Plafonarea numărului de elevi dintr-o clasă la maxim 25 - o intenţie bună, imposibil de pus în practică

Plafonarea numărului de elevi dintr-o clasă la maxim 25 - o intenţie bună, imposibil de pus în practică

Imagine de arhivă

De anul viitor clasele nu vor mai putea avea mai mult de 25 de elevi, potrivit Ecaterinei Andronescu. Experţii în Educaţie spun că asta nu va rezolva problema de fond: prăpastia mare între şcolile bune şi cele mai puţin bune, întreţinută de părinţii cu bani care aleargă după şcolile cu renume făcând apel la şpăgi, presiune şi fals în acte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ministrul  Educaţiei, Ecaterina Andronescu a anunţat că săptămâna aceasta urmează să fie aprobat în Guvern proiectul de Hotărâre privind cifrele de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar de stat şi pentru învăţământul superior de stat în anul şcolar/universitar 2019-2020. Astfel, în anul şcolar următor, numărul maxim de elevi ar urma să fie de 25 per sala de clasă. 
 
„Şcolile din România se depopulează, este o realitate tristă. Trăim următorul fenomen: şcoala românescă este polarizată, adică sunt şcoli cu performanţe foarte bune, pot intra în orice competiţie fără să ne temem că vom pierde şi şcoli cu performanţe slabe, părinţii fac o presiune extraordinară pe şcolile bune. (…) În unele şcoli sunt puţini elevi, iar în şcolile bune din ţară se îngrămădesc mulţi elevi, 30-35 de elevi în clasă. (…) Vom avea, probabil săptămâna aceasta, cifra de şcolarizare pentru anul viitor aprobată, să nu mai trecem dincolo de 25 de elevi în clasă. Este o măsură care este posibilă în sistemul românesc de învăţământ”, a subliniat Andronescu.
 
În prezent, Legea Educaţiei prevede că într-o clasă pot fi maxim 30 de elevi. În practică însă, în şcolile bune din ţară, sunt clase de 34-38 de elevi, spun experţii, dar şi dascălii. 
 
Părinţii fentează sistemul, ajutaţi de inspectori şi directori
 
Impunerea unui număr maxim de 25 de elevi este bună, dar imposibil de implementat anul viitor, spun experţii în Educaţie. Problema reală este alta şi este una care rămâne momentan fără rezolvare şi anume că şcolile considerate bune de către părinţi au 38 de elevi şi cele considerate slabe se depopulează de la an la an. Degeaba ministrul impune măsura de a exista 25 de elevi într-o clasă dacă bătălia părinţilor pentru o şcoală de renume va continua, avertizează aceştia. În disperarea de a-şi înscrie copilul într-o şcoală de renume, mulţi părinţi îşi fac mutaţie în zona unei unităţi de învăţământ pe care o consideră foarte bună, în timp ce alţii fac presiuni asupra directorilor de şcoală sau dau mită la inspectorii şcolari, spun şi profesorii.
 
Trebuie schimbată mentalitatea părinţilor şi totodată, să fie mişcorată distanţa între şcolile considerate bune şi cele mai puţin bune, spun specialiştii. Dacă măsura propusă de ministru se va aplica, rămâne problema numărului de clase din şcoli.  Ar trebui ca inspectoratele să îi redistribuie pe elevi dar „se va rezolva ca şi până acum. Cine e mai slab (dintre părinţi-n.r.), cedează şi cine are cei mai mulţi bani şi influenţă, va câştiga”, e de părere profesorul Cătălin Osiceanu.
 
Nu trebuie să existe şcoli bune şi şcoli proaste, pentru că suntem în învăţământ de stat şi nu trebuie să facem nicio discriminare între copii
Cătălin Osiceanu
Profesor de matematică
 
 
Meniul „forme fără fond” 
 
Decizia ministrului este încă o măsură administrativă, care eludează fondul problemei. „Se mentine diferenţa teribilă între scoli foarte bune şi şcoli foarte proaste. În acelaşi cartier, la o distanţă de cinci sute de metri una de alta, este o şcoală foarte bună şi alte două foarte proaste. Cea bună este suprasolicitată. Lucrul acesta nu se schimbă prin impunerea unui număr maxim de elevi per clasă”, spune şi expertul în Educaţie, Ştefan Vlaston. 
 
Lucrurile încep să derapeze încă de la înscrierea în clasele I, unde părinţii aleargă după cei mai buni învăţători, consideră Preşedintele Federaţiei Coaliţia pentru Educaţie, Daniela Vişoianu. „Măsura propusă trebuie clarificată - dacă într-o şcoală s-au înscris 70 de copii la pregătitoare, caz real, va accepta Ministerul Educaţiei înfiinţarea a 3 clase? În anul şcolar 2018/2019 acest lucru nu a fost posibil, deşi primarul s-a oferit să plătească al treilea post de învăţătoare”, atrage atenţia aceasta. 
La polul opus, studiile de specialitate arată că elevii din şcolile finlandeze se numără printre cei mai buni din întreaga lume şi nu pentru că s-ar îngrămădi în şcolile de renume, ci pentru că arhitectura curriculară modernă pune accentul pe elev. Părinţii nu ţin cont de şcoala unde învaţă copilul, fie că este în mediul rural sau la oraş, spun profesorii. Aşa că, la noi „problema depopulării şcolii va exista atâta vreme cât vor exista variaţii atât de mari ale calităţii serviciului public de educaţie”, adaugă Vişoianu.
 
Însă măsura aceasta nu poate acoperi celelalte lipsuri şi anume nevoia de formare profesională modernă pentru profesori, modele curriculare noi şi spaţii educaţionale de secol XXI. „Până nu se întâmplă asta, restul măsurilor propuse sunt forme fără fond”, e de părere profesorul Marian Staş. Incapacitatea sistemului, presiunea extremă a părinţilor de a merge la cei mai buni dascăli şi şpăgile vor continua să fie o realitate până nu se lucrează la „buba cu puroi” din Educaţie şi anume lipsa schimbărilor de substanţă (investiţia în profesori, în curriculă şi în calitatea actului educational). „Nu trebuie să existe şcoli bune şi şcoli proaste, pentru că suntem în învăţământ de stat şi nu trebuie să facem nicio discriminare între copii”, este de părere profesorul Cătălin Osiceanu.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: