Trecem peste faptul că iniţierea OUG 94 ar putea fi catalogată la un moment dat, de către DNA, abuz în serviciu, asimilat faptelor de corupţie. Deja există câteva reclamaţii în acest sens. Dar ultimele declaraţii ale ministrului Câmpeanu ne arată o înţelegere greşită a fenomenelor din sistemul nostru educaţional. Sau, poate, prefăcut greşită, pentru a duce la bun sfârşit sarcină primită de la premierul Ponta. 
 
Iată ce declara de curând ministrul Câmpeanu: „Pot fi persoane care decid să renunţe la un drept al lor. În această cheie am abordat măsura propusă prin ordonanţa de urgenţă, dar vreau să va spun că, aşa cum sunt sigur că bine ştiţi, ordonanţele de urgenţă trebuie să fie aprobate în Parlament şi, în condiţiile în care au existat solicitări imperative, şi subliniez imperative, atât din partea mediului academic, cât şi din partea mass-media, de rezolvare a unei probleme punctuale, neexistând cadru legal această a fost soluţia pe care am identificat-o.” 
„Legea educaţiei a fost modificată pentru renunţarea la titlul de doctor deoarece există o solicitare din partea "beneficiarilor" unor titluri ştiinţifice, a societăţii civile şi a presei“, spunea ministrul Educaţiei, Sorin Câmpeanu, adăugând însă ulterior că el nu cunoaşte decât un singur solicitant, premierul Victor Ponta. 
 
Prima eroare. Un titlu ştiinţific nu este „un drept al unei persoane”, este un drept colectiv al societăţii, care a investit bani şi eforturi în pregătirea doctorandului, pentru a ajunge, în final, doctor. I-a acordat sporuri de doctorat de-a lugul anilor, şi funcţii importante şi mai bine remunerate. Un exemplu, poţi intra în baroul avocaţilor doar pe bază titlului de doctor, fără examen. 
 
Şi toate astea, pentru ca „doctorul” să întoarcă societăţii banii şi eforturile investite în el, prin servicii de înaltă calificare şi performanţă. Urmează o minciună a ministrului Câmpeanu. Care sunt solicitările „imperative”, din partea mass-media, pentru rezolvarea problemei renunţării la titlurile ştiinţifice? Eu n-am văzut aşa ceva!
 
Ce motivaţie ar avea un posesor de astfel de titlu, care îi aduce faimă, bani şi acces la joburi bine plătite, să renunţe la el? Doar teama de a fi descoperit, izvorâtă din modul în care a fost obţinut: plagiat, şpagă, ilegalităţi mai mari sau mai mici. Altfel, trebuie să fie nebun să renunţe la avantaje certe doar pentru a-i oferi ministrului Câmpeanu exemple justificative. 
 
Iată cum OUG 94/2014 devine o adevărată amnistie pentru toţi cei care au obţinut fraudulos titluri ştiinţifice. Odată retras titlul, fostul titular mai poate fi tras la răspundere şi pus să plătească toate cheltuielile statului prilejuite de obţinerea şi utilizarea titlului, în contextul în care nu mai este posesor de titlu ştiinţific? Este o problemă juridică fără răspuns, deocamdată. 
 
Apoi, odată intrat în circuitul civil, un astfel de titlu poate fi retras doar prin hotărâre judecătorească. Este un principiu de drept cunoscut şi studenţilor din anii mici. Aproape sigur OUG 94 va fi invalidată de către Parlament sau de CCR. Dar până atunci îşi produce efecte, pentru că un alt slujitor al lui Victor Ponta, avocatul său, nu al Poporului, Victor Ciorbea, n-o va ataca la CCR, cum n-a făcut-o nici în trecut.
 
Drept este că în urma scandalului de presă uriaş stârnit, este probabil ca Victor Ponta să nu mai utilizeze OUG pe care şi-a dat-o în interes personal, dar fapta în sine rămâne: premierul plagiator al unei ţări din UE îşi rezolvă problemele personale prin OUG emisă de guvern! 
 
O altă „şmecherie” utilizată de ministrul Câmpeanu, în buna tradiţie a lui Liviu Pop. Întrebat dacă această procedură de renunţare din proprie iniţiativă la un astfel de titlu nu subminează autoritatea academică, ministrul a răspuns: 
„Dacă vă referiţi la un caz anume, vă reamintesc că este un verdict final dat de un organism care este abilitat să se pronunţe în acest fel”. 
Organismul cu pricina, CNE, Consiliul Naţional de Etică, a fost schimbat şi restructurat de Liviu Pop, pentru a da o soluţia favorabilă lui Victor Ponta. Decizia a fost luată fără cvorum, fără preşedinte, demisionat, în baza unui raport întocmit de avocatul Mateuţ şi încă o persoană, ambii oameni de casă ai lui Adrian Năstase.
 
Puşi în balanţă cu Comisia de Etică şi Senatul Universităţii din Bucureşti, cu comisia formată din trei specialişti, doi de la universităţi de prestigiu din Europa, cu CNATDCU în componenţa iniţială, ce organisme sunt mai credibile? Că doar CNE era îndreptăţit de lege să se pronunţe devine secundar, în lumina modului în care înţelege guvernul şi Victor Ponta să dea acte normative: în interes propriu. Cu ce este mai credibil CNE, pus în oglindă cu OUG 94/2014?
 
Ambele au slujit interesul personal al lui Victor Ponta. 
 
Şi preşedintele Klaus Iohannis a greşit grav cu afirmaţia: „nu comentez OUG-urile emise de guvern“. Să admitem, de dragul argumentării, că în cazul unui viitor conflict premier-preşedinte, Victor Ponta va da o OUG prin care interzice preşedintelui declaraţiile publice şi deplasările în străinătate. Până să fie invalidată de parlamant sau de CCR, OUG îşi produce efecte, reducând preşedintele la tăcere. Nici atunci nu veţi comenta OUG-urile, dle Preşedinte? Sau, fiind afectata funcţia pe care o ocupaţi, veţi comenta actul normativ respectiv? Spre deosebire de OUG 94/2014 care nu merită atenţia dv.! 
 
În concluzie, nu sunt convins că Victor Ponta se va folosi de OUG 94. Posibil să se folosească alţi plagiatori, să scape de urmările, inclusiv juridice, ale plagiatului. Încă o dată, nu este pentru cin'€™ se pregăteşte, ci pentru cin'™ se nimereşte!