La revedere, domnule Paul Goma

A plecat azi noapte Paul Goma. Era internat la un spital din Paris, avea coronavirus. Un erou aproape uitat. A murit fără ca statul român să îi dea înapoi cetăţenia.

Foarte puţin publicat în ultimii ani. Trecut sub tăcere de multe ori, pentru că vocea unui adevărat dizident deranja aranjamentele şi complicitatea pe care le-a denunţat. Curajul şi onestitatea să au fost greu de suportat.

O voce care nu respectat, întotdeauna, corectitudinea politică. A fost  evitat de mulţi literaţi mai cunoscuţi decât el. Nu pe merit.

Când aţi citit ultimul interviu cu el? Ultimele colocvii care i-au fost dedicate au fost în lipsa. Era mai comod aşa.

Nici în Basarabia natală nu a fost recunoscut atâta cât merita. Deşi scrierile sale despre acest colţ de Românie sunt scrise în piatră. Ca toată opera sa. Nu a fost niciodată, după Revoluţie, înapoi acasă.

Un adevărat domn. Un luptător pentru libertate.

Un spirit liber. Le-a stat în gât tovarăşilor de rit nou sau vechi. Unora le stă şi acum. 

Câte statui ale sale vom avea? Între el şi Adrian Păunescu, cine este mai cunoscut?

Nu va avea funeralii naţionale. Va fi incinerat la Paris, unde se exilase din 1977, iar lumea va continuă să îşi vadă de ale sale.

Nu vom face astăzi procesul comunismului pe care nu l-am făcut la timp.

Sper să primească post-mortem cetăţenia. Şi să fie o referinţă obligatorie în manualele de literatură.

Dacă nu am ştiut să îl ascultăm, putem, măcar, să nu îl uităm. Ne va prinde nouă bine, în primul rând.

Mémoire éternelle.

Actualizare: Am primit, în urma acestui articol, un mesaj emoţionant de la Salamon Rudolf, unul dintre foarte puţinii semnatari ai Scrisorii deschise de protest adresate de Paul Goma lui Nicolae Ceauşescu, în 1977 :

« Domnule Apetrei, faceţi cumva, va rog din suflet ca să afle cei care l-au iubit în secret, prin ştirile de la Europa "mincinoasă" să afle toată ţara că a fost un român, care şi-a iubit ţara lui, dar ţara nu l-a vrut. Eu sunt un secui, care în aprilie ´77 cu greu, dar am ajuns la el pe Aleea Compozitorilor nr.10 şi riscându-mi existenţa şi viaţă am semnat scrisoarea lui. Va rog frumos să afle şi generaţia mai tânăra, că şi noi am luptat pentru adevăr şi o viaţă mai bună, omenească.

În umbra lui Paul Goma. Care şi-a iubit ţara şi poporul, dar sistemul nu i-a dat nici o şansă! Mulţumesc!

Rudolf Salamon Secui din Odorhei, care iubeşte adevărul, ţara în care s-a născut şi a trăit 30 de ani, oamenii cinstiţi şi cu şira spinării! »

Domnul Salamon Rudolf locuieste de 40 de ani la Viena.