Refugiaţi de război şcoliţi în România

Peste 2.000 de persoane care au fugit din ţările natale din cauza războiului, în ultimii ani, au învăţat carte în ţara noastră. Refugiaţii care s-au adăpostit la noi au fost implicaţi în programele de integrare socio-educativă ale organizaţiei „Salvaţi Copiii“. 

Copiii provin din ţări precum Irak, Somalia, Iran, Afganistan, Turcia, fosta Iugoslavie, Congo, Rusia sau Albania. Dijana H. are 15 ani şi, în 2001, s-a refugiat în România împreună cu familia, din cauză că în ţara ei natală, Serbia, începuse războiul.

„Armata era obligatorie pentru fiecare bărbat din ţară, iar noi n-am vrut ca tatăl meu să păţească ceva", spune Dijana.

Citeşte şi:

Temerile elevilor singuri

Locul premiantului:Scenarist premiat în Italia

Familia ei a fost cazată într-un cămin de refugiaţi din Bucureşti, timp de un an. În această perioada, Dijana a fost ajutată de voluntarii de la „Salvaţi Copiii" să înveţe limba română, să scrie şi să citească. După un an, a fost înscrisă în clasa I, la o şcoală din Berceni (Bucureşti).

„Când îmi rosteam numele de familie, toată lumea îşi dădea seama că nu am cum să fiu un copil român, aveam un anumit accent. Norocul meu a fost că m-am acomodat foarte repede cu colegii de clasă", mai povesteşte fata, care a terminat primul ei an de şcoală în România cu coroniţă.

Dijana îşi aminteşte că în clasa a V-a a avut un incident cu profesorul de istorie, care, la strigarea catalogului, a întrebat-o de unde este, deoarece observase că nu e româncă: „I-am spus că sunt din Serbia, iar el mi-a spus că nu-i place şi că s-ar putea să mă lase corijentă, dar până la urmă s-a rezolvat totul".

În prezent, Dijana se amuză pe seama glumelor făcute de colegi pe seama originii ei: „Îmi spun: «Uite, a venit şi sârboaica la şcoală!», dar fără răutate". Materia ei preferată este fizica, datorită profesoarei care este comunicativă şi explică materia pe înţelesul tuturor. Pe lângă şcoală, Dijana urmează cursuri de street-dance şi vrea să dea la un liceul de Coregrafie.

Fratele ei, Darko (19 ani), a avut, însă, ceva probleme de acomodare. La un moment dat a luat chiar bătaie de la colegii care nu s-au arătat toleranţi cu străinul din Serbia. Dijana şi familia ei au încă statutul de refugiaţi, dar au şanse să obţină cetăţenia cât mai curând. Cei doi fraţi au primit, deocamdată, prenume româneşti, după ce au fost botezaţi: ea, Ana-Maria, el, Andrei. 

"Când îmi rosteam numele, toată lumea îşi dădea seama că nu am cum să fiu un copil român."
Dijana
elevă