N-aduc patru miniştri ce-aduc alegerile

Până într-a IX-a am învăţat într-o şcoală de comună, undeva în nordul Moldovei. Ştiu ce înseamnă frig în clase sau fum de la focul în sobe. Am văzut şi laboratorul de chimie degradându-se, pentru că şcoala nu mai primea fonduri pentru instrumentar sau substanţe. Îmi amintesc şi de aparatele şi de accesoriile din sala de sport a şcolii care se distrugeau de la un an la altul, pentru că nu erau înlocuite.

Ştiu şi ce înseamnă WC în curte, să eviţi pe cât posibil să te plimbi în jurul lui, d-apoi să îl mai foloseşti… Ştiu cum e să nu ai apă să te speli pe mâini, iar şcoala să improvizeze diverse soluţii. Eram în clasa I când a căzut comunismul, iar FSN-ul domnului Ion Iliescu începuse „să aşeze ţara pe drumul cel bun“. Ce guverne au urmat ştiţi prea bine.

Da, am învăţat într-una dintre acele şcoli despre care doamna ministru Ecaterina Andronescu vorbea acum ceva zile, când prezenta grandiosul proiect cu toalete- container. Şerveţele umede antiseptice nu existau la acea vreme, nici nu visam că ar putea cineva inventa aşa ceva, deci cel mai probabil că de la asta ne-am îmbolnăvit atunci.

În an electoral, guvernul începe să dea drumul la bani în primării. Prin vocea miniştrilor Andronescu şi Teodorovici, Guvernul PSD- ALDE anunţă investiţia din educaţie: câte 10.000 de euro primăriilor pentru achiziţionarea de containere care să servească drept toalete, în şcolile unde copiii şi profesorii încă sunt nevoiţi să folosească WC-ul din fundul curţii. Containerele vor fi dotate, racordate la apă şi canalizare – acolo unde există, deşi şi asta e doar un vis pentru mulţi dintre românii de la ţară. Iar dacă au nu e pentru că guvernele PSD s-au îngrijit prin vreun program naţional, ci pentru că au fost primari care au scris şi au depus proiecte pentru comunităţile lor. Containerele astea vor fi lipite de clădirile şcolilor pentru că, „dacă este o şcoală veche undeva într-o comună, nu poţi să spargi zidul”, spune Teodorovici. Recunosc, argumentul acesta ar putea convinge şi cel mai înverşunat arhitect. 

Cei 10.000 de euro vor fi direcţionaţi către primării, astfel încât, pe baza unor proiecte tip venite de la Bucureşti, primarii să rezolve problema WC-urilor din curţile şcolilor. 1.460 de şcoli ne spune doamna Andronescu că ar fi în situaţia asta. Colegul domniei sale, domnul Liviu Pop, ne vorbea anul trecut de peste 2.400 de şcoli fără toalete. Pe cine să credem? 

Tot pe Liviu Pop, uns preşedinte al Comisiei de învăţământ din Senat, care în august 2017, de la biroul său de pe Berthelot, ne spunea că în cel mult doi ani Guvernul PSD- ALDE va rezolva situaţia şcolilor fără avize sanitare şi ISU? „Ce nu s-a făcut 26 de ani în România, adică alocarea de sume de la bugetul de stat către primării în vederea reabilitării şi construcţiei de şcoli, noi am făcut“. Unde s-au evaporat acei bani? Unde e tărâmul de vis promis? Suntem în 2019 şi doamna Andronescu ne vorbeşte cu o infinită candoare despre condiţiile inumane din şcoli, de parcă ar fi de-o veşnicie în opoziţie. Tic-tac, tic-tac… #ÎndrăzneşteSăCrezi.

Revenind, de doi ani de când a câştigat alegerile, PSD-ALDE se angajează cu fiecare deschidere de an şcolar şi cu fiecare incident care are loc în vreo şcoală că va rezolva „într-un an, maximum doi” problema avizelor sanitare, a WC-urilor insalubre din curţile şcolilor, a apei potabile şi a canalizării ori a securităţii la incendiu. În 2018, când avea premise economice mult mai bune, acest guvern nu a mişcat un deget pentru a rezolva structural marile probleme. Banii vin, însă, acum, când Guvernul se pregăteşte de patru rânduri de alegeri şi are nevoie de sprijinul primarilor. Tot aşa cum are nevoie de bani pentru a-şi finanţa campaniile la europarlamentare, prezidenţiale, locale şi generale (acestea două urmând a avea loc anul viitor). Să fim vigilenţi, pentru acest Guvern anul cadourilor a început. 

Un lucru aş aminti aici, dacă tot vorbim despre voinţă politică. La finele lui 2016, Ministerul Educaţiei încheiase un protocol cu Uniunea Arhitecţilor din România pentru implementarea a 15 proiecte-pilot în şcolile de la ţară, acolo unde copiii învaţă, în cele mai multe cazuri, în spaţii construite înainte de 1970. Urmau să fie proiectate, construite clădiri pentru secolul acesta în 15 şcoli din toate regiunile. Apoi să fie evaluate costurile replicării acestor modele de clădiri în toate judeţele, iar ministerele de resort să propună un plan pentru modernizarea şcolilor din ţară. Da, în satele acelea din Moldova despre care auzim şi astăzi, în şcolile din Călăraşi, Teleorman şi Hunedoara, cu care domnul Pop se bătea în piept acum un an că le reface Guvernul PSD-ALDE (s-a răzgândit între timp, de data asta le va face în trei ani, nu în doi). Practic, în 2017 noul guvern a primit un proiect la cheie, de pe urma căruia să piloteze (lăsasem şi banii), să tragă concluzii şi apoi să decidă pentru toata ţara. Ce s-a ales de el? Nimic, a fost aruncat în sertare. Niciunul dintre miniştrii care s-au succedat nu a vrut să audă de el. Năstase, Pop, Popa… acum, doamna Andronescu. Între timp, în toţi aceşti doi ani care s-au scurs deja, copiii au învăţat tot în şcoli vechi şi neprimitoare, fără apă potabilă şi toalete. 

Suntem în an electoral, bugetul pârâie din toate încheieturile şi Guvernul deschide larg buzunarul. Problemele toaletelor, ale avizelor sanitare, ale clădirilor unde învaţă copiii, toate acestea trebuie urgent rezolvate. Dar nu urmând instincte electorale, lipsit de transparenţă, responsabilitate şi aruncând perdele de fum în faţa unui sistem de educaţie care mai are puţin şi face implozie. Din aceleaşi motive pentru care încă ne trimitem copiii în şcoli ca-n evul mediu, încă avem abandon şcolar, segregare şi analfabetism funcţional.