Interviu cu tatăl unui băiat cu Sindromul Down: „Ministerul ar trebui să oprească experimentele”.  Ecaterina Andronescu, la CNCD

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ecaterina Andronescu - FOTO Eduard Enea

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a fost reclamată ieri la Consiliul pentru Combaterea Discriminării pentru declaraţiile privind copiii cu nevoi speciale. Sesizarea a fost formulată de către Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi. „Am sesizat CNCD”, a anunţat preşedintele Centrului, Mădălina Turza. Între timp, tatăl unui băiat bolnav cere mai marilor de la Educaţie „să oprească experimentele”.

Anterior, într-o postare pe Facebook, ea a remarcat că la Digi 24, Ecaterina Andronescu a afirmat, referindu-se la copiii cu nevoi speciale: „Mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo”. Ulterior, ministrul a negat că ar fi vorba despre segregare. „Veţi avea ocazia, doamna ministru, să lămuriţi problema la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării”, a precizat Tuzla.

Declaraţia care a scandalizat

„Noi acum îi avem pe cei cu dificultăţi de învăţare, să îi numim aşa generic, împărţiţi în două categorii. Pe unii îi trimitem în şcolile speciale, iar alţii sunt în şcolile normale, integraţi în clasele normale. Acolo, din păcate, într-o foarte mică măsură reuşim să asigurăm profesori de sprijin pentru copiii integraţi în clasele normale şi atunci creăm dificultăţi la profesori. Şi mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo. Adică aş vrea: ca şi lor, celor integraţi în şcolile de masă, să le putem asigura profesori de sprijin”, a declarat Andronescu la Digi 24, declaraţia sa provocând reacţii din partea mai multor ONG-URI.

Câteva ore mai târziu, Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) a transmis un comunicat de presă în care face precizări privind integrarea copiilor cu nevoi speciale în sistemul învăţământului public de masă. Ministerul Educaţiei precizează că nu intenţionează organizarea unor clase separate, numai cu elevi cu cerinţe educaţionale speciale, ci urmăreşte integrarea copiilor cu dificultăţi de învăţare în şcolile de masă şi creşterea numărului profesorilor de sprijin şi al consilierilor şcolari. 

Sedată la şcoală

„În aproape toate sistemele lumii, cu mici excepţii, copiii cu nevoi speciale sunt integraţi în şcoli de masă, au profesori speciali, alocaţi de către şcoală, însoţitori şi sunt trataţi după nevoi şi gradul de dizabilitate. La noi, părinţii fie îşi ţin copiii acasă, fie îi duc la şcoli speciale private, unde costurile sunt absolut colosale”, arată Ioana Marinescu pe site-ul ei. 

La rândul ei, Mădălina Turza vorbeşte despre cazul fetiţei ei, care are Sindromul Down şi care, la vârsta de 8 ani, a fost bătută şi sedată într-o şcoală specială din Bucureşti. 

„Aproape 30.000 de copii sunt izolaţi în şcoli speciale şi peste 18.000 de copii nu beneficiază deloc de educaţie. Dacă în şcolile speciale ne confruntăm cu izolare, abuzuri, bătăi, în şcolile de masă ne confruntăm cu discriminare, hărţuire, ameninţări, lipsa de programe şi manuale adaptate. În unele judeţe avem doar un profesor la 150 de elevi cu CES. În ultimii 10 ani am avut sute de dosare în instanţă şi la CNCD pe situaţii precum: profesori sau directori care se coalizează cu părinţii copiilor tipici pentru a exclude un copil atipic din şcoală, scăderea notelor la purtare a copiilor atipici sau lăsarea lor repetenţi, greve din partea copiilor tipici împotriva copiilor atipici. Se pune multă presiune pe părinţi încât aceştia să cedeze psihic şi să renunţe”, arată aceasta. 

Interviu cu Dan Pălimariu, părintele unui băiat cu Sindromul Down: „Ministerul ar trebui să oprească experimentele”

Iar părinţii care au curajul să-şi dea micuţii la şcolile de masă au parte de umilinţe cumplite din partea profesorilor, dar şi a părinţilor celorlalţi copii. 

„Profesorii se comportau în aşa fel încât să-l convingă pe copilul meu să nu mai îşi dorească să vină la şcoală. Copilul meu se înţelegea bine cu toţi copiii. El este sportiv paralimpic, a făcut ski, a câştigat „Mister Down la Cluj”. E unul dintre cei trei înotători paralimpici din România. Ministerul ar trebui să oprească „experimentele”, atrage atenţia Dan Pălimariu, din Botoşani, tatăl unui băiat cu Sindromul Down şi totodată preşedintele „Down Activ Moldova”. 

Adevărul: Care a fost experienţa copilului dumneavoastră în sistemul de învăţământ de masă?

Dan Pălimariu: Totul a început când am mutat copilul la o şcoală din cartier, unde am întâmpinat refuz şi atac psihologic constant asupra noastră şi a copilului începând de la începutul clasei a V-a. Chiar dacă doamna director ne-a acceptat, ne-am trezit cu o „gaşcă” de profesori care nu doreau incluziunea şi încercau să-o convingă pe această că acceptarea copilului meu în şcoală nu ar fi un decurs benefic şcolii. 

Ce argumente aveau aceşti profesori când cereau excluderea copilului dumneavoastră? 

Nu a existat vreodată un motiv întemeiat. Copilul meu venea din învăţământ de masă, aşa că nu aveau motive. Din a doua săptămână de şcoală au început cu atacurile. Se bazau pe prejudecăţi de genul: ”copiii cu dizabilităţi intelectuale sunt agresivi. Dacă baiatul dumneavoastră îi va lovi pe ceilalţi elevi?”

Cum aţi reacţionat la această frică a profesorilor?

Eu şi soţia mea am decis să venim în ajutorul şcolii. Soţia mea îl însoţea pe copil la ore şi stătea cu el. Am făcut asta pentru a-l ajuta pe copil dar şi pentru a tempera fricile profesorilor. Nici aşa nu a mers. Profesorii au spus că se simt supravegheaţi din cauza prezenţei soţiei mele la cursuri. Deşi de multe ori, nici nu ţineau cont de prezenţa soţiei şi se comportau fără bun-simţ, aveau multe cereri nejustificate, spuneau că elevii sunt proşti şi trebuie să facă pregătire. Dădeau vina pe băiatul meu, că îi trage în jos pe ceilalţi şi de aia trebuie să facă pregătire. Provocau nesiguranţă ca să îi aibă ”la mână” pe părinţi.

Cum se comportau profesorii cu copilul dumneavoastră?

Mama unui băiat din clasă, care era şi profesoară de Geografie la clasă şi inspector şcolar, a ameninţat-o pe profesoara de Istorie după primul test la Istorie, de verificare a cunoştiinţelor, că îi vine în inspecţie pentru că i-a dat nota 10 băiatului meu. Era un test adaptat. Doamna de Geografie spunea că un copil cu CES nu are cum să ia nota 10. 

Când se vorbea urât despre el şi el era de faţă, se simţea deranjat, a ajuns în depresie. L-am dus la psiholog, care mi-a spus să îl luăm din şcoală pentru că este un mediu toxic pentru el. 

Ce aţi făcut mai departe?

I-am zis soţiei să nu îl mai însoţească pe copil la şcoală. Şi aşa, profesorii îi spuneau că nu vor să o vadă, nici la ore, nici în pauză, pe hol. Atunci au început atacurile la personă. Profesorii se comportau în aşa fel încât să-l convingă pe copilul meu să nu mai îşi dorească să vină la şcoală. Am decis să facem plângere la inspectorat. Dar în loc să se facă ceva, doamna de Geografie, fiind şi inspector, a fost anunţată că am făcut plângere împotriva ei. A doua zi, aceasta şi-a făcut propria şedinţă la care a trebuit să particip şi eu. 

Ce v-au spus la acea şedinţă?

Lucruri jignitoare. Spuneau că nu vrea ca băiatul meu să îi ia pe copiii lor în braţe sau să îi pupe, pentru că îi curg balele pe copii.  Mi-au spus şi că nu vor ca eu să-mi retrag plângerea şi să-mi retrag copilul din şcoală. 

Ce a urmat după? 

Atacurile din partea profesorilor au durat câteva luni, ne spuneau că sunt zece părinţi care au făcut cerere de retragere a copiilor lor din şcoală, dacă băiatul meu nu era exclus imediat din şcoală. 

Pentru că eu nu mi-am luat copilul, la scurt timp, doamna de Geografie şi-a retras copilul din şcoală.  Aceasta i-a spus o dată doamnei profesor de sprijin că ei îi e scârbă de copilul meu, doamnă care lucra de ani întregi cu el şi îl îndrăgea. Profesorii se comportă urât şi cu profesorii de sprijin, nu doar cu elevii cu cerinţe educaţionale speciale. 

Care era interacţiunea dintre băiatul dumneavoastră şi ceilalţi copii?

Copilul meu se înţelegea bine cu toţi copiii. El este sportiv paralimpic, a câştigat ”Mister Down” la Cluj. E unul dintre cei trei înotători paralimpici din România. Într-o zi, un ziar din Botoşani a scris despre el. Ziarul a ajuns şi în clasă. Toţi colegii lui citeau şi vedeau cum este de fapt, copilul meu. Asta i-a deranjat pe unii profesori, pentru că în ziar scria unde învaţă băiatul. Unii părinţi erau supăraţi că al meu copil va primi aceeaşi diplomă pe care o primesc şi copiii lor.  

Ce părere aveţi despre sistemul de învăţământ românesc? 

În momentul de faţă, nu e o incluziune reală ci doar o acceptare a copiilor cu CES în şcoala de masă. Ministerul Educaţiei şi inspectoratele să vină în sprijinul profesorilor cu metode de lucru adaptate şi profesori de sprijin. Referitor la cazul învăţătoarei care a mutat-o pe fetiţa cu autism în altă clasă pentru că avea inspecţie la oră, înloc să vadă situaţia ca un beneficiu, să se mandrească că ea are un copil cu CES, ea a văzut asta ca pe un dezavantaj. 

Ce aţi transmite decidenţilor din Educaţie?

 Ministerul ar trebui să oprească ”experimentele”. Fiecare ministru vine cu câte o propunere trăznită. Ne bulversează cu totul.”

Dan Pălimariu este asemenea multor părinţi, îngrijoraţi de tratamentul abuziv pe care îl primesc copiii atipici în şcolile de masă din România şi luptă pentru ca băiatul lui şi alţi copii cu dizabilităţi să primească respectul cuvenit din partea profesorilor.

Reamintim că săptămâna trecută o fetiţă în vârstă de 5 ani, din Bucureşti, a fost ascunsă de către educatoare, la grădiniţă, într-o altă clasă, în timpul unei inspecţii. 

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite