Au ajuns să-i aducă din ţări asiatice.

Deşi se menţine această tendinţă de ani buni, nimeni nu găseşte soluţia adecvată. Aceasta ar putea fi examenul de admitere la liceu, pentru ca elevi care intră la liceu cu medii de admitere de 2, 3, 4 nu au cum să înveţe integrale, derivate, fizică cuantică şi teorie literară. Îşi fură singuri căciula, cu îngăduinţa statului român.

Germania a găsit o soluţie mult mai radicală. La începutul anilor 2000, în urma unor teste PISA în care s-a plasat la mijlocul clasamentului, a decis să despartă filiera teoretică de cea profesională încă din clasa a V-a. Elevii merg pe o filieră sau alta în urma orientării (imperative) a şcolii. Unde decid profesorii să meargă elevul, acolo se duce. S-a ajuns ca în Germania să înveţe în şcoli profesionale 70% din masa de elevi. Dacă privim spre economia Germaniei rezultă că a fost o decizie corectă.

Studiul CMBRAE

A apărut un studiu referitor la opţiunile elevilor de clasa a VIII-a din Bucureşti privind continuarea studiilor după clasa a VIII-a. Studiul a fost făcut de Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CMBRAE) în baza unui chestionar la care au răspuns 13.040 elevi, adică 84,31% din totalul populaţiei şcolare din clasele a VIII-a. În anul şcolar 2019-2020, în Bucureşti sunt 15.465 elevi înscrişi în clasele a VIII-a.

Iată rezultatele studiului, şi pentru comparaţie aceleaşi opţiuni în anii anteriori:

Observăm că în ultimii patru ani tendinţa elevilor de a merge la licee în filiera teoretică se menţine la un procent de 73-74%, complet nerealist, având în vedere resursele şi înclinaţiile personale ale elevilor. Evaluarea Naţională ne arată că doar în jur de 55% dintre elevi iau notă de trecere, iar 48% nu ştiu cele patru operaţii aritmetice şi formule simple de arii şi volume. Şi testele PISA confirmă aceleaşi realităţi. Şi vor să meargă la liceu, să înveţe integrale şi derivate! În schimb, doar 8,5% doresc să meargă spre o carieră profesională, deşi piaţa muncii oferă joburi în procent de 80% pentru absolvenţi de şcoli profesionale. Care să fie explicaţia?

Dorinţa părinţilor că odraslele lor să ajungă „boieri” în piaţa muncii, că destul au tras ei la şaibă. Fără să fie conştienţi de posibilităţile reale, de înclinaţiile, talentele, resursele şi personalităţile copiilor lor. Toţi copiii sunt valoroşi în felul lor. Dar nu toţi au tipul de inteligenţă conceptual-teoretică, pentru a face faţă sarcinilor presupuse de parcurgerea liceului. Unii copii au mai degrabă inteligenţă aplicativ-practică, sau socială, emoţională, artistică, sportivă, etc. De ce să meargă atunci la un liceu teoretic, să facă un enorm consum de energie şi resurse, nu iau examenul de Bacalaureat, şi încep la 18 ani o calificare la locul de muncă. Şi fără să fi rămas din parcurgerea liceului cu un volum de cunoştinţe şi deprinderi care să merite efortul depus. Aici ar trebui să intervină discuţiile cu oameni care se pricep, profesori, diriginţi, consilieri. Iar dacă părinţii refuză să se lase lămuriţi, atunci examenul de admitere la liceu este soluţia. Că părinţii sunt principalii decidenţi rezultă din studiul discutat. Cercetarea arată că atunci când au optat pentru opţiunea de liceu elevii s-au consultat cu: familia – 84,90%, prietenii – 42,03%, profesorii – 10,78%, consilierul şcolar – 9,03%, dirigintele – 8,43%.

Şcolile profesionale nu oferă pregătirea adecvată. Sunt relativ puţine, slab echipate, fără personal calificat la instruirea practică. O şansă o reprezintă învăţământul profesional dual. Adică implicarea antreprenorilor în instruirea practică a viitorilor meseriaşi de care au şi ei nevoie. Nu a luat o amploare suficientă acest tip de pregătire duală, scoală-companie, pentru că şefii de companii nu găsesc suficiente motive să se implice. Statul trebuie să-i ajute cu scăderea din baza de impozitare a cheltuielilor rezultate din această implicare în învăţământul profesional. De asemenea, elevii trebuie atraşi spre învăţământul profesional cu burse mult mai mari, comparativ cu cele din prezent.

Lipsa de înţelegere şi orientare profesională rezultă şi din alte răspunsuri date la chestionarul în discuţie.

Astfel, la întrebarea: „Care este, în opinia elevilor, cel mai important aspect pentru a reuşi în carieră”? Răspunsurile au fost:

pregătire practică 5487 –42,07%,

pregătire teoretică 4532 –34,75%

Cu toate acestea, 74% aleg să se îndrepte spre filiera teoretică, şi doar 8,5% spre cea profesională. Cum se poate explica această contradicţie, altfel decât prin totala lipsă de cunoaştere a parcursurilor educaţionale, a ce le oferă un parcurs sau altul. Profesorii, diriginţii, consilierii, rămân repetenţi la „disciplină” orientarea şcolară şi profesională. Nu reuşesc să-i facă pe elevi să înţeleagă diferenţele dintre un parcurs profesional şi unul teoretic, în ce măsură elevii au resursele necesare fiecărui parcurs.

O altă întrebare: În ce măsură consideră elevii că piaţa muncii le va oferi posibilitatea de a practica meseria/profesia dorită?

În foarte mare măsură 17,02%

În mare măsură 47,88%

Dacă 74% dintre elevi au decis să meargă pe o filieră teoretică, care să le ofere apoi, în proporţie de 65%, posibilitatea de a intra în piaţa muncii, denotă iarăşi o lipsă totală de înţelegere a mecanismelor şi realităţilor din piaţa muncii. Vina este şi a părinţilor, despre care se poate presupune că ştiu foarte bine aceste realităţi, dar le ignoră când e vorba de propria copii.

Altă întrebare: Ce i-a influenţat cel mai mult pe elevi în alegerea făcută?

  • Aptitudinile personale - 42,34%
  • Apropierea şcolii de casă - 31,47%
  • Profilul ales este necesar pentru a practica profesia pe care doresc să o urmez - 28,91%

Cine le-a stabilit aptitudinile personale? Probabil părinţii. Ori aici este nevoie de specialişti în orientare şcolară şi profesională, care sunt oricum mai pricepuţi şi obiectivi decât părinţii.

În concluzie

Studiul ne arată veriga slabă a învăţământului românesc, orientarea şcolară şi profesională. Nu avem suficienţi psihologi în şcoli, profesorii şi diriginţii nu fac suficiente eforturi pentru a lămuri părinţii şi elevii asupra traseului educaţional care se potriveşte cel mai bine copiilor. De aici rata mare de eşec la inserţia în piaţa muncii, la examenele naţionale, la testele PISA. Este nevoie de un program amplu de remediere a acestei situaţii, de un examen de admitere la liceu, de despărţirea filierei teoretice de filiera profesională încă din clasa a V-a. Iar orientarea şcolară şi profesională din şcoală să devină imperativă, ca în Germania, nu facultativă, cum este acum la noi.