2. Când aţi stat ultima dată de vorbă, serios şi cinstit, cu un cadru didactic din sistemul românesc preuniversitar DEDICAT, pentru a afla cât timp şi efort sunt necesare cu adevărat pentru a avea CALITATE la clasă?

3. Dacă eliminaţi inspectoratele şcolare, cine va face hârţogăraia şi cine va face inspecţiile pe care vreţi să le menţineţi?

4. Ştiţi că profesorii slabi ies cel mai bine la inspecţiile şcolare, deoarece sunt mulţumiţi de ei înşişi, încrezători, în timp ce profesorii buni par nesiguri şi puţin cam incapabili? (Am o experienţă de câţiva ani, în acest sens.)

5. Câte inspecţii aţi avut dumneavoastră la clasă, de-a lungul carierei de profesor?

6.Ştiţi că elevii români de nivel mediu (nu numai cei de nivel superior) se integrează uşor şi se remarcă pozitiv în sistemele ”europene” şi americane?

7.Ştiţi câţi elevi absolvenţi ai sistemelor ”europene” fac faţă în învăţământul românesc universitar şi postuniversitar? Sau câţi se integrează în locuri de muncă din afara ţării care ia- (sic!... cred că greşeala e din neatenţie / viteză) format? (Sunt convinsă că ştiţi.)

În speranţa că veţi răspunde acestor întrebări, vă mulţumesc!

Acestea sunt întrebările pe care le-am primit ieri, 13 septembrie, pe pagina mea FB.

Iată răspunsurile mele.

1. În cadrul cărui sistem de învăţământ aţi ajuns absolvent al învăţământului primar, gimnazial, liceal şi universitar?

În cadrul celui românesc, în proporţie de 90% (inclusiv doctorat). În cadrul celui american, în proporţie de 10% (masterat în administraţie publică) Am absolvit Liceul "Fraţii Buzeşti" din Craiova, Academia (Tehnică) Militară şi Universitatea din Bucureşti, şi Universitatea Harvard (S.U.A.)

2. Când aţi stat ultima dată de vorbă, serios şi cinstit, cu un cadru didactic din sistemul românesc preuniversitar DEDICAT, pentru a afla cât timp şi efort sunt necesare cu adevărat pentru a avea CALITATE la clasă?

Azi-dimineaţă, la cafea, cu soţia. Profesoară de Fizică, la liceu. 30+ ani experienţă la catedră. Gradul I cu media 10. Gradaţie de merit. Formator de formatori. Evaluator de manuale. Autor de carţi şi articole de specialitate. Fost inspector şcolar general adjunct la I.S.M.B.. Fost director de liceu Om integru. Suficient de bine aşa?

3. Dacă eliminaţi inspectoratele şcolare, cine va face hârţogăraia şi cine va face inspecţiile pe care vreţi să le menţineţi?

Pentru conformitate, reiau argumentele din textul publicat cu ceva timp în urmă, “Inspecţii şcolare, DA. Inspectorate şcolare, NU!

Ştiţi Finlanda? Da, acea Finlandă: patrie a renilor şi etalon al educaţiei în lume! De vreo 40 de ani instituţia inspectoratelor şcolare nu mai există în Finlanda, ţara şi oamenii săi cu scaun la cap punând la punct o şcoală complet descentralizată, în care relaţia dintre cerinţele de sistem, comunităţi, elevi şi profesori este cât se poate de directă şi firească. Valorile dascălilor? Competenţă, autoritate, responsabilitate.

Repet: competenţă de excepţie, autoritate deplină în munca lor, responsabilitate bazată pe integritate şi încredere.

Când îţi pasă de şcoală, faci ca în Finlanda: elimini toate nivelurile birocratice ce se interpun toxic între profesori, elevi şi şcoala pe care o fac ei, dând viaţă miracolului învăţării autentice.

Când îţi baţi joc de şcoală, faci ca în România: de frică, din incompetenţă şi din interes meschin, umpli Legea Educaţiei Naţionale la art. 95 cu a, b, c, d, ..., p, q atribuţii conferite inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, la competiţie directă cu numărul de atribuţii ale ministerului de resort însuşi: art. 94 îi dă a, b, c, ..., p, q, r, s, t, u, v, w, doar cu şase mai multe decât ale inspectoratelor!...

Tema e sensibilă foarte. Drept pentru care, cum puteţi lesne constata, ea lipseşte total din conversaţia publică – căci, dacă nu vorbim despre ceva, acel ceva înseamnă că nu există, nu-i aşa? Fals! Tema există şi frige rău. ea atinge, inflamând instantaneu, înseşi vintrele nevralgice ale exercitării puterii în şcoli şi menţinerii cu orice chip a controlului asupra a tot ce mişcă în preuniversitar: catedre, norme, mişcări de personal, păstrări sau maziliri de directori şi directori adjuncţi, fonduri, poate voturi la o adică... Pentru conformitate, împrospătez memoria colectivă citând aici cazul de corupţie de anul trecut de la Liceul Bolintineanu şi pe cele din vara 2014, în care protagonişti au fost “generali adjuncţi” din Cluj şi Arad, cazuri documentate solid de presă.

Nu dezvolt mai mult teza anterioară, că n-are rost. Argumentul meu este următorul: susţin fără rezerve inspecţia şcolară şi instituţională în învăţământul preuniversitar din România, ca pe un instrument managerial încă deosebit de necesar dezvoltării şi consolidării calităţii educaţiei; şi susţin, tot fără rezerve, schimbarea paradigmei sale instituţionale prin crearea unei pieţe deschise şi sănătoase a furnizorilor de inspecţie şcolară şi instituţională, independente de Ministerul Educaţiei Naţionale (M.E.N.).

Obiecţiile mele de fond privind starea curentă sunt următoarele:

  • Inspectoratele şcolare constituie, în fapt, obstacolul principal în calea descentralizării reale a învăţământului preuniversitar

  • Au subordonare eronată, sub MEN, care hotărăşte soarta a tot ce mişcă în I.S.J.-uri / I.S.M.B., ceea ce este contra naturii principiului independenţei inspecţiei şi auditului

  • Acum, ele sunt deturnate puternic de la ceea ce ar fi trebuit să fie menirea lor de bază, devenid adevărate birouri de sesizări şi reclamaţii pentru tot ce mişcă în şcoli

  • Sindicatele din învăţământ interferă adesea inadmisibil de mult cu mecanismul managerial al inspectoratelor şcolare, facilitînd decizii distorsionate, trase în bandă sindicală.

Un mecanism de piaţă deschisă şi reglementată a inspecţiei şcolare şi instituţionale poate fi, de pildă, următorul:

  • Comisiile de învăţământ ale Parlamentului României instituie şi gestionează Registrul Furnizorilor Autorizaţi de Inspecţie Şcolară şi Instituţională, acreditând (sau retrăgând acreditarea, după caz) organizaţii(lor) cu competenţă în materia inspecţiei şcolare şi instituţionale; furnizorii de inspecţie şcolară şi instituţională sunt organizaţii independente neguvernamentale non-profit, de tip fundaţii sau asociaţii

  • Legea Educaţiei Naţionale instituie obligativitatea unităţilor de învăţământ preuniversitar de a parcurge periodic (de pildă, la fiecare 3 sau 5 ani), contracost, un proces de inspecţie şcolară şi instituţională, finalizat printr-un raport cuprinzător, făcut public şi pus la dispoziţia celor interesaţi

  • Inspecţia şcolară şi instituţională poate fi realizată doar de furnizorii acreditaţi, înscrişi în Registrul gestionat de Parlamentul României, prin comisiile de specialitate.

O sursă de inspiraţie, informaţii suplimentare şi bune practici în materie – dacă eşti instituţie de bună credinţă şi vrei într-adevăr să-ţi îmbunătăţeşti activitatea – poate fi modelul Ofsted, adică Office for Standards in Education, Children’s Services and Skills, în Marea Britanie. Persoana care conduce instituţia Ofsted este, azi, Sir Michael Wilshaw, iar funcţia pe care o ocupă este Her Majesty’s Chief Inspector (HMCI). Iată un exemplu clar de separare a funcţiei inspecţiei şcolare, proces subordonat Majestăţii Sale Reginei Marii Britanii, de livrarea serviciilor educaţionale, proces coordonat de The Rt Hon Nicky Morgan MP, numită în funcţia de secretar de stat pentru Educaţie de prim-ministrul Guvernului Regatului Unit. q.e.d.!

Rostul textului de faţă este de a deschide discuţia publică şi analiza profesionistă despre una din instituţiile cele mai refractare la schimbarea istorică a vremurilor Şcolii în România. Şi în acest proiect-studiu de caz, ca şi în toate celelalte proiecte strategice pe care le-am subsumat schimbării paradigmei Educaţiei, cu cât acţionăm mai rapid şi mai chirurgical, cu atât mai sănătos pentru Şcoală.

Ca să nu vă ţin în tensiune, repet şi deadline-ul istoric: 1 Decembrie 2018.

Cum spuneam, Finlanda nu mai are inspectorate şcolare de vreo patruzecvi de ani deja. Şi e mai mult decât bine-mersi în materie de sistem public al educaţiei.

4. Ştiţi că profesorii slabi ies cel mai bine la inspecţiile şcolare, deoarece sunt mulţumiţi de ei înşişi, încrezători, în timp ce profesorii buni par nesiguri şi puţin cam incapabili? (Am o experienţă de câţiva ani, în acest sens.)

Nu, nu ştiu. Dacă aşa stau lucrurile pe bune, atunci inspectorii cu pricina sunt incompetenţi şi ar trebui daţi afară imediat, pentru că nu sunt în stare să evalueze corect. În plus, dacă profesorii “buni” se comportă aşa cum spuneţi, dând impresia de nesiguranţă şi incompetenţă, atunci, în fapt, ei nu sunt buni deloc – dimpotrivă, au o probemă serioasă de inteligenţă emoţională, anume lipsa capacităţii de auto-control. Faptul că ştiu carte nu e suficient. Arta şi măiestria professoriei de înaltă clasă înseamnă mult mai mult. Detalii, aici: Rita Pierson. În paranteză fie spus, la toate inspecţiile de lqa clasă, dna prof. Iunona Staş a obţinut nota 10 / calificativ maxim. Cine ştie meserie, ştie pe bune - nu pare deloc nesigur pe ea/el, cu atât mai puţin nu lasă impresia că e incapabil(ă).

5. Câte inspecţii aţi avut dumneavoastră la clasă, de-a lungul carierei de profesor?

Ce-i drept, nu prea multe – nu ştiu dacă au fost vreo cinci, toate, în cei peste treizeci de ani de când predau. În schimb, am primit multe mii de feedback-uri din partea interlocutorilor mei direcţi din sălile de clasă şi training – elevi, studenţi, adulţi. În mod excepţional (ca principiu, nu pun în spaţiul public acest gen de informaţii), vă pun la dispoziţie feedback-ul unui student din această vară, de la Harvard Kennedy School, vă invit să-l citiţi şi să identificaţi cel mai relevant mesaj din acest feedback:


Marian was the best math teacher I have ever had. His patience and dedication to his students is impeccable. He really goes out of his way to ensure we all understand and answers every question that is asked of him. I am truly inspired by him and couldn’t have asked for a better instructor. He is the first person that has made me enjoy math. I really believe this is the first time I understand math and love it. I take great pride in quant because I know that he has gone to great lengths to ensure I understand. So not only do I feel indebted to my studies but to him as a professor. I want him to know that I care and that I am taking this seriously. And as such, I take my studies to seriously so that my grades reflect the incredible nature of his teachings.


În paranteză fie spus, în universul educaţional în care eu operez, cel mai dur feedback instituţional pe care eu îl primesc este dacă organizaţia cu pricina mă mai invită şi data viitoare să predau. Dacă mai semnăm un nou contract. Eu nu sunt titular, deci nu sunt inamovibil. Calitatea prestaţiei mele este criteriul unic de “inamovibilitate”, adică de reînnoire a contractului. De pildă, cu Harvard Kennedy School nu am semnat un contract pe douăzeci de veri, ci douăzeci de contracte pe câte o vară fiecare, an de an de an, în funcţie de evaluările studenţilor mei.

6.Ştiţi că elevii români de nivel mediu (nu numai cei de nivel superior) se integrează uşor şi se remarcă pozitiv în sistemele ”europene” şi americane?

Da, ştiu. Mulţi dintre ei. (Deloc) întâmplător, fiul nostru a făcut un an de studii liceale în Statele Unite, aşa că ştim chestiunea, din experienţă directă. Vlad a obţinut A la toate disciplinele pe care le-a studiat - şase la număr, în clasa a XI-a.

7.Ştiţi câţi elevi absolvenţi ai sistemelor ”europene” fac faţă în învăţământul românesc universitar şi postuniversitar? Sau câţi se integrează în locuri de muncă din afara ţării care ia- format? (Sunt convinsă că ştiţi.)

Sincer, nu ştiu. Şi, sincer, nu mă interesează.

Stimată doamnă Alina Maria, vă mulţumesc şi eu pentru întrebările pe care mi le-aţi transmis. Aştept cu bucurie continuarea conversaţiei noastre.

P.S. informaţiile de identitate de pe pagina FB a doamnei Alina Maria sunt următoarele:

Şi un citat din Ecleziast: Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său (...)