Rezultatele la simularea Evaluării Naţionale: ceva e putred în învăţământul românesc!

Au apărut, cu o întârziere de 24 de ore şi cu o erată care schimbă datele iniţiale, rezultatele la simularea Evaluării Naţionale 2016. Sunt relevante aceste rezultante sau nu? În opinia mea, sunt relevante, pentru că nu au o miză care să presupună iregularităţi şi/sau fraude. Notele nu se trec în cataloage, au rolul de a informa elevii şi părinţii asupra nivelului de pregătire al elevilor, înainte de examenul propriu-zis din vară.

Fără miză, elevii au scris exact ce au ştiut, unii mai mult, alţii mai puţin.

Mă voi referi la simularea la matematică.

Nota 6-7 se obţinea relativ uşor, subiectele respective nu presupuneau cunoştinţe deosebite.

Iată câteva subiecte:

1. Rezultatul calculului 25-25: (2+3) este egal cu …. 5p

2. Numărul pătratelor perfecte din mulţimea numerelor naturale de două cifre este egal cu …. 5p

3. Dacă A este mulţimea numerelor naturale pare şi B este mulţimea numerelor naturale impare, atunci mulţimea A B ∩ este egală cu …. 5p

4. Un cerc are lungimea egală cu 20 cm π . Diametrul acestui cerc este egal cu … cm . 5p

5. În Figură 1 este reprezentat un cub ABCDA B C D ' ' ' ' cu AB = 3 cm. Aria dreptunghiului ACC A' ' este egală cu … 2 cm . 5p

6. În tabelul de mai jos este prezentată repartiţia elevilor unei clase a VIII-a, în funcţie de mediile obţinute la matematică, pe semestrul I.

Media      4 5 6 7 8 9 10

Număr elevi 1 3 6 7 5 4 2

Numărul elevilor din această clasă care au obţinut la matematică, pe semestrul I, cel puţin media 6 şi cel mult media 9 este egal cu ….

Şi la celelalte subiecte se puteau rezolva relativ uşor subpunctele 1 şi 2

Rezultatele au fost urmatoarele:

Din 187.000 de elevi din clasa a VIII-a, s-au prezentat la simulare circa 90% şi au luat note peste 5 circa 44%.

La matematică situaţia e mult mai proastă.

Din 187.000 de elevi, s-au prezentat la matematică 90%, adică 168.000, din care au luat note peste 5, 32,6%, adică 54.700 elevi.

Un sistem de învăţământ care funcţionează cu un randament de 32,6% este inacceptabil. Cu ceilalţi 67% ce facem? De ce cheltuie societatea bani cu ei? Ce rost îşi vor găsi în viaţă, dacă nu sunt capabili să efectueze calcule simple, aritmetice? Cum îi echipează şcoala pentru inserţia în piaţa muncii, pentru o viaţă de adult împlinită, pentru obţinerea resurselor necesare unui trai decent, pentru ei şi familiile lor?

La urma urmei, cei 32% dintre elevi performeaza datorită resurselor proprii, părinţilor şi mediului în care trăiesc. Problema educaţiei o reprezintă cei 68% pentru care sistemul nu face mai nimic, pentru care şcoala nu are soluţii.

Bilanţul negativ al ultimilor 26 de ani e mult mai grav: ultimele locuri la testele internaţionale PISA, abandon şcolar masiv şi în creştere, 50% procent de promovare la Bacalaureat, piaţa muncii nu are meseriaşii şi muncitorii specialişti ceruţi de antreprenori, învăţământul superior ocupă locul 24 din 28 de ţări europene.

Deşi acest bilanţ negru persistă de 15-20 de ani, autoritatea statului responsabilă nu întreprinde nimic să îndrepte lucrurile. Se preface că nu vede astfel de date inacceptabile.

Iar fără educaţie şi formare profesională de calitate, economia românească nu devine competitivă şi atractivă, bază a unui trai decent.

Care ar fi soluţiile?

• Pentru că se discută în aceste zile, este necesar un nou plan cadru care să răspundă cerinţelor societăţii de azi. Elevii învaţă într-un plan cadru valabil de 50 de ani! Şi noi am învăţat după acelaşi plan ce conţinea actualele discipline, mai puţin informatică, care nu exista pe vremea noastră. Disciplinele agregat conferă o nouă dinamică învăţământului, răspund dimensiunilor aplicativ-paractică, interdisciplinară şi generatoare de învăţare continuă.
• Conţinuturile disciplinelor trebuie să ţină cont nu de comoditatea profesorilor, ci de nevoile impuse de lumea în care cresc copiii şi vor ajunge adulţi.
• Mai multe grade de libertate acordate profesorilor şi şcolilor, pentru a particulariza, adapta, adecva demersul didactic la specificul comunităţilor şcolare pe care le deservesc. Inclusiv variante medie şi de aprofundare pentru curricula şcolară.
• Instalarea unui sistem de evaluare standardizat, unic la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, care să măsoare progresul şcolar al elevilor.
• Salarizarea funcţie de performanţă şi rezultatele muncii, măsurate prin progresul şcolar al elevilor.
• Mai multe trasee educaţionale, din care elevii, consilierii şi părinţii să-l aleagă pe acela care se potriveşte personalităţii fiecărui elev.
• Examene de admitere la licee, pentru ca elevii să nu se „trezească” pe trasee educaţional pentru care nu au resurse.

Din păcate, sunt cel puţin 10 ani de când atât eu cât şi alţi specialişti în educaţie semnalează aces bilanţ dezastruos, fără ca decidenţii să-l înţeleagă şi să ia vreo măsură.

Nu există nicio premisă că în acest an se va întâmpla altfel.

Poate că premierul Cioloş se va apleca asupra acestor aspecte şi va dispune măsurile necesare.

Timpul nu mai are răbdare cu noi, să facem alte analize, consultări, dezbateri, încă 2-3 ani, să amânăm deciziile încă vreo 5 ani, aşa cum facem de 26 de ani.

Iar preţul lipsei de decizie îl plătim cu toţii, lună de lună, când ne confruntăm cu mijloace de trai insuficiente.