Un aparat de lucru imens care avea datoria să anticipeze şi să găsească soluţii din timp pentru deschiderea şcolilor.

Ce trebuia să facă şi nu a făcut ministerul Educaţiei

Metodologia de derulare a învăţământului online. Erau absolut necesare protocoale, proceduri, aparatura necesară, modul de verificare a realizării lecţiilor online, prezenţa elevilor, eficienţa lecţiilor online. Cu ce rămân elevii după participarea la astfel de lecţii. Cine trebuia să realizeze această metodologie, presa? Specialiştii ministerului de ce iau salarii? De ce n-au realizat această metodologie? Nu s-au priceput, sau au vrut să lase nereglementată această activitate, pentru ca să putem fi manipulaţi cu lozinca „marea majoritate a elevilor a participat la învăţământul online”. Asta în timp ce 5582 de şcoli nu au acces la internet. Abia joi, în şedinţa de guvern, cu 3 zile înaintea deschiderii şcolilor, se adoptă un memorandum, adică o listă de intenţii, pentru ca 3150 de unităţi şcolare să fie cuplate la internet de către operatori privaţi. Ca şi cum fibra optică ar putea fi adusă la şcoli în câteva zile. Ajungem în trimestrul al doilea şi şcolile tot nu vor avea internet. Nu se putea rezolva problema asta vară, în iunie-august? Nu, pentru că nu a venit presa cu soluţii!

S-au asigurat laptopuri şi tablete pentru toţi copiii, în toate şcolile? Nu-i vorbă, dacă nu există internet în şcoli sau în zona geografică respectivă, degeaba laptopuri şi tablete. Şi când constatăm că nu sunt tablete? Cu 3 zile înaintea începerii cursurilor? Aşteptăm soluţii de la presă?

Elevii din 12.610 şcoli încep şcoala în scenariul verde. Vin toţi la şcoală.

Foarte bună această ştire. 4892 de şcoli încep în scenariul galben, adică alternativ acasă şi la şcoală, şi doar 238 de şcoli în scenariul roşu, adică exclusiv online. Problema apare atunci când trebuie asigurate condiţiile cerute de pandemie pentru şcolile care încep cursurile în scenariul verde. Există condiţiile pentru asigurarea distanţării fizice între elevi? Ce facem cu elevii care stau doi într-o bancă, la 20 cm unul de celălalt? S-au montat separatoare între ei? Nu, că n-au avut primăriile bani. În ce procent s-au montat, totuşi? Nu se ştie, n-a venit presa cu această numărătoare! Şi dacă primăriile n-au bani (nu au nici pentru salariile mărite de PSD, le-a dat guvernul 1,3 miliarde lei), guvernul nu trebuie să aloce bani pentru separatoare? I-a lăsat în plata Domnului, cu 3 zile înaintea începerii cursurilor? Cum se asigură distanţarea socială în clasele cu peste 30 de elevi? Să vină presa cu soluţii, ministerul nu are!

Cum se va lucra în scenariul galben

Cu jumătate elevi în clase, şi jumătate acasă, urmărind lecţiile online, transmise live din clase. Doar că:

  • Nu se ştie ce aparatură trebuie folosită în clase pentru aceste transmisii. Camere web care dau o imagine statică? Sunt suficiente?
  • Nu se ştie dacă elevii au posibilităţile tehnice să le urmărească, telefoanele mobile nu sunt suficiente;
  • Au apărut profesori care nu sunt de acord să le fie transmise şi înregistrate lecţiile, care se bucură de proprietatea intelectuală. Şi au dreptul la această proprietate. Ce facem atunci?
  • Ce grade de libertate au profesorii să predea de două ori aceleaşi lecţii, şi pentru elevii care au stat acasă?

Toate aceste întrebări trebuiau puse şi lămurite în iunie-august, de către „structurile” din minister. Nu cu 3 zile înainte de începerea cursurilor.

Dna ministru avea posibilitatea să reducă numărul de ore

Actualele planuri cadru îi obligă pe unii elevi de gimnaziu să stea 7 ore pe zi la şcoală, cu masca pe faţă. Dna ministru a declarat că parlamentul e de vină, pentru că a abrogat un articol de lege care îi permitea să reducă numărul de ore. Nu este adevărat. Art. 65 din Legea Educaţiei Naţionale spune:

(4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Nimic n-o împiedică pe dna ministru să reducă numărul de ore din planurile cadru, indiferent de legile apărute. Nu a făcut această reducere de frica sindicatelor. Tot presa e de vină?

Cu trei zile înaintea începerii cursurilor s-a dat liber la suplimentarea personalului din şcoli

Sunt mulţi profesori, în vârstă sau cu boli grave, care de frica îmbolnăvirii cu COVID-19 nu vor mai veni la şcoală. Nici personalul de serviciu şi îngrijire nu este suficient, în condiţiile de dezinfecţie şi curăţenie cerute de luptă împotriva pandemiei. La cea mai mică răceală sau viroză profesorii vor rămâne acasă, pentru că nu ştiu dacă e vorba de coronavirus, sau de răceli obişnuite în sezonul rece. Ştiu ce înseamnă activitatea într-o şcoală în care brusc, pe neanunţate, lipsesc 4-7 profesori. Automat tot atâtea clase rămân descoperite, fără posibilitatea de a supraveghea elevii, chiar dacă apelezi la personalul nedidactic. Au directorii banii necesari pentru a apela la suplinitori, pensionari sau nu, în asemenea cazuri? Întrebarea trebuia pusă şi găsită rezolvarea în iunie-august, nu cu 3 zile înaintea începerii cursurilor.

De sistemul şcolar depind 3 milioane de elevi, părinţii şi rudele elevilor care locuiesc în acelaşi loc cu elevii, 3-400.000 de persoane angajate în şcoli, profesori în primul rând. Şi nu s-a găsit timp de anticipare şi rezolvare a tuturor problemelor ce puteau să apară, încă din vară. Acum plătim toată această nepăsare şi incompetenţă.

Să recitim postarea pe Facebook a ministrului Educaţiei:

Nu mai înţeleg nimic din tot ce se întâmplă în jurul meu! 😔
Orice intenţie bună este interpretată de toţi cei fără de greşeală! Oameni de bine, nu am ce zice! Toată lumea critică, nimeni nu vine cu soluţii! Aştept soluţii, dacă au!
Faptul că mă opresc şi vorbesc cu oamenii nu e bine! Dacă nu vorbesc cu ei, ( ceea ce nu mă caracterizează) iarăşi nu e bine! Orice aş face nu e bine! Şi cine spune asta? Cei fără de greşeală!
Fiindcă sunt sinceră, nu e bine!
Dar oare ce e bine în viziunea acestor oameni?
Prin urmare, cred cu tărie că înainte de a arunca în oameni cu piatră, fiecare dintre noi ar trebui să se uite în oglindă!

Privitul în oglindă trebuie însoţit de conştientizarea importanţei atribuţiilor şi deciziilor acordată de societatea românească. Şi a salariilor pe măsură.