Poziţia de profesor, de emitent al afirmaţiilor frontale, de la catedră spre publicul lipsit, de regulă, de capacitatea şi de exerciţiul unei reacţii, este foarte comodă. Este suficient să exişti. La ea aspiră, ştiut sau nu, majoritatea celor care se pregătesc pentru aşa ceva. Ce poate fi mai confortabil decât să te consideri superior, posesor al unor informaţii pe care le livrezi în cascadă, de sus în jos, de la etajul poziţiei tale la parterul prostimii, de la transcendent la imanent (cum spunea un coleg între timp pensionat)?

Situaţia este complicată de aparenta democratizare a accesului la internet şi prin acesta la milioanele de surse. Ce faci? Cum sortezi şi după ce sau cine te ghidezi? Asemeni copilului abandonat într-o cofetărie, o să alegi ceea ce cunoşti. Adică o să mănânci tot ceea ce ai mai mâncat acasă. 

În lipsa unui îndrumător, diversitatea şi abundenţa te vor strivi, aşa cum o face o bibliotecă fără bibliotecari. 

Pe scurt, în plină epocă tehnologică de vârf, a lui 5G, nimeni şi nimic nu garantează că o să ajungi în posesia unei culturi solide.

Dimpotrivă. Riscul real al demenţei digitale, pentru a cita titlul cărţii lui Manfred Spitzer, este pe măsura posibilităţilor teoretice. Confruntat cu ideologia corectitudinii politice, aflat în pragul izolării în cazul susţinerii altei idei decât a celei curente, luat de val şi masificat, redus la un umil receptacol şi la un anonim consumator, tânărul de azi este, în fapt, mult mai limitat în posibilităţi decât generaţiile anterioare care, desigur, aveau alte greutăţi, dar care, pentru a le depăşi, îşi dădeau adevărata măsură.

Iată de ce instituţia mentorului este cheia educaţiei complete. Pentru că mentorul nu doar ştie ceva, ci te pune pe un drum. Te informează şi te orientează deopotrivă. El poate fi simpatic, dar în orice caz trebuie să fie empatic, să rezoneze cu tine, cu ceea ce cauţi fără să ştii. Mentorul vine din propriul tău viitor, te încurajează şi te validează. Mentoratul te scoate din ignoranţă, aruncându-te în apele adânci ale cunoaşterii de sine şi a lumii. Desigur, să ai un asemenea rol în viaţa cuiva este în sine o misiune pe care nu o poate îndeplini oricine. Majoritatea rămân profesori…