Lupta lui Moise cu Dumnezeu, Allah, Budda şi alţi dumnezei

Începerea anului şcolar l-a reactivat pe militantul secularist Moise Emil. Cel care, în numele libertăţii, se luptă cu religia, divinitatea, bisericile etc. Dreptul dumnealui. Doar că, în anti-cruciada asta n-au ce căuta minciunile şi ameninţările.

Săptămâna aceasta, Adevărul a lansat bomba: slujbele în şcoli sunt ilegale. Că aşa zice Emil Moise, cel care, zice titlul, „a învins BOR”. Eu pot înţelege goana după senzaţional din presă, dar nu înţeleg minciuna şi ameninţarea. Să le luăm pe rând:

1. „A învins BOR”. Fals. Dumnealui are o problemă cu religia în şcoală. Şi pentru asta se agită aşa cum crede de cuviinţă. A mers pe la diverse autorităţi, chiar şi în instanţă, Nicăieri n-a „învins BOR”. Cel mult, dacă e să vorbim de înfrângere (aşa, pentru agăţat audienţă) putem spune că a învins ora de religie sau toate cele 18 culte recunoscute în România, dacă ne referim la decizia CCR de a obliga pe cei ce doresc să urmeze ora de religie să depună o cerere. Oricum religia n-a dispărut din şcoli, cum se agită Moise,aşa că nu văd unde e înfrângerea.

Dar dacă vorbim de slujba de la începerea anului şcolar, cu atât mai mult Moise n-a înfrânt nimic. Poate doar morala, căci minte cu premeditare.

2. Deşi ameninţă directorii cu penalul şi susţine că slujbele sunt organizate „nelegal de 30 de ani”, e doar minciună. Dumnealui are o decizie a Curţii de Apel Bucureşti, care NU E DEFINITIVĂ, care nu e contra BOR, şi despre care nu ştim bine ce spune decât ce spune Moise: că slujbele se pot organiza legal, cu acordul Consiliului de Administraţie, la cererea părinţilor. Ceea ce se întâmplă deja.

Oricum slujbele acestea nu se impuneau de către biserici, ci preoţii erau invitaţi să ţină aceste slujbe, aşa cum arată şi comunicatul Patriarhiei.Aşadar, minte şi în privinţa prozelitismului religios, pe care îl tot invocă panicard. Dar câtă vreme decizia nu e DEFINITIVĂ, Moise tulbură apele de aiurea. Nicidecum de 30 de ani. Chiar dacă sesizează obsesiv Ministerul Educaţiei Naţionale, BOR şi alte organisme, o face FIX DEGEABA, că bază legală n-are. Doar merge la intimidare şi ameninţare, aşa cum obişnuiau comuniştii în trecut.

3. Regret tonul în care publicaţia Adevărul a decis să abordeze anti-cruciada lui Moise. În fond, e dreptul dumnealui să spună ce vrea sau să viseze războaie cu preoţimea. Dar mă aştept ca publicaţia să aibă, aşa cum ştiam până acum, o atitudine echidistantă. Pe lângă titlul iniţial absolut fals (o simplă verificare a dosarului lămurea problema), a ales să evite şi vocea celeilalte părţi acuzate, Patriarhia, care a dat un comunicat pe temă.

Rămâne să văd şi atitudinea faţă de acest text. Va fi, eventual, o confirmare a ceea ce spuneam mai mult: dacă publicaţia devine anticlericalistă (are chiar şi acest drept) atunci voi fi ca oaia între lupi.

Vă mulţumesc!