Liceenii îşi iau oraşul înapoi printr-un ONG

Cursul de educaţie urbană: o alternativă interesantă de opţional pentru liceu, dar şi pentru gimnaziu. O organizaţie din Bucureşti a început un proiect-pilot în 14 licee şi şcoli generale, prin care îi învaţă pe copii să devină mai buni cetăţeni, din perspectivă urbanistică.

Patrimoniul industrial şi explorarea urbană nu pare a fi cel mai interesant subiect de conversaţie între liceeni. Afirmaţia nu este valabilă pentru tinerii implicaţi în proiectul „Ia-ţi oraşul înapoi" al Asociaţiei Komunitas care aduce în şcoli şi licee din Bucureşti un curs de educaţie urbană.

Până acum, tinerii din şapte licee au aflat mai multe despre istoria urbanistică şi arhitectura Capitalei, graffiti ca artă publică, intervenţii urbane şi patrimoniu industrial. Cei de la Komunitas merg prin licee şi le prezintă elevilor informaţiile, într-un discurs simplu, însoţit de imagini. Urmează ca fiecare liceu să aibă propriul Club de educaţie urbană, iar echipele vor interveni stradal, reamenajând într-una din zonele Bucureştiului.

Interesat de urbanism la 15 ani

Săptămâna trecută, Miruna Tirca, care se ocupă de proiectul „Ia-ţi oraşul înapoi" a coordonat cursul de educaţie urbană la Colegiul Gheorghe Şincai. La modulul despre patrimoniul industrial şi explorarea urbană au participat câteva fete din primul şi al doilea an de liceu.

„La început, noi am fost o asociaţie de ştiinţe sociale aplicate şi apoi am ajuns să facem lucruri pe educaţie non-formală. Întotdeauna am lucrat cu copii, acum avem  chiar o metodă de prezentare, fiindcă nu a mai făcut nimeni aşa ceva: un opţional de educaţie urbană. Lucrăm cu copii, e mai dificil, nu poţi să le faci prezentări elaborate. Este totul mai interactiv, vom lucra apoi pe  machete, vor face fotografii", explică Miruna.

Ionuţ, cel care face de obicei prezentările, le-a explicat liceenilor că unele situri industriale din secolul al XIX-lea, moara Dâmboviţa, Olmazu şi Assan, sunt în prezent în paragină. La fel şi fostele forturi militare de pe centura Bucureştiului, care nu sunt în niciun fel valorificate, cât şi Parcul Sticlarilor din cartierul Pantelimon. Cristina este în clasa a IX- a, iar cursul de educaţie urbană nu i se pare nici plictisitor şi nici greoi. Este însă dezamăgită de autorităţile locale, despre care crede că nu se implică deloc în amenajarea teritorială. Îi place şi dezbate subiectele cu exemple din viaţa cotidiană: „M-a făcut să vreau să citesc mai mult şi mi-a modificat şi părerea despre oraşul în care trăiesc, aveam o părere proastă. Mi se pare un oraş frumos, care este însă ciuruit de cei pe care îi ştim cu toţii. Trebuie însă să-i cauţi frumuseţea, să mergi peste tot, oriunde".

Piatra cubică sau asfalt?

Irina, colega Cristinei, mărturiseşte că motivaţia pentru cursul de educaţie este diferită: vrea să devină arhitect. „Fac şi desen, mă gândesc să valorific faptul că am talent la desen, îmi place foarte mult arhitectura din secolul XIX din Bucureşti şi îmi place să descopăr poveştile din spatele clădirilor, pentru că ele dăinuiesc peste ani", spune Irina. Tinerii au fost uimiţi când li s-a explicat că piatra cubică, cu care erau pavate străzile Capitalei înainte de Revoluţie, a fost brusc înlocuită cu asfalt şi vândută pe bani grei altor ţări din jur, care şi-au reamenajat centrele istorice.

Un exemplu tipic de politică publică risipitoare din partea autorităţilor - le-a explicat Ionuţ: „A fost înlocuită cu asfalt, pe motiv că nu există specialişti în piatră cubică în România, de parcă nu se pot antrena nişte muncitori să ia o calificare în piatră cubică. Asfaltul are însă o durată de viaţă mult mai scurtă. Cei care prestează munca respectivă: asfaltarea, nu pun, de cele mai multe ori, din compoziţia respectivă, nu există un contract de anumit termen, de exemplu, drumul ăsta nu mai trebuie reparat în 5 ani, dacă se strică vii tu, companie, şi îl repari pe banii tăi. Ăsta e genul de mecanism prin care o problemă e creată şi apoi devine foarte profitabilă".

Manual de educaţie urbană

Diana, din clasa a X-a, crede că opţionalul i-a adus optimism pentru alte proiecte: „Mi-a dat o nouă perspectivă asupra a ceea ce putem face, a fost o oportunitate. Spre exemplu, şi noi, în şcoală, avem nevoie de îmbunătăţiri". „Aş propune câteva spaţii verzi, fiindcă avem o curte mare, de ce să o asfaltăm peste tot: să trasăm nişte alei, să punem ori copaci, ori iarbă, oricine îşi doreşte umbră, mai ales vara", continuă Cristina.

Cei de la organizaţia Komunitas vor să pună la punct cât mai curând un manual de educaţie urbană pentru liceu şi, mai apoi, de gimnaziu, astfel încât orice şcoală sau profesor din ţară să opteze pentru curs. Proiectul "Ia-ţi oraşul înapoi" este finanţat de CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe  şi este derulat de Asociaţia Komunitas în parteneriat cu Asociaţia pentru Tranziţie Urbană, Asociaţia Bucureşti şi Centrul de Resurse pentru Participare Publică. Mai multe detalii aflaţi la educatieurbana.wordpress.com.

"Cursul de educaţie urbană mi-a dat o nouă perspectivă asupra a ceea ce putem face."
Diana elevă

"Oraşul se extinde, parcă vin clădiri noi peste clădiri vechi, iar autoritățile nu fac nimic."
Cristina elevă