Programul de guvernare al USR PLUS. Ce nu am găsit în capitolul Educaţie (I)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cred că pe 6 decembrie trebuie să alegem cu mintea. Ştiind exact ce îşi propun partidele, ce oameni aduc în faţă, în parlament, guvern, în fruntea instituţiilor esenţiale. Nu emoţional, visceral, în funcţie de cât scandal fac în campania electorală. De aceea sunt necesare analizele programelor de guvernare, şi sper să citesc cât mai multe evaluări făcute de analişti, fiecare pe domeniul său de activitate.

Sper să avem în campanie şi propunerile de miniştri pe care le vor avansa partidele, în cazul în care vor intra la guvernare. Doar aşa ne dăm seama de potenţialul viitorului guvern de a răspunde la nevoile societăţii. Din Programul de guvernare al USLR PLUS (PG), capitolul Educaţie,  nu am înţeles raportarea la legislaţia existentă. O păstrează, o modifică, ce se propune în legătură cu cele 65 de modificări ale Legii Educaţiei Naţionale (LEN) din 2011, aduse de PSD prin OUG-uri.

Masteratul didactic

La 9 ani de la apariţia LEN, care prevede formarea iniţială a profesorilor prin masterate didactice, PG îşi propune altceva: „evaluarea tuturor departamentelor pentru pregătirea personalului didactic (DPPD) din universităţi”. „Cele mai bune 10 departamente pentru pregătirea personalului didactic care, ulterior, vor deveni Centre Naţionale pentru Pregătirea Cadrelor Didactice (CNPCD)”. Acestea vor derula şi  „masterate didactice de trei semestre pentru profesori aflaţi deja la catedră şi pentru manageri şcolari.”

Ce ne propune PG? Să revenim la formarea iniţială a profesorilor prin DPPD? Cu câteva ore de predare  la clasă şi cu un curs de câteva luni de pedagogie şcolară? Adică renunţăm la pregătirea profesorilor prin masterat didactic? Cum pregătim profesorii să predea transdisciplinar şi aplicativ-practic? Formarea continuă a profesorilor se poate realiza pe cont propriu, în era digitalizării, dacă există stimulente pentru acest demers. Aş fi vrut să aflu ce stimulente va propune USR PLUS pentru formarea continuă a profesorilor,  daca va da ministrul Educatiei. Este extrem de neclară abordare PG în acest domeniu.

Managementul şcolar

„Autonomia şi depolitizarea şcolii sunt două elemente centrale care vor guverna şi procesul de recrutare şi selecţie a managerului şcolar, ce va fi realizat de către Consiliul de Administraţie al unităţii”.

„CA vor fi compuse în proporţii echilibrate, din părinţi, cadre didactice şi membri relevanţi ai comunităţii. Propunem 40% reprezentanţi ai cadrelor didactice, 40% reprezentanţi ai părinţilor şi ai aparţinătorilor legali şi 20% reprezentanţi ai altor actori din comunitate, incluzând aici un reprezentant al personalului nedidactic al şcolii. La şedinţele CĂ poate participa un reprezentant al elevilor, cu rol de observator”. „Atribuţiile de ordin administrativ ale inspectoratelor şcolare vor fi transferate către consiliile de administraţie ale şcolilor.

Pare corectă redistribuirea atribuţiilor de management de la Inspectorate la şcoli, pe baza principiului subsidiarităţii. Totuşi, trebuie să existe o suprastructură, care să controleze şi şcolile, modul în care acestea îşi desfăşoară activitatea. Inspectoratele au inspectori de specialitate care pot participa la ore, cu scopul de a evalua prestaţia cadrelor didactice. Nici directorul nu poate face această evaluare, pentru că nu stăpâneşte toate specialităţile.

„Înfiinţarea la nivelul prefecturilor a unor comisii judeţene de monitorizare a implementării politicilor guvernamentale compuse din actorii reprezentativi ai procesului de învăţământ (elevi, părinţi, profesori, autorităţi publice locale, sindicate, mediu de afaceri, reprezentanţi ai personalului nedidactic, etc.).”

Înlocuirea Inspectoratelor Şcolare cu astfel de Comisii Judeţene are defectul menţionat mai sus. Nu au cum să adune oameni pricepuţi în toate disciplinele şcolare, în management şi pedagogie şcolară. Iar dacă adună astfel de specialişti, care lucrează nonstop, pe salarii adecvate, care mai este deosebirea faţă de actualele Inspectorate Şcolare?

Ce nu găsesc în PG al USR PLUS, la acest segment al managementului şcolar

Care ar fi mecanismele de evaluare a eficienţei cheltuirii fondurilor alocate de la buget şcolilor? Degeaba alocăm bani şcolilor, fie şi 6% din PIB, dacă nu avem astfel de mecanisme. Banii dispar ca apa în nisip. Cum măsurăm progresul şcolar al elevilor? Nu ar fi nevoie de un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, care să realizeze evaluarea progresului şcolar al elevilor unui profesor, unei şcoli, unui judeţ?

Ce facem cu şcolile (exemplu Liceele Tehnice care au zero promovare la bacalaureat) care nu-şi realizează sarcinile pentru care primesc bani de la buget? Le finanţăm in continuare? Profesorii din CA ale şcolilor sunt interesaţi, în primul rând, să-şi primească salariile, părinţii nu înţeleg exact calitatea pregătirii copiilor lor. Şi atunci mergem mai departe şi constatăm abia la Evaluarea Naţională şi Bacalaureat că n-a fost în regulă pregătirea elevilor. Prea târziu.

Evaluarea elevilor în clasele a II, a IV, a VI este necesară, cu condiţia ca rezultatele să nu fie „trucate” de şcoli. Şi să afle şi părinţii de ele. Acum sunt ignorate aceste evaluări.

Părinţii  participă la şedinţele CA cel mult lunar, ocupaţi fiind cu sarcinile familiale şi de serviciu. Tot profesorii decid ce se întâmplă în şcoală. Ale cui interese  le apără profesorii?

Principala problemă aici apare. Pot acele Comisii Judeţene să ia locul Inspectoratelor? Şi să supravegheze activitatea şcolară? Dacă lucrează permanent, pe salarii, care este avantajul desfiinţării Inspectoratelor Şcolare?

Şi acum există şcoli foarte bune, bune şi şcoli proaste. Părinţii află şi le deosebesc, se bat pentru ca odraslele lor să ajungă la şcoli bune şi foarte bune. Cum funcţionează evaluarea părinţilor? Din „folclor”, din informaţiile pe care şi le iau de la alţi părinţi. Competiţia funcţionează şi acum, dar din „impresii”. De aceea ar fi necesar sistemul naţional standardizat, unitar la nivel de ţară, care să măsoare progresul şcolar al elevilor. Competiţia ar avea atunci o bază reală, incontestabilă.

Salarizarea cadrelor didactice

„Politica de stabilire a salariilor de bază se va face exclusiv în funcţie de vechime şi de mediul de lucru şi va urmări să devină un factor motivator pentru cadrele didactice care aleg să-şi desfăşoare activitatea didactică în bazinele de risc socioeducaţional (BRSE)”.

Poftim? Adică performanţa şi rezultatele în pregătirea elevilor să nu aibă nici un rol în salarizarea profesorilor?

USR PLUS îşi propune acordarea de burse anuale de merit pentru profesori, menite să pună în valoare performanţele extraordinare ale cadrelor didactice în activitatea didactică, plecând de la propunerile elevilor, părinţilor, colegilor, altor membri ai comunităţii.”

Există şi acum salariile de merit, 15% din salariul de bază. Doar că se acordă fără o bază obiectivă clară. Cine adună propunerile şi cu ce metodologie? Câţi profesori pot avea olimpici la materia lor? Şi dacă un profesor ridică o clasă de la media notelor 4, la media 6-7, nu merită bursa anuală de merit? Încă un motiv în plus pentru existenţa unui sistem naţional standardizat de măsurare a progresului şcolar al elevilor. Nu ar fi mai bine ca salariarea profesorilor să fie strict corelată cu progresul şcolar al elevilor lor? Vom bălti în aceeaşi cloacă a indiferenţei faţă de performanţele unor profesori, plătiţi la fel cu profesorii care nu fac mare lucru pentru elevii lor? Dacă aşa vor sta lucrurile, nu se va schimba nimic in sistemul educaţional. Tot ultimii din Europa la testele PISA vom rămâne.

Voi continua analiza PG al USR PLUS, capitolul Educaţie, cu intenţia de a ne lămuri cu toţii ce partid îşi propune şi are idei clare în privinţa progresului societăţii româneşti.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite