Olimpic naţional la Matematică: „Nu poţi face performanţă în România fără ajutorul familiei”
0
Elev eminent, olimpic naţional la matematică şi semifinalist la nivel naţional la dans sportiv, Alex Dicilea, elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional de Informatică "Tudor Vianu" din Capitală, a înţeles de mic, că este esenţial să-ţi disciplinezi viaţa şi să te concentrezi pe formarea personală prin educaţie.
Părinţii l-au dat la dans sportiv la vârsta de 3 ani şi acum este campion la juniori. Însă, preocuparea pentru dans nu l-a ţinut în loc la învăţătură, el a descoperit din şcoala primară că are un talent la matematică, o uşurinţă de a jongla cu numerele. Aşa a ajuns şi în competiţiile şcolare naţionale, iar anul acesta a obţinut medalie de aur la Olimpiada Naţională de Matematică, clasându-se pe locul al treilea pe ţară.
Adevărul: Care sunt beneficiile aduse de participarea la Olimpiade?
Alex Dicilea: În primul rând, e beneficiul moral. Personal, eu fac matematică pentru că îmi place, dar eşti şi apreciat de alţii pentru ceea ce faci. De asemenea, avem avantaje pentru admiterea la facultate, dacă participăm la naţională, iar avantajul este şi mai mare decă ajungem la internaţională. Miza e să ajungem la internaţională.
Materia preferată presupun că este matematica. De când?
În clasa a III-a am descoperit că-mi place matematica. Cel mai mult îmi place geometria, iar pe mine mă ajută faptul că fac dans sportiv pentru că văd desenele mai bine.
Cât de greu este să fii olimpic în România?
E destul de greu pentru că nu ai pregătire la şcoală, practic nu este meritul statului, părinţii fiind cei care investesc financiar în meditaţii. Nu poţi face performanţă în România fără ajutorul familiei.
Pentru Olimpiada de anul acesta cum te-ai pregătit?
În primul rând fac meditaţii, două ore pe săptămână, şi lucrez foarte mult individual. E dificil pentru că materia de şcoală diferă mult de cea de Olimpiade. În plus, materia pentru internaţională, e mult mai grea decât cea pentru Olimpiadele din ţară.
Cum e atmosfera la olimpiadă?
Când eşti la concurs te gândeşti la ce faci tu, nu la ce face restul fiindcă nu te-ai mai putea concentra, dar există spirit de competiţie şi emoţii. Din fericire, eu am învăţat la dans cum să disciplinez emoţiile şi acest control mă ajută şi la concursurile şcolare.
Când ai început să faci dans sportiv?
Când aveam 3 ani. La grădiniţă a venit un profesor care le-a spus părinţilor mei că am potenţial şi m-a chemat la sala de antrenamente, unde se făceau grupurile cu avansaţii.
Mai ţii minte cum era la început?
Primele ore au fost amuzante fiindcă nu făceam dans propriu-zis, erau un fel de jocuri pentru copii.
Când ai început să participi la competiţii de dans?
De pe la 9-10 ani. A fost prima dată când am mers la un concurs şi nu eram familiarizat cu ideea de competiţie.
Vrei să continui mai departe cu dansul sau cu şcoala?
Eu aş vrea să merg mai departe cu şcoala, dar voi avea întotdeauna în rezervă posibilitatea de a merge mai departe şi cu dansul.
Ce sfaturi ai pentru elevii care vor să se înscrie la astfel de concursuri?
În primul rând trebuie să înveţe materia din timp, spre exemplu eu am învăţat materia de clasa a X-a în vacanţa de vară dintre a IX-a şi a X-a. Trebuie să-şi dezvolte o disciplină interioară, să-şi propună singuri să facă ceva. În cazul meu a ajutat şi mediul familiei şi al şcolii.
Tudor Creţu, un sucevean de 17 ani pasionat de fizică, a adus României anul trecut patru medalii de aur şi două de argint la olimpiadele internaţionale de profil. Performanţa uluitoare i-a adus tânărului renumele mondial, care i-ar putea deschide uşile la cele mai prestigioase universităţi din lume şi apoi în orice institut de cercetare. Doar că faima nu îl interesează pe sucevean.
Peste 600 de elevi din clasele V-XII au participat marţi la Olimpiada Naţională de Matematică, organizată la Liceul "Traian Vuia" din Bucureşti. Participanţii care au obţinut cele mai bune rezultate vor susţine proba de baraj, pentru loturile de internaţională.
Se încarcă comentariile...
