Premierul Orban vrea să amâne deschiderea anului şcolar pentru a nu-şi periclita şansele electorale

Văzând în presă şi la televiziuni câte probleme nerezolvate ridică deschiderea anului şcolar, premierul Orban şi-a propus să amâne până la 1 octombrie acest eveniment din viaţa şcolară. După ce au pierdut 3 luni din predarea materiei în anul şcolar trecut, fără a avea timpul necesar recuperării materiei, acum elevii mai au un „cadou otrăvit”: încă două săptămâni de vacanţă.

Problemele vor fi aceleaşi şi peste două săptămâni

După publicarea ghidurilor, orientative, de către MEC (Ministerul Eductiei şi Cercetării), după ordinul comun al ministerelor Sănătăţi şi MEC, întrebările au început să apară în spaţiul public. 

Cum să transmitem live lecţiile din sălile de clasă, în cazul scenariului hibrid, dacă nu avem aparatura necesară.

Cum să păstrăm distanţa fizică între elevi dacă sunt 30 într-o clasă şi nu avem posibilitatea financiară de a  monta separatoare.

Cum să decalăm pauzele, fără să deranjăm orele în curs de desfăşurare.

De unde bani pentru materiale şi personal necesare unei curăţenii şi dezinfecţii zilnice de mare amploare.

Ce facem dacă profesorii în vârstă şi bolnavi refuză să vină la şcoală.

Cum recuperăm materia nepredată anul şcolar trecut.

Şi multe altele. Cum majoritate primăriilor, mai ales în rural, sunt sărace, nu pot aloca fonduri suplimentare şcolilor, problemele ridicate păreau de nerezolvat. Şi atunci premierul a găsit soluţia: amână deschiderea anului şcolar. Ca şi cum la 1 octombrie nu vor persista aceleaşi probleme. Da, dar vor fi trecut alegerile locale, fără constatarea, penibilă, a unui haos generalizat în deschiderea şcolilor. De la 1 octombrie, haosul nu va avea acelaşi efect, electoral vorbind,  ca acela produs la 14 septembrie.

Că se putea şi altfel,   stă de exemplu Franţa. Cursurile şcolare s-au deschis de ceva timp, şi din 60.000 de unităţi şcolare s-au închis după deschidere 22. Un procent infim. Dar ce se poate la alţii, la noi nu se poate. Oare de ce? Întrebare retorică.

Premierul a găsit şi falsa soluţie: învăţământul online

S-a scris şi vorbit despre învăţământul online mult şi pe toate feţele. Ministrul Anisie o ţine una si bună: „majoritatea elevilor au participat la învăţământ online”, în timp ce cei mai mulţi profesori, părinţi, elevi spun că a funcţionat extrem de puţin şi de slabă calitate. Cine minte? Pe ce se bazează  dna ministru? Pe raportările profesorilor către directori, ale directorilor către inspectori, iar aceştia la minister. A verificat cineva aceste raportări? Nu avea cum, chiar dacă dorea. Iar profesorii nu trebuiau să-şi justifice salariile întregi luate stând acasă? Pe cine a crezut dna ministru? A crezut „sistemul”, „structurile”, aşa fac mai toţi miniştri. Devin solidari cu „colegii mei”, iar elevii şi părinţii, care-i şi  plătesc prin taxe şi impozite, dă-i încolo! Să-şi vadă lungul nasului, de educaţie se ocupă „sistemul”, „structurile”, nu părinţii. Ei să scoată banii!

Nu se întâmplă peste tot aşa. Doar că numărul profesorilor conştiincioşi, care şi pot, au cu ce, se pricep la realizarea lecţiilor online este foarte mic. Să zicem, optimist, circa 30%.

Apoi elevii. Cine garantează că stau atenţi în faţa ecranelor, 7 ore pe zi, cum prevăd planurile cadru la gimnaziu? Şi ce facem cu cei 900.000 de elevi care nu au acces la logistica necesară lecţiilor online? Cum rămâne cu declaraţia „marea majoritate a elevilor” au participat la învăţământ online? Cine şi cum verifică ce au înţeles şi reţinut elevii din aceste lecţii online? Nimeni. Premierul Orban şi preşedintele Iohannis plătesc acum cu vârf şi îndesat că n-au schimbat când trebuia miniştrii incompetenţi, care s-au lăsat „încălecaţi” de „structurile” din ministere. La Educaţie, Interne, Justiţie şi câte or mai fi, dar în curtea cărora n-a explodat încă bomba, haosul. Ministerul Educaţiei a fost primul.

Încrederea părinţilor în sistemele de educaţie se cam spulberă

Toate aceste probleme nerezolvate îi fac pe părinţi să fie circumspecţi în a-şi trimite copiii la şcoală. Şi ce facem dacă 30-50% dintre elevi nu vor veni la şcoală? Ne furăm iarăşi căciula cu învăţământul online? Nici nu pot fi condamnaţi că nu-şi lasă copiii la şcoală, la cum se prezintă şcolile şi autorităţile în lupta cu coronavirus. Ce să facă, să accepte că proprii copii să aducă acasă virusul la părinţi şi bunici, unii cu afecţiuni şi probleme grave de sănătate?

Preşedintele Iohannis a început să ia distanţă de problemele reale ale societăţii, lăsând guvernul să se descurce, şi aruncând vina, în mod repetat, pe PSD. Dar nu PSD-ul e le guvernare de 9 luni, ci guvernul Orban, care a avut timp 6 luni să pregătească deschiderea anului şcolar. Vin alegerile parlamentare şi PNL va cere voturile alegătorilor pentru viitorul parlament. Cu şcolile goale? Cum va fi atunci? Vom vota „online”, cum se întâmplă cu învăţământul acum!