Profesori care nu mai au concediu de odihnă

Potrivit sindicatelor, în 2010 mulţi profesori au plecat la muncă în străinătate, pe timpul verii

Adrian Stănescu este unul dintre dascălii care în vacanţa de vară au ales să lucreze în străinătate ca să poată plăti dările din România. El face curăţenie într-un restaurant din Spania. Cu o vechime de 11 ani în învăţământ, dascălul dă lecţii de educaţie fizică nouă luni pe an, iar în restul timpului prestează muncă necalificată ca să facă faţă ratelor.

Adrian Stănescu face parte din catedra Şcolii „Arhitect T.T. Socolescu" din Păuleşti, Prahova. Tot acolo lucrează şi soţia sa, dar de 15 ani. Cei doi au un copil de cinci ani, iar în ultimul timp le este tot mai greu să se descurce numai cu salariile de bugetari.

„Am o familie de întreţinut şi rate la bănci. Aşa că de trei ani plec în afară, în Spania, unde lucrez ca «femeie de serviciu» la un restaurant, în perioada vacanţei de vară", povesteşte profesorul.

Casa în rate, o povară

Adrian Stănescu a stat cu familia când la părinţi, când la socri. Anul trecut, el şi soţia au reuşit să-şi achiziţioneze un apartament, prin programul „Prima casă".

„Am făcut un credit pe 30 de ani, iar fiecare rată ne costă 250 de euro. Dacă aş fi ştiut că ne taie salariile şi că vom ajunge aşa, nu mai făceam rate. Eu am rămas cu 830 de lei, soţia cu 870. Împreună am pierdut aproximativ 1.200 de lei, nu ne mai ajungem cu banii", povesteşte profesorul de sport.

În urmă cu trei ani, Adrian a lucrat la negru în Spania. De doi ani are, însă, contract, şi spune că numai muncind în concediul său reuşeşte să pună deoparte bani pentru casă. „Păi acolo sunt plătit cu 970 de euro pe lună. În trei luni am reuşit să strâng bani să-mi plătesc ratele la apartament pe un an", spune dascălul.

Muncă necalificată, dar profitabilă

Adrian Stănescu povesteşte că şi-a luat şi soţia cu el în Spania, care a muncit mai puţin, însă, pentru că „e greu şi nu avea cine să stea cu fetiţa".

„Recunosc, munca pe care o fac acolo e înjositoare, dar e bine plătită. Dacă aş găsi ceva profitabil în ţară, aş pleca din sistem", mai spune Adrian. Profesorul s-a resemnat cu ideea că toate vacanţele şi le petrece muncind: „De trei ani n-am mai avut o zi de concediu, să merg şi eu la mare, de exemplu, să mă relaxez".

În aceeaşi situaţie se găsesc mulţi alţi profesori din ţară. Potrivit sindicaliştilor din educaţie, în 2010 s-a înregistrat un număr record al dascălilor care au plecat în perioada vacanţei să muncească în străinătate sau, mai rău, şi-au luat concediu fără plată pe un an de zile, ca să lucreze printre străini. Peste 1.000 de profesori au ales să treacă graniţa ca să facă menajul, să aibă grijă de copii sau să servească în restaurante.

La muncă peste hotare

Daniela Bârgăuanu (Neamţ) are 39 de ani, este educatoare şi a plecat recent, împreună cu soţul, în Anglia. „Şi-a băgat concediu fără plată şi a plecat pentru un an să muncească într-un restaurant. Nu se mai descurcau, erau copleşiţi de datorii, deşi nu au copii", povesteşte prietena ei, Minodora Lemnaru, profesoară la Şcoala Gherăeşti din judeţul Neamţ.

„Aici rămăsese cu 700 de lei. Acolo o să-şi ia fiecare, pentru început, 550 de lire. I-a părut rău că a plecat, am plâns, dar aşa îşi mai achită din datorii, că acolo au cazare şi masă asigurată", mai spune profesoara din Neamţ.

Minodora Lemnaru confirmă că sunt mai mulţi profesori care şi-au depus cereri de concediu fără plată şi aşteaptă aprobare.

Elena Ţeperig este secretar şef la Colegiul Tehnic „Ştefan Bănulescu" din Călăraşi. Ea spune că ar pleca în orice moment în străinătate să muncească, dacă nu ar avea acasă doi părinţi bătrâni de care trebuie să aibă grijă. „Oamenii au făcut rate la bănci pentru că nu prevesteau tăierile de 25%. Eu iau salariu, îl dau, apoi mă împrumut", povesteşte Elena Ţipirig.

Secretara povesteşte despre o colegă de la şcoală: „La noi predă o profesoară de fizică, în vârstă de 36 de ani, care a fost plecată în Italia anul trecut, în concediu fără plată. S-a dus să aibă grijă de un copil. Avea rate şi nu-şi mai permitea să plătească dările. Acolo lua 800 de euro, nu plătea masa şi cazarea, aici câştiga 800 de lei", spune Elena Ţipirig. Singurul avantaj este cel financiar.

„Mi-a spus colega mea că e greu şi că nu se merită, oamenii şi mentalitatea sunt altfel decât la noi. Şi e dificil să fii singur într-o ţară pe care nu o cunoşti", mai spune Elena.

Profesorii cer demisia ministrului Educaţiei

Mitingurile organizate la începutul lunii au fost înlocuite, săptămâna trecută, de proteste spontane în şcolile din provincie şi în faţa Ministerului Educaţiei din Bucureşti. Preluând modelul angajaţilor din Ministerul de Finanţe, care s-au revoltat din cauza pierderii stimulentelor la salariu, sindicaliştii din Educaţie au protestat faţă de asumarea răspunderii guvernamentale pe Legea Educaţiei.

Sindicaliştii au cerut demisia ministrului Daniel Funeriu şi pentru că acesta a promis închiderea a 1.700 de şcoli din ţară, ceea ce înseamnă din start pierderea mai multor locuri de muncă în sistem.

Secretarul general al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Liviu Pop, a declarat că asumarea răspunderii blochează reforma în Educaţie şi că procedura va da startul unor alte modificări legislative, de fiecare dată când se schimbă puterea politică. În Bucureşti, sindicaliştii promit noi pichete şi săptămâna aceasta, tot în faţa Ministerului Educaţiei.

„Acţiunile ar putea căpăta o şi mai mare amploare. Cerem demisia ministrului pentru că a spus că este mandatat de către preşedintele României să închidă 1.700 de şcoli, indiferent de opoziţia pe care o va avea în teritoriu", a declarat Liviu Pop.