Într-un interviu pentru edupedu.ro, Ioana Lazăr, Secretarul General al ministerului Educaţiei, declară:

„Directorul respectiv clar nu mai are ce să caute într-o funcţie de conducere, dacă nu este capabil să respecte acele standarde de calitate”.

În cuprinsul proiectului Legii Învăţământului Universitar principalele pârghii de conducere se găsesc la minister şi la Direcţiile Judeţene de Învăţământ Preuniversitar, respectiv a municipiului Bucureşti (DJIP/DMBIP)

Pentru ca un director de  instituţie de stat să fie performant trebuie să aibă cel puţin următoarele pârghii:

  1. Să selecteze personalul la angajare;
  2. Să concedieze sau sancţioneze personalul care nu se achită de sarcinile de serviciu;
  3. Să decidă salarizarea personalului conform performanţei şi să premieze salariaţii performanţi;
  4. Să gestioneze bugetul instituţiei;
  5. Să găsească şi să impună mijloace şi metode pentru ridicarea standardelor de calitate ale instituţiei respective.

Nimic din toate acestea nu intră în atribuţiile directorului de şcoală, în schimb răspunde de îndeplinirea standardelor de calitate, conform contractului de management. De aceea profesorii conştienţi şi performanţi nu se înghesuie la ocuparea functiior de director.

Acesta este unul dintre motivele pentru care învăţământul românesc a ajuns la „un minim al calităţii sale”, citat din ministrul Educaţiei, Sorin Câmpeanu. Iar viitoarea lege nu schimbă nimic la nivel de management, pentru a schimba sensul evoluţiei învăţământului, spre un minim minimorum.

Prevederile proiectului Legii  Învăţământului Preuniversitar

Art 3

f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile de învăţământ răspund public de performanţele lor;

Cum să răspundă public unităţile şcolare dacă principalele decizii, pârghii, atribuţii de management se găsesc la minister şi DJIP/DMBIP ?

Iată atribuţiile directorului de şcoală, niciuna nu se referă la cele cinci pârghii enunţate mai sus.

Art 102

a) este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea executivă a acesteia;

b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ;

c) îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce;

d) propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ;

e) propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de execuţie bugetară;

f) răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ;

g) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie, conform legii;

Atribuţia de la litera f) este o minciună. Poate e vorba de personal auxiliar, secretariat, contabilitate, personal de îngrijire, nu de personal didactic.

Pesonalul didactic este angajat de către DJIP/DMBIP conform articolului:

Art. 141

  1. În învăţământul preuniversitar de stat, posturile didactice/catedrele vacante şi rezervate se ocupă prin concurs naţional unic organizat de DJIP/DMBIP, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, după consultarea partenerilor de dialog social, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.

 Angajarea pe post a personalului didactic de predare se face de către directorul unităţii de învăţământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de directorul general al DJIP/DMBIP.

Aşadar, nici directorul nici CA al unităţii de învăţământ  nu are atribuţii în selectarea personalului didactic. Directorul semnează doar, ca primarul, angajarea pe post conform deciziei de repartizare semnate de DJIP/DMBIP.

Directorul nu pote sancţiona personalul didactic pentru abateri disciplinare. Concedierea nici atât. În cazuri extreme, concederea este luată tot la nivelul DJIP/DMBIP.

Iată ce spune proiectul de lege:

 

Art.177

  1. Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârşite de personalul didactic de predare din unităţile de învăţământ, se constituie o comisie de cercetare disciplinară formată din 3 - 5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea.

 

Comisia de cercetare este formată din reprezentantul sindicatului şi colegi de cancelarie ai celui cercetat, şi doar decizia acestei comisii se pune în practică de către director. Este foarte greu, aproape imposibil, ca profesori  să sancţioneze un coleg al lor, mai ales în ideea că le-ar putea veni rândul şi lor. Doar în cazuri extreme, ajunse şi în media, se iau măsuri de sancţionare, dar la nivelul Directiior Judeţene, nu al şcolilor. Nici aici directorul nu are vreun cuvânt de spus.

Salarizarea profesorilor este decisă prin Legea Salarizării, după grade şi vechime, şi nu are nicio legătură cu performanţa lor măsurată prin progresul şcolar al elevilor profesorului respectiv. Nici indemnizaţia de merit nu este decisă de director, ci de CA şi apoi cu aprobarea Consiliului Profesoral.

Bugetul şcolii se compune 80% din salariile plătite de şcoală, şi restul din cheltuielile de funcţionare a şcolii. Facturi pentru utilităţi, rechizite pentru aparatul administrativ, materiale de curăţenie şi echipamente de funcţionare a serviciilor din şcoală. Doar aici are directorul acces la bugetul şcolii.

 Clădirile şi terenurile şcolilor sunt în proprietatea primăriilor şi ele se ocupă de reparaţii şi întreţinerea lor, nu directorul. Daca primăriile lasă şcoli cu wc-ul în curte, nimeni nu poate face nimic

 Planurile cadru şi programele şcolare sunt decise la minister. Directorul nu are nicio putere asupra lor. Doar pentru Curriculumul la Decizia Şcolii ar putea interveni. Dar si aici se pot naşte presiuni uriaşe pentru completarea normelor unor profesori, aşa ca nici aici nu are cine ştie ce putere.

Cele de mai sus reprezintă o parte din prevederile proiectului de Lege a Învăţământului Preuniversitar, referitoare la managementul şcolar. Dacă ne uităm la atribuţiile ministerului,  DJIP/DMBIP, foarte multe şi esenţiale, înţelegem că acolo se face, de fapt,  conducerea şcolilor.

Şi atunci, de ce să răspundă directorul de îndeplinirea standardelor de calitate? Cu ce pârghii şi atribuţii?