Jurământul încălcat

Lumina lanternei e chioară. Şi ţi-am zis de o sută de ori să-i pui baterii noi! Teancul de manuale, caiete şi hârtii se înalţă în devălmăşie. Cu cine oare semeni? Şi eu, şi maică-ta suntem ordonaţi.

Sting lanterna. Unde-o fi? Dacă mişc teancul de manuale şi caiete există riscul să te trezesc. Penibil! Nu-ţi aud răsuflarea, dar sper că dormi ca o valiză în gară. Liceul e greu, ţi-am zis că-i greu! Dar o să treacă prima săptămână, a doua, ai să te obişnuieşti. Dar unde e manualul? Mi l-ai arătat pe lumină, în prima zi, primul manual nou-nouţ pe care l-ai primit de când eşti elevă... Din clasa I ai primit numai manuale vechi, nişte verze îngălbenite şi răpciugoase, parcă erau de pe vremea Războiului de Independenţă, nici nu-mi venea să le deschid, ce şcoală nenorocită! Cum, naiba, să înveţe copiii după asemenea vechituri? Nu mai vreau să mă enervez acum pe şcoala românească, e trecut de miezul nopţii, televiziunile au început să bage reluări din cursul zilei, nu pot să dorm, unde, naiba ai pus manualul de română?

Aprind lanterna. Am transpirat. Mă scoate din sărite lumina asta... Şi mi-am jurat că, de acum înainte, nu mă mai interesează ce înveţi. Am jurat. Gata! Nu mai deschid niciun manual, nicio culegere! Te descurci singură! Eşti mare, trebuie să fii responsabilă pentru învăţătura ta. Dar am jurat în taină, n-am spus la nimeni, deci, nu-i valabil jurământul... Unde l-ai pus, dragă? Zăresc în raftul de sus o carte cu cotorul verde. Cotor nou! Asta este! Apuc cartea, o bag în lumină şi citesc coperta: „Limba şi literatura română“... O deschid. Dar şi asta e rufoasă! Mă uit din nou pe copertă: „Clasa a VII-a“. A şaptea?... Dar tu în ce clasă eşti?... M-am scrântit la cap! Eu caut manualul de română de clasa a IX-a! Tu eşti în clasa a IX-a! Unde l-ai pus? Şi ăsta, de-a şaptea, ce mai caută în raft? E amintirea ta preferată? Ţii la varza asta de-a şaptea? Gata, la gunoi!

Caut ghiozdanul sub birou. (Se spune „ghiozdan“ când eşti la liceu? Sau „rucsac“?) Trag încet fermoarul şi bag lanterna... Nu-i aici. L-ai pierdut. Nicio săptămână n-a trecut de la începerea liceului şi deja ai pierdut manualul de română! Măcar de-ar fi fost manualul de biologie sau de tehnologie, dar e manualul de Limba şi Literatura Română, ai să dai BAC-ul peste patru ani! Dacă ai manual, înveţi şi ai carte, dacă ai carte, ai parte. Nu în România, în altă parte... Trebuie să-i spun maică-tii: fiică-ta a pierdut manualul de română, nou-nouţ, e căscată, seamănă cu tine! Dar maică-ta doarme.

Dacă ai manual, înveţi şi ai carte, dacă ai carte, ai parte. Nu în România, în altă parte.

Mă aşez în genunchi, îmi pocnesc încheieturile, aprind lanterna sub pat. E numai praf, trebuie să dau cu aspiratorul. Mâine. Dar până mâine trebuie să găsesc manualul. Mă întorc la birou. Pun lumina pe teancul de manuale, caiete şi hârtii: aici trebuie să fie! Orice ar fi, trebuie să verific în brambureala asta, manual cu manual...

- Ce faci aici? mă cutremură vocea maică-tii din pragul uşii.
- Caut manualul de română. E nou.
- La ora asta? Ce treabă ai cu manualul de română?
- Sunt curios dacă m-au băgat şi pe mine în manual...