"La şcoală nu se învaţă destul despre drepturile omului, nimeni nu îţi zice să mergi la vot, ce-s cu partidele, trebuie schimbată obligatoriu programa, adaptată cerinţele (i)europene, eventual făcută cu nişte specialişti internaţionali" - una dintre triliardele şi catralioanele de "boale" incurabile cu educaţia românească, care pare să ne curgă pe venă la fel ca apa minerală şi cafeaua de la conferinţele pe educaţie făcute pe fonduri europene. Şi vorba americanului, "it holds water", că sună bine să zici că programa e nasoală, când tu nu ştii că programa e de fapt un document-reper şi nimic mai mult, nu ajunge ea în sine la elev, la elev ajunge o metodă de predare, care este, de cele mai multe ori, falimentară, dacă ne luăm după ce zice PISA. Dar nici nu te pui să cauţi!

Iată, aşadar, un extras din programa şcolară pentru clasa a XII-a, disciplina Filosofie. Good on paper. Zice de politică. Zice de drepturile omului. Na! La mine nu a ajuns nimic, poate pentru că profesoara nu a ştiut să ne atragă în taina învăţării şi a gândirii filosofice, poate pentru că la orele de filosofie chiuleam de rupeam în cafenelele de lângă liceu cu colegele de bancă, pentru că ştiam că nu dăm bacul din filosofie şi atunci de ce să ne mai batem capul? Şi sunt sigură că la fel ca mine sunt muuulţi alţi elevi în această Românie educată... Evident, dintre cei care ajung la şcoală, că pe majoritatea statul român preferă să îi ţină în sărăcie, că dacă abandon şcolar nu e, nimic nu e.

Sunt multe clişee care s-ar dezumfla dacă am citi, dacă ne-am informa; unele sunt incluse în programa şcolară, vă invit să faceţi şi voi acest exerciţiu, mai ales înainte să propuneţi soluţii cu care să vă decoraţi programele de guvernare. Doar la USRPLUS deunăzi am citit "curriculum naţional simplificat" şi nu am putut să am decât o reacţie de genul (reproduc ad litteram): ce, mă? Şi nici partidele tradiţionale nu par să se distanţeze de trendul naţional "vă facem mai proşti pe banii voştri" că aşa a ajuns serviciul public (unii strâmbă din nas că e public) de educaţie din România.

Până una alta, să facem lumină în bezna minţii noastre şi să ne răspundem la întrebările: de ce dreptul la educaţie nu e respectat, deşi e încetăţenit de Constituţie? De ce votăm plagiatori? De ce avem un ministru la Educaţie care propune educaţie împotriva ştirilor false, propagând ştiri false chiar pe pagina ministerului pe care îl conduce? De câte "ciasuri" avem nevoie ca să ştim că a venit ora exactă pentru a pune frână la gargară inutilă, la impostură, la grandomanie cu soluţii extraplanetare la probleme care nu există? Mama ei de programă şcolară, cum a devenit ea panaceul tuturor problemelor structurale din şcoala românească.