţie respectată în lume? Mie, cu sau fără voia dumneavoastră, NU.

Ce ne facem, în schimb, cu vârful buclucaşei piramide?

Eu vorbesc despre VISUL NOSTRU ÎNALT, menit să ne adune laolaltă zece-douăzeci de ani de-acum încolo, pentru a-l împlini ca naţiune – pentru noi, nu pentru alţii. Eu vorbesc despre apartenenţa fiecăruia dintre noi la un Proiect al nostru, care să împlinească Idealul nostru ca Naţie – pentru noi, nu pentru allţii. Eu vorbesc despre nevoia noastră de stimă de sine şi despre respectul onest, ca popor, pe care avem a ni-l câştiga în lume – pentru noi, nu pentru alţii. Eu vorbesc despre un neam demn, cu fruntea sus în lume, şi nu despre fiinţe care nu ştiu cum să fugă mai repede din ţara lor unde vâd cu ochii, de bine ce au guvernat-o şi o guvernează "rinocerii Romîniei de lemn". Pentru NOI, şi nu pentru ALŢII.

Asta înseamnă leadership adevărat. Şi asta, adică leadership adevărat, cei trei numiţi de mine ca întruchipări ale întregii noastre clase politice, nu au.

Azi, în România, "împăratul politic" e în curul gol. Rău de tot.

Şi va continua să fie astfel, până în clipa asumării Proiectului nostru de căpătâi. Cum, care proiect? Schimbarea paradigmei comuniste a Educaţiei, de buna seamă!...

 

4. România pe bune începe cu Şcoala pe bune

Acesta trebuie să fie, acum, Proiectul de căpătâi al României. Aşa cum a fost pentru Finlanda în anii '70. Şi aşa cum a fost pentru Estonia în anii '90. Şi aşa cum N-A FOST PENTRU NOI din 1989 încoace.

Dacă vrem ca naţia să arate cu totul altfel pentru cei ce vin după noi, atunci avem a porni degrabă la treabă, punând în fapt proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani: un alt fel de Educaţie.

Miza istorică este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, la 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a Educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără precedent până în acest moment – incomparabilă cu oricare dintre schimbările ori corecţiile din zona publică la care suntem martori – reprezintă condiţia critică de succes a noii Românii Europene.

Schimbarea adaptivă a Educaţiei constituie un exerciţiu profund de învăţare colectivă la scara întregii societăţi, fundamentat pe încredere, onestitate, competenţă, performanţă şi curaj, gândit să genereze câştiguri ireversibile – pe termen scurt, mediu şi lung – pentru toţi actorii individuali şi instituţionali implicaţi în punerea sa în fapt, împlinindu-ne – în sensul modelului ²piramidei lui Maslow², la care am făcut referire în această analiză de leadership strategic – aspiraţiile noastre cele mai înalte ca societate, ca naţiune, ca Ţară.

E simplu. România pe bune începe cu Şcoala pe bune!

Timpul va proba.