INTERVIU Ecaterina Andronescu, la al IV-lea mandat de ministru al Educaţiei: „Am puterea şi determinarea de la Dumnezeu pentru a aduce ceva în plus în învăţământ“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Containere cu facilităţi de grup sanitar pentru elevii care învaţă în şcoli fără toalete, resuscitarea liceelor tehnologice într-o formă de învăţământ dual, BAC diferenţiat, ore remediale pentru şcolarii care nu fac faţă programei chiar din acest semestru şi creşterea bugetului la Educaţie. Acestea sunt câteva dintre promisiunile anunţate de Ecaterina Andronescu pentru cel de al IV-lea mandat ca ministru al Educaţiei.

Într-o zi ploioasă, la un birou mic şi pătrat, fără camere de filmat şi reflectoare, am stat de vorbă aproape un ceas cu, poate, cel mai controversat om din sistemul de învăţământ românesc: Ecaterina Andronescu, social-democrata care din '90 şi până azi a fost mereu prezentă în sistemul educaţional. 

Decan, rector, preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor, secretar de stat în Ministerul Educaţiei, preşedinte al Comisiei pentru Învăţământ din Senat, ministru al Educaţiei (de patru ori). Acestea sunt doar câteva dintre funcţiile pe care le-a deţinut senatorul PSD.

Având în vedere îndelungata sa prezenţă în sistemul de învăţământ, dar şi că şeful PSD Liviu Dragnea spunea anul trecut că ,,România are nevoie disperată să recupereze cele aproape trei decenii în care reforma educaţiei a eşuat”, am întrebat-o în ce măsură se consideră responsabilă de acest eşec.

Răspunsul oficialului: ,,De fiecare dată am făcut cât am putut şi asta o să încerc şi acum. În general, cam ştiu ce nevoi are sistemul de învăţământ şi cred că am puterea şi determinarea de la Dumnezeu pentru a aduce ceva în plus în învăţământ şi de a creşte calitatea.”

Şi pentru că Andronescu este din nou omul care conduce Educaţia, am întrebat-o ce are de gând să facă în acest mandat cu privire la examenele naţionale, subfinanţarea învăţământului, profesorii slab pregătiţi, şcolile cu WC-uri în curte şi/sau fără aviz ISU şi alte probleme majore din sistemul educaţional.

Principalele noutăţi promise de Ecaterina Andronescu:

  • Containere cu facilităţi de grup sanitar pentru elevii care învaţă în şcoli fără toalete. Banii ar urma să vină de la Ministerul Dezvoltării
  • Resuscitarea liceelor tehnologice cu promovare slabă într-o formă de învăţământ dual
  • BAC diferenţiat (Tehnologic versus Naţional/Teoretic)
  • Ore remediale pentru şcolarii care nu fac faţă programei chiar din acest semestru
  • Manualele şcolare vor fi realizate de editurile selectate în urma înscrierii la licitaţia ce va fi lansată de Ministerul Educaţiei. Va putea participa inclusiv Editura Didactică şi Pedagogică
  • Manualele şcolare cu greşeli vor fi reeditate
  • Planurile-cadru şi programele şcolare pentru gimnaziu şi liceu vor fi modificate
  • Au fost incluse încă 50 de şcoli în programul „Masa Caldă“, în acest moment fiind înscrise 100 de şcoli în total
  • Profesorii care iau sub 5 la examenul de Titularizare ar putea să nu mai aibă voie să predea
  • Creşterea bugetului la Educaţie anual cu 15% până când se va atinge 6% din PIB
  • Finanţarea programului „Şcoală după şcoală“

Adevărul Weekend: La Congresul PSD, Liviu Dragnea a vorbit despre cele trei decenii pe care le-am pierdut în privinţa reformei educaţionale. În ce măsură credeţi că sunteţi şi dumneavoastră responsabilă, având în vedere că sunteţi la al IV-lea mandat de ministru al Educaţiei?

Ecaterina Andronescu: Staţi să vă explic: am avut 2,5 ani cel mai lung mandat (2001-2003 ), iar în total mandatele mele anterioare nu adună un mandat întreg. Din cei 30 de ani, eu am fost ministru 3,6 ani. De fiecare dată am făcut cât am putut şi asta o să încerc şi acum. În general, cam ştiu ce nevoi are sistemul de învăţământ şi cred că am puterea şi determinarea de la Dumnezeu pentru a aduce ceva în plus în învăţământ şi de a creşte calitatea.

Am analizat în urmă cu ceva vreme ce face diferenţa între o şcoală performantă şi una cu performanţe mai slabe. Poate că n-o să mă credeţi: părinţii fac această diferenţă.

Credeţi că învăţământul preuniversitar este mai degrabă centrat pe profesori decât pe elevi?

Nu, dar cred că învăţământul preuniversitar trebuie să fie centrat pe acest trinom: elev, părinte, profesor. Dacă nu vor lucra împreună, şcoala n-are cum să facă performanţă. Am analizat în urmă cu ceva vreme ce face diferenţa între o şcoală performantă şi una cu performanţe mai slabe. Poate că n-o să mă credeţi: părinţii fac această diferenţă. Pentru că, dacă părinţii se ţin aproape de copilul lor, îl încurajează să meargă la şcoală şi-l urmăresc cum evoluează pe măsură ce trec anii, profesorul se va adapta la exigenţele părinţilor.

O analiză făcută de Societatea Academică din România arată că ţara noastră, în comparaţie cu media UE, finanţează mult prea puţin învăţământul preuniversitar. Pe de altă parte, există o finanţare mai mare raportată la media europeană pentru învăţământul superior. Or, în condiţiile în care avem o rată de aproximativ 40% de analfabeţi-funcţional şi abandon şcolar de peste 18%, nu credeţi că ar trebui schimbat ceva?

Regula nu este să scădem de la universitar, ci să creştem la preuniversitar. Creşterile salariale din perioada aceasta, precum şi creşterea finanţării învăţământului preuniversitar aproape că a egalat finanţarea de bază de la preuniversitar cu cea de la universitar.

Totuşi, peste 90% din finanţarea de bază merge către salariile profesorilor. Practic, nu rămâne mai nimic pentru elevi.

Păi, profesorul este pentru elev în sala de clasă, nu pentru altceva. Dar învăţământul se finanţează şi din alte surse. De exemplu, pentru elevii care au probleme sociale, statul le finanţează rechizitele pe toată perioada anului şcolar, manualele nu mai vorbesc. Pe urmă, bani de liceu, bursele şi aşa mai departe.

„ŞCOALA DUPĂ ŞCOALĂ, UN PROGRAM ABSOLUT NECESAR“

Un raport publicat recent de Comisia Europeană arată foarte clar că elevii din familii sărace prezintă o tendinţă mai mare în a obţine rezultate şcolare mai slabe (testările PISA). Ce poate să facă Ministerul Educaţiei când o familie nu-şi permite să-şi ţină copiii în şcoală?

Cred că ,,Şcoala după şcoală” o să devină un program absolut necesar. De altfel, şi în acordul pe care l-am încheiat cu sindicatele, lucrul acesta este specificat. Există un angajament al Guvernului, dar şi al autorităţilor locale să construiască nişte cantine destinate acestui program, pentru că nu poţi să-l ţii pe copil la şcoală dacă nu poţi să-i dai şi o masă caldă la prânz. Ar fi foarte util pentru că elevul ar rămâne după ore ca să facă o pregătire suplimentară. Eventual poate să-şi facă lecţiile sub o supraveghere corespunzătoare - cu profesorul, fără îndoială. Sunt multe localităţi în care funcţionează acest afterschool.

Imagine indisponibilă

Sună frumos, dar în realitate programul „Masă caldă“, din 2016 se pilotează în doar 50 de şcoli.

S-au adăugat încă 50 de şcoli. Am semnat de curând metodologia pentru ele.

În al doilea rând, Curtea de Conturi spune despre programul „Şcoală după şcoală“ că este subfinanţat.

E adevărat. Dar dacă statul n-a dat, acum trebuie să dea. Vrem să avem o şcoală de calitate? Asta nu se poate face fără bani. Educaţia costă. Nicolae Iorga spunea, şi avea mare dreptate, că „şcoala este tot ce auzi şi tot ce vezi“. Vrem să facem o şcoală mai bună? Trebuie să scoatem mai mulţi bani din buget. Şi iarăşi fac referire la acest acord care specifică că bugetul Educaţiei va creşte în fiecare an cu circa 15% până va atinge 6% din PIB. Pentru anul 2019 avem o creştere de 15,5%.

Mai avem 1.400 de şcoli fără grupuri sanitare.

Aţi declarat de curând că vă propuneţi ca în fiecare clasă să existe o tablă inteligentă, respectiv pe fiecare bancă câte un laptop. V-aţi gândit care ar fi costul unei astfel de măsuri şi dacă banii respectivi nu ar trebui investiţi mai degrabă în miile de şcoli care nu au toalete înăuntru sau avize ISU?

În acest moment, mai avem 1.400 de şcoli fără grupuri sanitare care nu sunt prinse în programele de la Ministerul Dezvoltării, pentru că Ministerul Educaţiei nu are bani pentru aceste investiţii. Deci investiţiile pentru aducerea grupurilor sanitare în interiorul şcolii se fac prin intermediul Ministerului Dezvoltării. Eu, personal, m-am interesat şi am găsit o formulă pe care o s-o discut cu colegii de la Dezvoltare. Este vorba despre un sistem de containere – containerul se lipeşte de şcoală şi poate fi un grup sanitar cu toate facilităţile. Asta ca să rezolvăm mai repede problema. În plus, în majoritatea acestor şcoli nu există apă curentă. De aceea, am să discut cu Ministerul Dezvoltării ca, în localităţile unde nu există apă curentă, să încercăm să săpăm puţuri. Pentru că este absolut necesar să lichidăm aceste situaţii nefericite.

Când veţi lansa această propunere?

Toate proiectele sunt date la Ministerul Dezvoltării. Eu trebuie să vorbesc cu domniile lor ca să vedem cum eşalonăm. Am aşteptat să se rezolve problema cu ministrul Dezvoltării. Dacă aş avea proiectul aici, în Ministerul Educaţiei, v-aş spune că o să stau pe capul lor zi şi noapte. Însă, în cazul de faţă, nu pot să vă dau un termen. Ce pot să vă spun este că o să insist asupra celor care dezvoltă aceste proiecte.

Iar şcolile fără aviz ISU?

Majoritatea nu au aviz ISU şi din această cauză. În legătură cu dotările din şcoală, vă rog să vă gândiţi că cei care sunt şcoliţi acum – un număr important, 2,9 milioane de copii – într-o proporţie covârşitoare, au crescut cu tableta până să intre în şcoală. Ca urmare, pentru ei, componenta memoriei vizuale este mult mai dezvoltată în dauna celorlalte componente. Când îl aduc la şcoală, am şansă de succes dacă îi adaug achiziţii pe ceea ce el are deja dezvoltat. Ca urmare, el deprinde mai repede cunoaştere dacă îl ajut să înţeleagă prin imagini. Cum să-l învăţ când eu mă duc şi desenez cu creta pe tablă şi-l pun să scrie cu creionul pe hârtie? Nu mi se pare că ceea ce am spus eu este un lux. Este o necesitate.

Cum va arăta examenul de Bacalaureat în viitoarea lege a Educaţiei?

În primul rând, aş vrea ca această lege să fie consecinţa unei dezbateri largi, să fie acceptată de sistemul de învăţământ. Dacă nu este acceptată, ea nu poate fi implementată şi degeaba am făcut-o. Din punctul meu de vedere, în acest moment, cred că pentru liceul tehnologic va trebui să găsim această formulă de BAC tehnologic, opţională, şi să lăsăm sistemul deschis. Ce vreau să spun cu asta? Dacă un elev intră în şcoala profesională şi, peste câţiva ani, vrea să meargă spre liceu, să poată să facă acest lucru. Iar dacă un elev care a susţinut Bacalaureatul tehnologic sau profesional vrea să se înscrie la facultate, să poată susţine şi BAC-ul naţional ca să meargă mai departe către ciclul superior.

În legătură cu liceele tehnologice care au promovabilitatea zero la BAC, v-aţi gândit să le desfiinţaţi sau să le transformaţi în şcoli profesionale?

Nu le desfiinţez eu, s-au desfiinţat singure prin modul în care şi-au pregătit elevii. Sigur, şcoala profesională poate fi un model pentru aceste licee. Mi-aş dori ca în viitoarea lege să încercăm să structurăm liceul tehnologic ca un liceu tehnologic dual, deci care să lege liceul de angajator. Ar reprezenta un salt în pregătire. Vorbim de nivelul patru, faţă de nivelul trei al şcolii profesionale, şi cred că este nevoie de acest nivel pe piaţa muncii.

„INTERVENIM CU PREGĂTIRE REMEDIALĂ”

Vor fi schimbări pentru Evaluarea Naţională? Ultimul raport OCDE despre starea educaţiei din România spune că se pune prea multă presiune pe copii când dau acest examen. Vă gândiţi să ţineţi cont de aceste recomandări internaţionale?

Aş vrea să fie foarte limpede pentru toată lumea că anul acesta nu o să se schimbe nimic. Cum a început anul şcolar, aşa o să se termine. Ce am constatat că necesită o intervenţie imediată este rezultatul Evaluării Naţionale de la clasa a VIII-a. 55.000 de elevi din 150.000, cât reprezintă promoţia, nu au luat nici măcar nota 5. Asta este, fără îndoială, un insucces al şcolii. Cred că trebuie să intervenim cu pregătire remedială. De aceea, am vorbit ca, începând de la clasa a III-a – pentru că acolo începe să apară un decalaj care creşte până la clasa a VIII-a – să intervenim cu aceste cursuri remediale în aşa fel încât să diminuăm ecartul dintre cei care fac faţă şi cei care nu fac faţă programei şcolare.

V-aţi gândit că elevul care va fi înscris la aceste ore remediale ar putea fi stigmatizat? Practic, îi transmiteţi că el nu este la fel de bun ca restul...

Dar să nu facem acest lucru înseamnă să-i transmitem că este OK. Or, să constate la examen că nu face faţă, ar fi un şoc mult mai mare. De aceea, eu cred că trebuie să găsim o formulă. Nu trebuie să-l stigmatizăm, să-i vorbim urât, să-l punem într-o anumită categorie, ci trebuie să-l ajutăm să crească profesional. Cred că este absolut necesar. Altfel, gândiţi-vă: 36% din promoţia de anul acesta a clasei a VIII-a n-a luat nota 5. Cum să judecăm această stare de lucruri? Nu avem cum, decât cu ochii larg deschişi şi încercând să facem ceva pentru ca ea să nu se perpetueze.

Aveţi în vedere o modalitate de implementare în aşa fel încât să nu-i împovăraţi prea mult pe copii, pentru că deja stau foarte multe ore la şcoală? Veţi corela această măsură cu proiectul legislativ lansat de Liviu Pop în vederea reducerii numărului de ore?

În primul rând, insuccesul de la clasa a VIII-a m-a dus cu gândul că e posibil ca elevii să nu facă faţă programei. Şi-atunci, poate cu înţelepciune, trebuie să ne uităm la programă şi să scoatem din ea ceea ce îl împovărează pe elev. Copiii noştri, când pleacă într-o ţară din Europa Occidentală, fie că vorbim de Franţa sau de Anglia, saltă câte două clase. De aceea, mi-aş dori să cântărim mai bine programa fiecărei discipline. Am avut o întâlnire cu reprezentanţii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi sper să mă sprijine ca să facem o programă profesionistă. La ciclul primar, se pare că am reuşit să facem o programă suficient de echilibrată şi este apreciată de foarte mulţi oameni, inclusiv de cei care se uită din afară la sistemul românesc de învăţământ. Dacă vom reuşi să facem asta şi la gimnaziu şi, ulterior, la liceu cred că este un lucru pozitiv.

REVIN EDITURILE PRIVATE 

Imagine indisponibilă

O să schimbaţi şi planurile-cadru pentru gimnaziu, şi liceu?

În mod categoric, da. Trebuie să aducem programul la 25 de ore pe săptămână. A fost aşa în mandatele mele anterioare. N-am înţeles de ce a crescut numărul de ore, pentru că unui copil la 11 ani îi este greu să facă faţă unui program de 32-34 de ore pe săptămână. Care este rezultatul? Îl antagonizăm pe elev faţă de şcoală. Aceasta devine o instituţie pe care el n-o mai vrea, iar asta nu aduce un beneficiu acumulărilor pe care el trebuie să le facă.

Ce veţi face cu manualele de clasa a VII-a?

Am pe masă metodologia. Am văzut cam trei sferturi din ea. Vrem să facem evaluarea în două părţi, şi-anume: să lansăm scrierea de manuale, să depună proiecte toată lumea la Ministerul Educaţiei, prin edituri sau cum vor...

Reintroduceţi editurile private?

Da, vor putea să depună şi editurile private. Eu cred că principiul competiţiei are un efect pozitiv asupra calităţii manualului. Se evaluează calitatea manualului din punctul de vedere al conţinutului ştiinţific, al adaptării faţă de vârstă etc. Primele trei manuale care câştigă cel mai mare punctaj vor fi declarate câştigătoare şi se va trece la a doua etapă: stabilirea preţului de achiziţie.

Şi-atunci Editura Didactică şi Pedagogică (EDP) va avea acelaşi statut?

Editura Didactică şi Pedagogică poate să participe la rând cu toată lumea în cadrul licitaţiei. Pe de altă parte, ea poate să fie şi, să spunem, salvarea întârzierilor. Sunt prevăzute termene exacte în metodologie. Iar dacă editura care s-a angajat să tipărească un manual nu-l termină în timp util, atunci poate să-l facă Editura Didactică şi Pedagogică. Să nu mai avem întârzieri.

N-am reuşit să ajung învăţătoare, dar sunt profesor

Multe dintre manualele editate de EDP sunt pline de greşeli. Ce se întâmplă cu ele? Le folosiţi şi pentru următoarea generaţie?

Cele pe care editura s-a angajat să le tipărească pe propriile ei resurse, pentru că n-a fost atentă atunci când a făcut evaluarea, probabil că vor ajunge la reeditare. Dacă nu, la recompletări.

Aţi anunţat că până în iunie vom avea o nouă lege a Educaţiei. În acordul semnat de dumneavoastră, de doamna Dăncilă şi de sindicate sunt prevăzute trei legi. Până la urmă, cum va fi? Vom avea trei legi sau o lege împărţită pe secţiuni?

După opinia mea, să avem legea învăţământului preuniversitar, a învăţământului universitar şi statutul personalului didactic este o formulă care permite celui care utilizează legea să o folosească mult mai uşor. Ne-am propus să trimitem până pe 31 martie legea în Parlament, ceea ce înseamnă că până la 31 ianuarie ar trebui să avem draftul de lege ca să putem s-o dăm spre dezbatere publică. Şi în sesiunea din primăvară, de la 1 februarie până la 31 iunie, să poată trece prin Parlament şi să avem o nouă lege începând cu anul viitor.

Mi-aş dori o lege care să dea o viziune de evoluţie sistemului, să stabilim cum trebuie să mergem ca să putem spune că sistemul evoluează odată cu evoluţia tehnologiilor. Mi-aş dori să stabilim obiective mult mai clare pentru fiecare ciclu de învăţământ: ce trebuie să ştie elevul după ce a terminat învăţământul preşcolar? După cel primar, gimnazial şi aşa mai departe... M-a inspirat ministrul Educaţiei din Franţa, Jean-Michel Blanquer, care a scris două volume despre reforma pe care vrea s-o facă în învăţământ. Şi a încercat întâi să facă o analiză pe fiecare ciclu de învăţământ şi să propună pentru fiecare şi obiective, şi ce trebuie să facă pentru a le îndeplini. Într-unul dintre capitolele de început ale cărţii spune cam aşa: „Învăţământul în Franţa în ultimii 30 de ani a pierdut permanent la calitate.“

Noi avem o lege a Educaţiei din 2011 care a suferit aproximativ 200 de modificări pe articole.  Atâtea schimbări pot fi percepute ca o instabilitate continuă, haos. Nu mai ştim cum să interpretăm legea şi cum s-o aplicăm. De unde ştim că legea pe care o veţi propune dumneavoastră nu va fi modificată în aceeaşi măsură?

Fără îndoială, nu ştim. Dar încercăm să luăm măsuri ca să ajungem la un consens. Legea din 2011 a fost aprobată prin angajarea răspunderii Guvernului, fără dezbatere publică. Drept consecinţă, în primul an după promulgare, am avut 100 de modificări numai de la cei care au susţinut procedura. Trebuie să ştim să dezbatem public, să generăm dialogul cu toate forţele politice, pentru că nu este o lege a lui Andronescu sau a PSD-ului, ci a sistemului de învăţământ din România. Cred că am putea să generăm astfel o mai mare acceptabilitate şi să întârziem modificările. Dar pe mine nu mă sperie modificările. Sistemul de învăţământ trebuie să fie cel mai dinamic din societate pentru că el pregăteşte nu pentru ziua de astăzi, ci pentru 40 de ani după ce termină acel şcolit formele de învăţământ. Drept urmare, el trebuie să fie un sistem vizionar şi să se întrebe încotro se duce lumea aceasta. Cei care sunt acum în şcoală sigur nu vor avea un singur job pentru care s-au pregătit în şcoală. Şi-atunci, trebuie să-i pregătim să se adapteze, să înveţe din nou, să nu considere că schimbarea jobului este o catastrofă.

Se va ţine cont de programul „România educată“ în vederea elaborării legii?

Păi dacă aş spune altceva, m-aş contrazice cu ce am spus mai devreme. Eu cred că trebuie să încercăm să adunăm cele mai potrivite idei pentru susţinerea legii învăţământului, în aşa fel încât legea să aibă şi susţinere politică. Vrem sau nu vrem, Parlamentul votează şi Preşedintele promulgă legea.

Sunt profesori care ajung la catedră deşi au luat sub 5 la Titularizare. Cum rezolvăm această problemă?

Este o foarte mare problemă! Am discutat-o cu colegii din preuniversitar. Vă mărturisesc că reprezintă, după părerea mea, unul dintre punctele de imagine extrem de negative la adresa sistemului de învăţământ. Cred că în viitoarea metodologie vom scrie negru pe alb că aceia care n-au luat la Titularizare nici măcar nota 5 să nu mai fie lăsaţi să devină suplinitori. Asta este o primă măsură. Apoi, o să încercăm să întărim pregătirea lor profesională. Trebuie să ne uităm cu mai multă atenţie la liceele pedagogice pentru că acestea au clase sau grupe de exerciţiu prin care elevii învaţă să fie dascăli. Cum să fii un profesor de nota 5? Nu pot să-mi imaginez că aş fi avut deschiderea pe care o am faţă de studenţii mei şi degajarea pe care o simt ca profesor dacă aş fi absolvit cu nota 5.

Câţi profesori au fost formaţi până acum prin proiectul CRED („Curriculum relevant, educaţie deschisă pentru toţi”)?

El cuprinde 55.000 de profesori. Au fost selectaţi până acum o parte dintre formatorii de formatori. Procesul de selecţie este în curs. Mi-aş dori să fie o selecţie foarte bună, astfel încât profesorii formaţi să ştie, de exemplu, să lucreze cu o tablă inteligentă sau să personalizeze lecţia la nivelul clasei. Ne gândim să scriem mai multe proiecte pe formarea cadrelor didactice. Mi se pare un subiect extraordinar de important.

Aceşti formatori de unde sunt? Cine sunt ei?

Sunt nişte criterii pe care ei trebuie să le îndeplinească. Printre altele, aceştia trebuie să aibă un grad didactic înalt, titlu de doctor, experienţă profesională (inclusiv în formarea olimpicilor), să fie autori de manuale etc. Sunt dintre cei care, profesional, după ce au terminat studiile de licenţă şi de masterat, au făcut achiziţii suplimentare de cunoştiinţe şi competenţe.

Când anticipaţi că vor fi formaţi cei 55.000 de profesori?

Până se termină proiectul trebuie să încheiem şi această formare, ceea ce înseamnă maximum doi ani.

„N-AM COPIAT NICIODATĂ”

Pentru ce funcţie credeţi că sunteţi mai calificată: cea de profesor sau de ministru al Educaţiei?

Mi-e greu să răspund. În orice caz, mi-am iubit şi-mi iubesc meseria de dascăl cu toată puterea fiinţei mele, ceea ce mă determină să spun că învăţătoarea mea m-a ajutat în ciclul primar să-mi descopăr vocaţia de dascăl. Îmi doream de atunci să fiu învăţătoare. N-am reuşit să ajung învăţătoare, dar sunt profesor.

A copiat vreodată eleva Ecaterina Andronescu?

N-a copiat niciodată şi nici n-a putut copia, pentru că aşa învăţase de acasă şi de la învăţătoare.

Ce notă i-aţi da sistemului educaţional?

Merită şi 10, merită şi sub limita de trecere. Depinde unde ne uităm. Pentru şcolile care dau performanţă, şi nu-s puţine, nu am cum să nu-mi plec fruntea.

CV ECATERINA ANDRONESCU

Numele: Ecaterina Andronescu

Data şi locul naşterii: 7 aprilie 1948, Malovăţ, judeţul Mehedinţi

Starea civilă: căsătorită

Studiile şi cariera:
- A absolvit Facultatea de Chimie Industrială, Institutul Politehnic din Bucureşti în 1972, iar 10 ani mai târziu a primit titlul de doctor în Ştiinţa şi Ingineria Materialelor Oxidice.
- A avut două mandate de rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti (2004-2008, 2008-2012) şi două mandate de preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor (2004-2008, 2008-2012).
- Este preşedinte al Senatului Universităţii Politehnica din Bucureşti din 2012.
- A fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei în perioada 1995-1996.
- Primul mandat în funcţia de ministru al Educaţiei l-a ocupat din 28 decembrie 2000 până în 19 iunie 2003 în Guvernul Năstase. Al doilea mandat l-a ocupat între 22 decembrie 2008 şi 1 octombrie 2009 în Guvernul Boc, iar pe al treilea în perioada 2 iulie 2012 - 21 decembrie 2012 în Guvernul Ponta. Actualul mandat (cel de al patrulea) a început în data de 14 noiembrie.

Locuieşte în Bucureşti

 

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite