PORTRET De la Harvard în Pipera. Tânărul mentor care îi pregăteşte pe liceeni pentru admiterea la universităţile de top din lume
0
Constantin (Tinu) Bosînceanu, absolvent al universităţii americane Harvard, s-a întors în urmă cu un an în România şi a fondat şcoala Upgrade Academy, prin care oferă elevilor de liceu consiliere pentru procesul de admitere la universităţile din străinătate. Din postura sa de profesor, Tinu le ţine acestora şi o importantă lecţie de viaţă: să nu asocieze ideea de a se întoarce în ţară cu un eşec.
E o oarecare marţi de februarie, după 18.00. Se lasă seara peste zona Pipera, după ce apusul soarelui şi luminile care încep să se stingă în clădirile de sticlă întunecă partea de nord a Bucureştiului. Doar într-un colţ, undeva pe Dimitrie Pompeiu, la etajul 1 al unei clădiri golită încet, încet de corporatişti, neoanele abia acum încep să pâlpâie. Şase liceeni, familiariziaţi prea devreme cu cartierul corporate, îşi încep programul „de muncă“.
Timp de două ore, aşezaţi în jurul unei mase rotunde, tinerii se vor comporta ca nişte cavaleri – îmbrăcaţi totuşi casual –, antrenându-se mai degrabă pentru o bătălie cu ei înşişi. Participă la un curs menit să le stimuleze gândirea critică, în care vor întoarce pe toate feţele diferite teme ce ţin de educaţie, societate civilă şi drepturi cetăţeneşti. Puştii de 17-18 ani vor purta dezbateri într-un mod critic, dar constructiv, în aşa fel încât, la finalul programului, când vor stinge lumina, să plece mai câştigaţi cu cel puţin o victorie personală – aceea că au devenit un pic mai înţelepţi şi mai maturi.
Cei şase tineri iau parte, mai precis, la o pregătire pentru admiterea la una dintre universităţile de top din străinătate. Cambridge, Harvard, Oxford şi alte universităţi asemănătoare declarate printre cele mai bune din lume sunt pe buzele lor atunci când îşi proiectează viitorul după liceu. Sunt antrenaţi de Constantin Bosînceanu, un tânăr de 26 de ani, absolvent „magna cum laudae“ al universităţii americane Harvard, care cunoaşte foarte bine ce paşi trebuie urmaţi pentru ca elevii să-şi atingă ţelul.
Cursul predat de Constantin – căruia toţi prietenii îi spun Tinu – nu e unul clasic, de şcoală, în care profesorul are locul lui la catedră şi elevii iau notiţe după dictare. Discuţiile, purtate numai în limba engleză – un exerciţiu bun pentru îmbunătăţirea abilităţilor de limbă –, au un ton relaxat, de cafenea, care nu slăbeşte însă din seriozitatea arătată de fiecare cursant problemelor disputate la masă. Una dintre temele din curs, de pildă, este o analiză pe seama unui articol din revista americană „The New Yorker“, în care era dezbătută o chestiune controversată la un moment dat în mediul academic din SUA: ar trebui sau nu ca matematica să fie studiată obligatoriu la şcoală?
„Care e scopul educaţiei?“
Cu un profesor persuasiv – cu studii în matematică – şi o mână de elevi pasionaţi de matematică, redăm un fragment din dezbaterea de la clasă: „Ce credeţi, ar trebui să fie obligatorie?“ „I hate the system, so... (n.r. – Urăsc sistemul, deci...)“ „Normal că ar trebui, matematica te ajută să gândeşti ordonat.“ „Numai matematica te ajută?“ „E bine să ştii mate.“ „De ce?“ „Ar trebui să fie obligatorie până într-un punct, apoi să ai libertatea de a alege.“ „Care e acel punct?“ „Până în clasa a X-a.“ „De ce atunci?“ „Nu cred că ar trebui să fie obligatorie nicio materie.“ „Dar totuşi ce materii ar trebuie să fie obligatorii la şcoală?“ „În niciun caz chimia...“ „Care e scopul educaţiei?“
Nu mulţi dintre liceeni citesc „The New Yorker“ şi „The Economist“, apoi fac analiză pe texte şi încearcă să-şi argumenteze ideile solid, ca nişte adulţi. Dar, pentru cei care vor să fie pe lista de admişi la marile universităţi din străinătate, o astfel de pregătire pentru dezvoltarea gândirii critice este foarte benefică. Cursul gândit de Tinu, prin care tinerii vin, discută, reflectează la diverse dilmele existenţiale e doar unul dintre programele care trebuie să fie încluse în orarul candidaţilor la universităţile de top. De aceea, el a făcut mai mult de atât: a creat „o şcoală în afara şcolii“, Upgrade Academy, care să răspundă acelor nevoi.
Rata de admitere 100%
Tinu Bosînceanu are 26 de ani şi a studiat matematica la universitatea Harvard din Massachusetts, SUA. Apoi, timp de trei ani, a fost asistent universitar pentru cursuri de matematică şi inginerie, iar o vreme a lucrat în domeniul financiar. Banii nu l-au motivat suficient cât să rămână acolo. S-a întors în România la sfârşitul lui 2016 şi a fondat Upgrade Academy, un centru care-i pregăteşte pe liceenii români pentru universităţile străine. La început, Tinu a avut la pregătire trei liceeni. Toţi au intrat la universităţi de top dorite. Astăzi, împreună cu alţi mentori, absolvenţi ai unor universităţi de prestigiu, oferă consiliere pentru 50 de elevi.
„Primii şase au primit deja scrisori de acceptare de la Cambridge şi Oxford, deci putem spune că avem un prim ciclu reuşit. Ceilalţi au primit alte 33 de oferte de la Imperial Collage şi UCL (Marea Britanie) şi Bocconi (Italia). Toţi elevii cu care am lucrat au intrat la una dintre facultăţile care sunt în top 50 mondial“, face Tinu o statistică a rezultatelor.
Cum te pregăteşte Upgrade Academy
La Upgrade Academy elevii nu au doar întâlniri de discuţii, la ceas de seară. Mentorii îi pregătesc temeinic pentru testele standardizate sau cele de limbă şi-i sfătuiesc cum să-şi construiască eseul de aplicaţie, printre altele. „Există trei tipuri de seminarii: LeadMe, care constă în workshop-uri pe teme legate de Liberal Arts – cum ar fi literatura, filosofie, arta, psihologie. Mai este PrepMe, care include trei module: dezvoltarea gândirii critice şi îndrumare extracurriculară şi pregătirea pentru testele de limbă (de tipul TOEFL) şi cele standardizate (de tipul SAT, necesare la universităţile americane). În fine, CoachMe, care e un program de consiliere individuală, în care lucrăm să grăbim procesul de maturizare al elevilor, foarte căutat de facultăţi“, explică Tinu Bosînceanu serviciile oferite de Upgrade Academy.
Tinu ( foto) e unul dintre cei 3,4 milioane de oameni care au plecat din ţară, potrivit unor estimări ONU referitoare la migraţie, a declarat Luciana Lăzărescu în februarie anul acesta, de la Centrul de cercetare şi documentare în domeniul integrării imigranţilor (CDCDI). 200.000 de români numai în 2016. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Florin Talpeş, CEO Bitdefender, atrăgea atenţia că, din categoria elevilor olimpici şi premianţi, „peste 50% din diamante pleacă la studii în afară“. De ce pleacă? Pleacă pentru că simt că dincolo au o şansă de succes.
De ce a plecat Tinu la studii în afară
Tinu Bosînceanu e unul dincei care s-a întors în România după studii. Născut în Suceava, Tinu a fost olimpic naţional la matematică şi olimpic naţional la înot. În liceu, a primit o bursă şi s-a mutat în Bucureşti, urmând cursurile Liceului Teoretic Internaţional de Informatică (ICHB). N-a avut emoţii la română în liceu, dar i-a tremurat vocea când, fiind parte din grupul care reprezenta România în Parlamentul European al Tinerilor, a vorbit în faţa a sute de oameni la Bruxelles. Experienţa asta i-a deschis ochii – a văzut ce înseamnă să fii un om implicat şi să generezi impact. Aşa i-a încolţit prima dată ideea de a pleca din ţară şi de a se scufunda într-o cultură pentru mai mult timp.
„Am simţit că mă înţeleg foarte bine cu oameni din alte culturi, că am foarte multe de împărtăşit, dar şi de învăţat de la ei. De asta am vrut foarte tare să plec din ţară. Vedeam şi modele care pleacă şi sunt foarte bine în străinătate. Acolo existau resursele de dezvoltare şi erau foarte uşor accesibile, iar problemele nu erau aparente. Apoi, simţeam şi nevoia de siguranţă financiară. Nu vedeam cum aş putea obţine în România asta, adică să urmez o facultate aici şi apoi să mă întreţin bine “, spune Tinu. A trimis aplicaţii la Cambridge şi la Harvard. A fost admis la ambele, dar ales să studieze în State, la Harvard.
Michael Jackson, împortant în dosarul său de admitere
Dacă în Marea Britanie, admiterea se face strict după criterii academice, în SUA, în schimb, notele bune sunt condiţii necesare, dar nu suficiente pentru a fi admis. Diferenţa stă în personalitatea şi stilul de viaţă al candidatului. „Pe ei îi interesează care sunt motivaţiile tale, care este potenţialul tău de creştere, care este flacăra care te face să o urmezi cu pasiune. Ce fel de probleme ai avut în viaţă şi cum le-ai înfruntat. Sunt zeci de mii de candidaţi care au note bune şi pasiuni. Ce face diferenţa e un mic procentaj din nota finală prin care se urmăreşte maturitatea candidatului“, spune Tinu. Dosarul de admitere trebuie să conţină trei scrisori, patru recomandări şi un filmuleţ. „Eu m-am filmat cântând la toate instrumentele o piesă a lui Michael Jackson pe care le-am suprapus, într-o formă rudimentară în studio“, îşi aminteşte amuzat Tinu Bosînceanu.
O oră de curs la Upgrade Academy, în care elevii nu doar îşi imaginează, dar lucrează serios pentru a fi admişi la universităţi precum Oxford sau Harvard Foto: Upgrade Academy
După o facultate de patru ani în care a întâlnit oameni extraordinari şi alţi trei ani de internship-uri şi joburi în care câştiga bani frumoşi, simplu gând de a reveni în ţară i se părea un mare eşec. O vreme lungă treaba asta l-a măcinat. Parcă ar fi vrut, dar... Pe umerii săi atârna greu şi presiunea exterioară – familie, prieteni, colegi, care toţi, în cor, îi spuneau: „eşti nebun să te întorci“. Îi înţelegea într-un fel, dar... Până când, într-o zi, it pop out, cum zice americanul, adică şi-a dat seama ce trebuie să facă.
De ce s-a întors Tinu în România
„Am citit, la un moment dat, că, atunci când vrei să-ţi găseşti vocaţia nu trebuie să te gândeşti neapărat la ce îţi place să faci, ci la cât de multe lucuri nasoale poţi să înduri făcând acel ceva. Pentru unii, de exemplu, problemele României sunt probleme pe care nu vor să le îndure. Pe mine, însă, nu mă deranjază cozile, aglomeraţia, iar lucrurile care nu merg în mediul politic pot fi văzute şi ca provocări. Ce mă deranjează în schimb, probabil şi dintr-un sentiment egocentric, e să simt că nu fac ceva semnificativ. Că nu pot influenţa societatea în niciun fel, din cauză că mă simt străin faţă de ea. Când am înţeles că asta era o problemă foarte mare pentru mine acolo, atunci am decis să mă întorc“, povesteşte Tinu despre decizia de a reveni în România.
„Studentul pe care facultăţile şi-l doresc“
În decembrie 2016, Tinu era înapoi în România, cu gândul să creeze un proiect pe educaţie, tema care l-a pasionat dintotdeauana. Iar prin Upgrade Academy, a simţit că poate să aducă un plus de valoare, pentru că „era ceva ce ştiam să fac bine“.
„M-am gândit că-i pot învăţa pe copii mai mult decât nişte reţete. Ştiind cum funcţionează procesul de admitere, am făcut repede o platformă de lansare. Nu m-am gândit nicio clipă să fie genul de proiect de tipul «Hai să-ţi zic cum poţi să intri la cutare faculate“, ci voiam să creez un program de pregătire, de dezvoltare personală, prin care elevul să devină studentul pe care facultăţile şi-l doresc“, mai spune Tinu care are, ca obiective de viitor, închegarea unei comunităţi valoroase de tineri care fost cursanţi Upgrade Academy.
Mai întâi, a mers la fostul său liceu, Liceul Teoretic Internaţional de Informatică (ICHB) şi la Colegiul Naţional „Tudor Vianu“ din Bucureşti, le-a vorbit elevilor de proiectul său, iar telefonul său a început să sune. Toţi liceenii care l-au căutat îşi doresc să studieze în străinătate. Întrebăm, fireşte, de ce pleacă tinerii? După câteva ezitări, Tinu crede că „motivele lor nu sunt bune“. Sunt puţin elevi care ştiu exact
ce-şi doresc să înveţe mai departe la facultate şi foarte mulţi care cred că în România nu poţi să faci nimic.
De ce pleacă tinerii?
„Cred că dacă vrei să studiezi cercetare în computer science sau medicină, şansele să poţi să faci asta la un anumit nivel aici sunt aproape nule. Dar elevii nu gândesc aşa; au fixe în minte chestii generice: acolo e mai bine, educaţia e mai bună, se câştigă mai mulţi bani, în România nu am nicio şansă. Ceea ce e adevărat, dar prin astfel de motivaţii, ei nu-şi dau seama de preţul pe care-l plătesc. Cel care merge să facă cercetare va fi mai conştient că în ţară n-are cum să facă asta, iar rată lui de succes va fi mai mare acolo. Dar un lucru care e fals e acest stereotip: că în România nu poţi să faci nimic şi cred că e un motiv care trebuie schimbat“, e de părere fondatorul Upgrade Academy.
Până la un nou plan de cum să schimbe această preconcepţie, treaba lui Tinu e să-i îndrume pe elevi către cele mai bune univerisităţi, având ajutorul celorlalţi colegi din echipa sa: Petru Şeicaru (absolvent al Universităţii Oxford), Daniel Semnciuc (absolvent al Universităţii Yale) şi Maria Pascale (studentă la Cambridge). Important de ştiut însă pentru toţi elevii cu dorinţă de ducă e că are grijă să le arate că au suficiente motive să se întoarcă acasă. În România, crede el, e un loc unde poţi să ai un impact şi să faci lucrurile să se mişte. În bine! „Deşi îi pregătesc să plece – dacă n-aş fi eu, ar fi altcineva – la universităţi cât mai bune, aş vrea să înţeleagă că ideea de a te întoarce nu trebuie să o asocieze neapărat cu eşecul, aşa cum e general acceptat. Există modelul de succes al omului care nu rămâne neapărat acolo“, conchide Tinu.
„În Upgrade Academy am devenit conştienta de potenţialul meu“
Mara Dimofte e din Brăila, iar în clasa a X-a s-a mutat în Bucureşti ca să urmeze cursurile la ICHB. A participat la olimpiadele de astronomie şi de fizică, obţinând o medalie de aur, într-a XI-a, la fizică. Şi-a dorit dintotdeaua să studieze în străinătate. „Vreau să-mi ating potenţialul maxim în ceea ce fac şi cred că în străinătate pot să-mi ating acest scop mai bine decât în România. Deocamdată“, e de părere tânăra. Mara a trecut de două ori prin procesul de admitere la universităţile din străinătate. Prima dată, a aplicat numai la universităţile din străinătate. Din 28 de aplicaţii, doar două universităţi au acceptat-o. N-a vrut să vadă acest rezultat ca pe un eşec, ci să înveţe din el. A mai încercat încă o dată, după un an în care a lucrat cu cei de la Upgrade Academy.
„În primul rând, m-au ajutat să înţeleg procesul de admitere foarte bine, de la redactarea eseurilor până la documentele necesare. Am descoperit mai bine, prin cursuri, care sunt atu-urile mele şi cum pot să le scot în evidenţă. În acelaşi timp, am avut cadrul pentru a-mi analiza mai bine care sunt motivaţiile mele şi să devin conştientă de potenţialul meu“, spune Mara.
După un an de Upgrade Academy şi cu un bagaj bogat de cunoştinţe în spate, Mara a fost acceptată la Universitatea Cambridge, UCL şi Manchester din Marea Britanie, iar în SUA, la Universitatea Columbia, – profilul inginerie. Crede că va alege SUA, pentru că a fost mereu atrasă să trăiască „the American Dream“.
Se încarcă comentariile...
