INFOGRAFIE Olimpicii de aur ai României din 2014

Câţiva dintre olimpicii români de aur din 2014. Lista completă în infografia din articol   FOTO: Adevărul

Anul 2014 a fost unul de succes pentru panoul de onoare al României în ceea ce priveşte participarea la olimpiadele internaţionale. Am adunat peste 50 de medalii de aur şi de premii I la aceste competiţii, iar lista e încă deschisă pentru competiţiile din toamnă).

Materiile forte la care România a excelat în ultimii ani au dat deja „mici genii“, olimpici prin care ne-am remarcat în lume la fizică, informatică sau matematică. Sunt performanţe pentru care alţii ne invidiază.

Iar anul 2014 a fost unul de succes la capitolul medalii de aur în ceea ce priveşte participarea la olimpiadele internaţionale. Elevii de aur din loturile olimpice au reuşit să aibă rezultate remarcabile nu doar individual (numărăm peste 50 de medalii de aur şi premii I, iar lista e încă deschisă pentru competiţiile din toamnă), dar şi în echipe care au dus ţara pe podium. 

Anul acesta, România a stat cu mândrie pe podium la Chimie (locul I mondial pe echipe la Olimpiada Internaţională „D. Mendeleev“ din Rusia), la fizică (locul I în Europa şi printre primele cinci ţări din lume), la Geografie (tot locul I în Europa şi locul III mondial). Am luat cele mai multe medalii din lume la Olimpiada de Astronomie şi Astrofizică, organizată în premieră în România, la Suceava, dar am luat aur şi la Informatică, Matematică, Filosofie şi Rusă.

„Weekend Adevărul“ vă prezintă portretele câtorva dintre olimpicii de aur ai ţării dintre care unii s-au remarcat şi în anii anteriori, dar şi lista completă a celor care au adus medalii de aur României în 2014, listă care va creşte până la finalul anului. 

Sunt deja cunoscuţi, pentru medaliile adunate în ultimii ani la materiile considerate „hard“, dure, dificile, la care mulţi elevi abia reuşesc să ia la clasă note decente, Fizica sau Informatica. Sunt tineri care au fost ofertaţi de marile universităţi ale lumii, ceea ce i-a dus în punctul de a decide unde îşi văd viitorul: unii aleg visul american, alţii – ţara natală. 

Primii olimpici prezentaţi sunt Denis Turcu, medaliat anul acesta cu aur la Astronomie şi Astrofizică (Suceava) şi cu argint la Fizică (Astana, Kazahstan), şi Rareş Buhai, medaliat la Internaţionala de Informatică an de an.

Să începem cu Denis Turcu (19 ani). A finalizat cursu-rile liceale din România şi este deja admis la Harvard, în Statele Unite ale Americii. El avea de ales între Stanford şi Harvard şi a preferat-o pe cea din urmă pentru că i-a oferit bursă completă şi, „geografic, este mai aproape de casă“ (este localizată pe coasta de Est a Statelor Unite ale Americii). De anul acesta va studia în instituţia de învăţământ considerată de mulţi ca fiind cel mai bun mediu şi va reveni în ţară cândva în iarnă. „Acolo sunt oameni gata să te consilieze ce să alegi după facultate, îmi pot alege cursurile pentru care vreau să mă pregătesc şi îmi pot continua ascensiunea începută în România“, enumeră el avantajele.

Născut în Brăila, şcolit în Bucureşti

Denis Turcu s-a născut în primăvara anului 1995, în Brăila, iar din 2010 a venit în Bucureşti la Liceul Internaţional de Informatică, unde în ultimii doi ani a fost şi responsabil de pregătirea altor elevi pentru Olimpiada de Astronomie şi Astrofizică. 

În 2013, Denis Turcu a câştigat aur la toate categoriile la Olimpiada Internaţională de Astronomie şi Astrofizică, argint la Olimpiada Internaţională de Fizică şi bronz la Olimpiada Internaţională de Astronomie (Vilnius, Lituania). Anul acesta şi-a confirmat performanţele aducând din nou acasă aur şi argint.

L-am intervievat într-una dintre sălile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, cu puţin timp înainte de acordarea unui nou premiu pentru ceea ce a reuşit la olimpiade. A venit îmbrăcat la costum, cu un papion roşu la gât şi o statură de aristocrat. Probabil urmând modelul maestrului său, profesorul Adrian Dafinei (66 de ani), stabilit de cinci ani în Canada, dar care de aproape două decenii pregăteşte olimpici, făcând naveta în România.

Denis Turcu a fost, totuşi, rezervat în declaraţii pompoase sau în laude. Din cele câteva cuvinte pe care le-a spus despre facultatea din Statele Unite ale Americii, despre România şi despre performanţa în educaţie, înţelegi că lui i se pare firesc ce i se întâmplă şi cum funcţionează acest mecanism: înveţi, ai performanţă, obţii rezultate la olimpiade internaţionale, oamenii te laudă şi te ofertează.

Micul geniu al informaticii stă în ţară

Sunt puţini olimpici care să fie aroganţi odată ridicaţi prin astfel de performanţe. Nu este cazul lui Rareş Darius Buhai (18 ani), care în luna iulie a devenit cel mai premiat elev al informaticii româneşti şi şi-a primit laudele cu modestie.

În acest mediu educaţional românesc, deloc propice cercetării, există şi oameni care printr-un optimism aproape molipsitor spun că ar reveni, ar vrea să facă treabă aici. Rareş Buhai este unul dintre aceşti oameni. Este un campion al olimpiadelor internaţionale la Informatică. În clasa a cincea, Buhai descoperea această materie, şi opt ani mai târziu reuşea să fie în topul internaţional. Anul acesta a câştigat a treia medalie de aur consecutivă şi a devenit al şaselea om din istoria concursului cu o astfel de performanţă. Este însă tăcut, iar întrebărilor le răspunde scurt, ca şi cum ştie deja că are mult de lucru în ţară şi acest interviu îl încurcă.

Olimpicul este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu“ din Bistriţa. A început încă din 2010 să câştige la olimpiada naţională, iar acum s-a consacrat în cele internaţionale. Viitorul său nu este însă la fel de schiţat ca al lui Denis Turcu. 

Totuşi, mai mult e tentat să rămână în România decât să se afirme afară. Iar o eventuală plecare ar fi pentru o pregătire în străinătate, poate în Marea Britanie sau în Statele Unite ale Americii, pentru că, spune el, îl interesează cercetarea şi acolo ar avea suficiente resurse. S-ar duce şi la companii precum Google, Twitter sau Facebook. Acestea sunt cele mai atrăgătoare pentru tinerii ingineri ai Politehnicii, mulţi încep stagii de practică acolo, iar apoi trec la statutul de angajat. Ar face toate astea în afară, dar s-ar retrage în România, motiv pentru care Rareş Buhai nu vorbeşte niciodată despre o eventuală stabilire în străinătate.

Pragmatismul din planurile de viitor se vede şi în modul în care şi-a clădit educaţia în jurul informaticii încă de când era mic: ţinta lui este informatica şi nu este atât de interesat de cum poate excela în toate domeniile, ci cum poate fi cel mai bun în acesta, spune olimpicul. „M-am pregătit şi pentru matematică şi fizică, dar cât să mă ajute pentru ceea ce aveam nevoie în informatică. Nu mi-ar plăcea nici să creez aplicaţii, îmi place cercetarea“, explică Buhai. În egală măsură lui nu i-ar displăcea nici rolul de profesor sau de mentor pentru viitorii olimpici.

Rareş Buhai răspunde cu o anumită rezervă la fiecare întrebare, dar rezonează cel mai mult la cele despre România şi patriotism. Povesteşte cu o oarecare emoţie că la finalul concursului internaţional un coleg al său a scos steagul României şi l-a ridicat în faţa oamenilor. Rareş Buhai a câştigat aurul, Alex Velea şi Andrei Heidelbacher au reuşit un argint şi Gheorghe Mihai a obţinut o medalie de bronz la Internaţionala de Informatică din Taipei (Taiwan).

Modele diferite de restul olimpicilor

Rezerva cu care Rareş Buhai răspunde la întrebări se traduce şi în atenţia cu care îşi alege modele. În domeniul computerelor şi informaticii, te aştepţi să auzi nume precum Steve Jobs, Bill Gates, Mark Zuckerberg sau chiar Gordon Moore, „tatăl“ procesoarelor. Olimpicul l-a numit pe Mihai Pătraşcu.

Considerat „geniul informaticii româneşti“, Pătraşcu a fost unul dintre cercetătorii MIT (Massachusetts Institute of Technology) din SUA şi munca lui s-a bazat pe informatica teoretică. În urmă cu doi ani, a murit. Avea doar 30 de ani şi ascensiunea sa a fost oprită de o tumoare cerebrală care n-a fost descoperită la timp.  https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/echipa-romaniei-a-luat-cele-mai-multe-premii-21-1543209.html

România este o forţă prin olimpici

Profesorul Adrian Dafinei (foto, alături de elevii săi), care îi pregăteşte pe cei doi olimpici internaţionali, este încântat de elevii săi de seamă şi spune că ei sunt mândria sa şi a ţării în „ringul“ internaţional, acolo unde se luptă titanii. „Nu ştiu cum se vede România dumneavoastră sau cum o vedeţi în afară, dar acolo unde ajungem noi suntem respectaţi. România, prin noi, este o forţă, o voce de luat în seamă în acest mediu“, spune Adrian Dafinei pentru „Weekend Adevărul“.

Discutând despre această „întrecere a creierelor“ şi despre viitorul unor oameni aşa inteligenţi, Dafinei le vede destinele mai degrabă peste graniţă, în alte ţări potrivite potenţialului lor, aşa cum el însuşi a plecat să predea în Canada.

„Eu sunt de acord cu această plecare şi îi voi sfătui pe toţi cei care au de ce să plece să o facă. Aici s-ar irosi“, afirmă profesorul. Spune aceste cuvinte privindu-l pe elevul său Denis Turcu şi ştie că acesta a ales bine Harvard pentru viitorul său. „Nu este atât o plecare, cât o alegere a celui mai bun mediu în care să îţi foloseşti aptitudinile la cel mai înalt nivel. Te-aş întreba câte institute de cercetare există în România. Câţi bani se bagă anual în cercetare? Este greşit înţeleasă ideea că dacă pleci îţi abandonezi ţara. Nicidecum. Oriunde te duci eşti tot român, eşti imaginea aceleiaşi ţări, dar foloseşti cel mai bun sistem pentru a te pune în valoare“, explică Dafinei motorul migraţiei talentelor.

Cât despre România, statul rămâne ce a fost, un conglomerat de interese şi educaţii fragmentare, spune dascălul. Societatea rămâne şi ea ce a fost, una care se educă treaptă cu treaptă. „Ţara asta e bogată în oameni capabili, care doresc să-şi mobilizeze mintea şi care sunt capabili de aceleaşi performanţe, dacă nu mai bune, ca americanii, ruşii şi chinezii“, explică Dafinei. 

„În Canada, titlul de doctor înseamnă ceva şi nu îl poţi obţine la facultăţi obscure. De asemenea, meseria ta este certificată de afilierea la institutul breslei tale, în care nu intri decât după ce dai un test destul de greu. Dacă un arhitect greşeşte un proiect şi se dovedeşte că e vina lui, atunci i se va retrage certificarea asta şi nu va avea o imagine foarte bună. Respectul pentru imagine şi pentru ceea ce faci este foarte important, asta avem şi noi de învăţat“, conchide profesorul. 

Olimpică la Geografie cu două diplome de Bac

Cosmina-Andreea Manea a luat anul acesta a doua oară consecutiv medalia de aur la Internaţionala de Geografie, dar şi Bac-ul american, pentru că la toamnă vrea să se înscrie la universitate în SUA. Eleva din Piteşti a absolvit clasa a XII-a la Colegiul Naţional „I.C. Brătianu“  şi este posesoare mândră a două diplome de Bacalaureat: a promovat atât examenul românesc, care i s-a părut destul de dificil, în sesiunea destinată olimpicilor, dar şi pe cel american, pe un sistem diferit, pentru că visul tinerei este să studieze geografia în Statele Unite ale Americii (SUA). 

A ratat prima etapă de înscriere acolo, aşa că primul an de facultate îl va petrece din toamnă tot în România, la Facultatea de Geografie a Universităţii din Bucureşti, acolo unde a fost admisă direct, datorită medaliilor la olimpiade.

„O să încerc să aplic în această toamnă. Ar fi trebuit să mă înscriu din 2013, dar nu aveam luat Bac-ul american, pe care l-am dat anul acesta, cam la două săptămâni distanţă de cel românesc“, a povestit olimpica pentru „Weekend Adevărul“. A obţinut peste 1.900 de puncte din maximum 2.400, însă vor conta şi notele, şi rezultatele la olimpiade, dar şi implicarea ca voluntar.

Tânăra spune că ar vrea să studieze într-un oraş mare, precum New York sau Chicago, şi pleacă tocmai pentru că nu vrea să renunţe la geografie: „În România, nu prea am ce să fac cu geografia, nu există cercetare şi nu vreau să fac altceva“.

Diferenţele între România şi mediul internaţional nu sunt doar la nivelul examenelor, ci şi la modul de organizare şi de pregătire pentru olimpiade.

Manuale şi programă învechite

„Noi învăţăm de pe cărţi din Marea Britanie şi SUA, în engleză, cu informaţii multe şi actualizate, din 2011-2012, informaţii care le contrazic pe cele din manualele româneşti, vechi de prin 2004. Programa lor se bazează pe gândire logică, nu pe memorare, ca să ştii geografie ai nevoie de cunoştinţe din toate domeniile. De exemplu, la noi la Bac sau la selecţia pentru lotul olimpic nu avem voie cu nimic, iar la olimpiadele internaţionale ne lasă cu atlas, dicţionar şi calculator“, explică tânăra.

Este pasionată şi de artă şi spune că îi place să deseneze hărţi cu toate locurile frumoase pe care le vede. „Mie îmi plac foarte mult artele şi scriu foarte mult. Fac şi origami de doi ani, o altă pasiune, dar sunt şi voluntar pe proiecte europene“, povesteşte Cosmina.

Talente rare, muncă multă

Profesorul Ionuţ Enache, care pregăteşte lotul olimpic de geografie de la colegiul din Piteşti de ani de zile, spune despre Cosmina că „s-a remarcat din clasa a IX-a, prin pasiune şi cunoştinţele ei, dar şi prin capacitatea intelectuală“. 

„Am văzut că are potenţial şi am adus-o în grupa de excelenţă pentru olimpici şi încă din clasa a IX-a s-a calificat la Olimpiada Naţională de Geografie şi a primit menţiune din partea Societăţii de Geografie. Anul trecut, în clasa a XI-a, a fost prima la naţională, a intrat a patra în lotul României de la Olimpiada Internaţională de Geografie de la Kyoto, şi în final ea a luat medalia de aur şi al doilea scor, după Singapore“, aşa îi descrie profesorul evoluţia olimpicei.

„Sunt roadele unei munci susţinute de patru ani, atât în clasă, cât şi individual. Fără muncă nu se poate face performanţă, oricât de talentat ai fi. Astfel de copii pasionaţi răsar ici-colo, trebuie descoperiţi şi încurajaţi, dar şi să munceşti mult cu ei, cam din octombrie au venit în fiecare sâmbătă la pregătire. Dar ei au energie, pentru că o fac din pasiune, eu nu mai ţin ritmul fiziologic cu ei“, povesteşte mulţumit profesorul. 

Geografie anglo-saxonă la Internaţională

În 2014, olimpicii români au adus ţării, la Internaţionala de Geografie, două medalii de aur, o medalie de argint şi o medalie de bronz, plasând astfel România pe primul loc în Europa şi pe locul al treilea în lume, după Singapore şi Australia. 

Profesorul  de geografie al Cosminei, Ionuţ Enache, spune că pregătirea pentru o astfel de competiţie înseamnă pentru elevii români studiu separat şi susţinut, pentru că programa şi abordarea sunt foarte diferite de ceea ce se învaţă la noi la şcoală, la geografie. 

„Participarea la olimpiada internaţio-nală nu ţine cont de regulile naţionale, e benevolă, iar regulile sunt aceleaşi pentru toţi, chiar dacă noi studiem o oră pe săptămână, iar ei studiază şi zece ore pe săptămână, cum e în Singapore. Ai noştri trebuie să înveţe şi curriculumul în limba engleză, care merge pe latura practică a geografiei, pe geografia locală şi regională, pe interdependenţa între elementele mediului şi societatea umană. Cei din Commonwealth învaţă asta la şcoală, noi nu, însă avem avantajul unui talent intelectual deosebit“, explică dascălul. Mai mult, olimpicii trebuie să-şi cumpere singuri aceste cărţi străine, iar costul lor ajunge la 1.200 de lei, a adăugat el.

Dublu medaliată cu aur la Chimie

Anul 2014 a fost unul prolific pentru Maria Andreea Filip (19 ani): a luat aur la Olimpiada Internaţională de Chimie din Vietnam, după o altă medalie de aur în Rusia, unde România a ocupat locul I mondial. Drumul ei merge către Marea Britanie, unde vrea să facă cercetare.

Olimpica Maria Andreea Filip, la Adevărul Live   FOTO: Adevărul / Eduard Enea

A fost „abonată“ la olimpiadele şcolare din generală, acolo unde a fost şi descoperită şi ofertată de Liceul Teoretic Internaţional de Informatică din Bucureşti, cunoscut drept liceul olimpicilor, după ce şi-a adjudecat cel mai mare număr de medaliaţi. S-a născut din părinţi chimişti, cercetători, şi aşa s-a apropiat de materia care o va duce acum la Cambridge, tot pentru cercetare, însă de alt calibru, cu alte perspective.

Maria Andreea Filip a terminat vara aceasta liceul şi nu oricum: după mai mulţi ani de participare la competiţiile internaţionale de profil, a reuşit să ia aur la ultima Olimpiadă Internaţională de Chimie din Vietnam şi anterior la Olimpiada „D. Mendeleev“ din Moscova, unde România a obţinut locul I pe echipe în clasamentul mondial. Olimpica a povestit pentru „Weekend Adevărul“ cum a reuşit să ajungă aici şi de ce România nu e încă o opţiune pentru vârfurile ţării.

Nu se simte specială, spune că este ca oricare alt elev, doar că a depus eforturi susţinute şi admite că e şi o pasiune moştenită. „Ambii mei părinţi sunt cercetători în chimie, la Centrul de Chimie Organică al Academiei Române „C. Neniţescu“, dar cred că interesul meu pentru chimie a pornit de la şcoală, de la profesoarele mele din generală şi, după aceea, a continuat acasă, pentru că dacă am avut o întrebare a avut cine să mă îndrume către o carte, cel puţin“, şi-a început Maria povestea. Dar admite că profesorii de la clasă au fost cei care au motivat-o şi au ajutat-o de la început.

Pregătire în clasă de olimpici

Maria Andreea Filip este din Bucureşti, dar nu a ales un liceu de stat de top, ci unul privat, pentru că i s-a oferit o bursă şi, mai ales, posibilitatea de a studia într-o clasă destinată olimpicilor. A aflat de Liceul Internaţional de Informatică la sfârşitul clasei a VIII-a, când obişnuia să participe la olimpiade şi a fost ofertată. „M-a tentat ideea că au clase pentru olimpici, că pot face performanţă, dar şi profesoara de chimie, pentru că o cunoşteam de la olimpiade şi ştiam că are rezultate foarte bune“, a explicat Maria alegerea sa.

În ceea ce priveşte pregătirea pentru olimpiade, viitoarea studentă spune că ea are la bază mult studiu individual.
„Ultimele două-trei săptămâni sunt de foc, atunci lucrez şi câte şase ore pe zi, în afară de cursurile de la şcoală. În restul anului, trebuie menţinut ritmul, nu e foarte dificil“, a explicat Maria Filip.

Nu e înnebunită doar după chimie, spune că i-au plăcut ştiinţele dintotdeauna, mai exact matematica şi fizica, de care şi recunoaşte că are nevoie pentru a face performanţă la chimie. Îi plac însă şi limbile străine, pe care a preferat să le lase la stadiul de pasiune, „utilă“ de altfel, având în vedere că îi vor fi de folos în Marea Britanie, unde va merge la studii din toamnă.

La Cambridge va studia ştiinţele naturii

Şi-a dorit să ajungă la Universitatea Cambridge din Regatul Unit şi a fost admisă la Ştiinţele Naturii, instituţie pe care a ales-o pentru renumele în privinţa cercetării: mai toţi tinerii români care au ales această universitate în detrimentul altora de top, din SUA, spre exemplu, au ales-o pentru că vor să facă cercetare de calitate în domeniul ales, de la Informatică sau Biologie până la Medicină.

„Am mai aplicat şi la alte universităţi din Marea Britanie, dar Cambridge a fost ce mi-am dorit, aşa că am fost foarte încântată când m-au acceptat“, a spus ea. 

Carieră de cercetător sau de profesor

Maria şi-ar dori să facă cercetare pe viitor, dar şi să predea, fără a exclude varianta de a se întoarce în România.

„Sper să am oportunitatea să mă întorc la un moment dat, însă nu imediat după terminarea studiilor, vreau să merg mai departe, după licenţă, vreau să fac cercetare, poate chiar să predau“, a explicat olimpica. „Deocamdată nu am un plan anume,  mi-ar plăcea să mă întorc în România, dar depinde cum va fi situaţia atunci“, a sintetizat tânăra şansele revenirii în ţara natală. 

„M-am pregătit singură pentru admiterea la Cambridge“

Drumul către Cambridge pare mult mai facil decât se crede din povestea olimpicei internaţionale cu aur la chimie Maria Andreea Filip, care spune că s-a pregătit singură pentru interviul la Cambridge. „Ştiam cum trebuie să aplic, ştiam că trebuie să trec de interviu şi să respect condiţiile lor: a trebuit să am nota minimum 9,50 la materiile cerute de ei“, explică ea.

De asemenea, Maria are o diplomă Toefl, aşa că ea nu a fost nevoită să susţină şi un alt test de limbă. Cât despre întrebările care se pun la interviul de selecţie pentru a intra la Cambridge, de care se tem cei mai mulţi candidaţi, olimpica susţine că nu sunt foarte dificile, dar sunt altfel decât cele din şcoala românească şi îţi cer să gândeşti anumite soluţii la diverse probleme. „Uneori asta te poate bloca. Am dat peste o problemă care m-a blocat şi am avut un moment de ezitare, dar am trecut peste“, a explicat Maria.

De ce nu a continuat pe chimie şi a ales Ştiinţele Naturii? „În primul an, în programul de Ştiinţele Naturii toate materiile se fac la un nivel la care ai putea să continui anul ce urmează pe oricare din specializări. Apoi, se specializează treptat. În schimb, la alte facultăţi se punea accentul mai mult pe chimie. Aici este totul echilibrat“, şi-a motivat tânăra alegerea.

Olimpica a mai spus că a obţinut un împrumut guvernamental pentru a achita taxa de studii şi a mai beneficiat de o bursă care să îi acopere, în principal, cheltuielile de cazare. Pentru restul se bazează pe părinţii ei. Părinţi care, deşi fac cercetare în ţară pe descoperirea de sisteme prietenoase cu mediul, au lăsat-o să aleagă singură şi o susţin.

„Părinţii nu m-au împins niciodată într-o direcţie sau alta, mi-au explicat oportunităţile de cercetare şi în România, şi afară, dar m-au lăsat să aleg. S-au obişnuit cu gândul că plec şi e posibil să rămân acolo, mai ales că mai am o soră stabilită în Canada“, spune Maria Andreea Filip. 

Antrenament cu profesori universitari

Anul acesta, la Olimpiada Internaţională de Chimie din Vietnam au fost 80 de ţări participante şi peste 300 de elevi. Pe lângă medalia de aur a Mariei, alţi trei elevi au fost medaliaţi cu argint: Dumitru Călugăru, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu“ din Târgu Jiu, Vlad Mihai Mandric, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Sfântul Sava“ din Bucureşti, şi Bogdan Ştefan Ivan, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu“ din Bucureşti.

„Faptul că Andreea a obţinut anul acesta maximul de performanţă încununează ceea ce a făcut ea în ultimii ani. Este nevoie de pasiune şi de dorinţă pentru a face performanţă la acest nivel“ Daniela Bogdan, dascăl la Colegiul Naţional „Sfântul Sava“ din Capitală şi inspector general în Ministerul Educaţiei.

Daniela Bogdan a adăugat că pregătirea pentru olimpiadele internaţionale este asigurată de profesori universitari de la Universitatea Politehnica din Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca şi de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, pentru că „la Internaţio-nală participă cei mai buni patru elevi“. (Claudia Spridon)

Autodidact cu aur la Lingvistică

Olimpic „veteran“ la Ştiinţe, Dan Mircea Mirea (17 ani) a excelat în 2014 la Lingvistică, materia pe care a învăţat-o din plăcere, mai mult singur, pentru că nu se studiază la şcoală, şi care i-a adus medalia de aur internaţional.

Dan Mircea Mirea (foto dreapta), alături de colegii săi din lotul olimpic la Biologie  FOTO: Arhiva personală

Acum în clasa a XII-a la unul din colegiile de top ale ţării, „Fraţii Buzeşti“ din Craiova, Dan Mirea are energia unui conchistador veritabil, dornic să descopere lumi noi, neexplorate. Trăieşte pentru provocarea ineditului, e adrenalina care îl ţine viu – o spun şi tatăl olimpicului internaţional, şi directorul colegiului. Se transmite şi printr-o simplă conversaţie la telefon.

Dan a luat aurul la Olimpiada Internaţională de Lingvistică de la Beijing, de anul acesta, la câteva săptămâni distanţă de bronzul la Internaţionala de Biologie, materie studiată de altfel la profilul său, Ştiinţele Naturii, şi la care s-a mai remarcat.

Tânărul a mai participat anul trecut la Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene, desfăşurată la Luxemburg, unde a luat aurul, la Olimpiada de Ştiinţe pentru Juniori, de la Teheran, unde a luat medalia de argint, şi la Olimpiada de Ştiinţe ale Pământului, care a avut loc în Mysore, India, unde a cucerit trei medalii: aur, argint şi bronz. Aşa că planurile sale se învârt în jurul acestor ştiinţe, pe care vrea să le aprofundeze la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.

Însă aurul de la Lingvistică a fost plăcerea lui, un hobby dus la nivel de performanţă. Pe lângă medalia de aur obţinută, Dan Mirea a luat şi un premiu „Best Solution“, pentru cea mai bună rezolvare a unuia dintre subiectele probei individuale.

„Am căutat pe internet pur şi simplu, voiam să încerc şi altceva şi mi s-a părut interesantă olimpiada de lingivistică, mai ales că eu oricum eram pasionat de limbi străine, am învăţat singur portugheza şi franceza, iar la şcoală engleza şi germana. Anul trecut nu am putut să particip, pentru că s-a suprapus cu altă olimpiadă. Eram pur şi simplu curios, entuziasmat de noutatea Lingvisticii, pentru că nu-mi plac olimpiadele clasice, pe o materie, cum e biologia, nu mă pot focusa doar pe o materie. (...)  Nu pot să trăiesc fără nou. Îmi place să mă uit în spate şi să văd că am evoluat, urăsc să stagnez“, îşi descrie olimpicul drumul către inima ştiinţei care decriptează ce e în spatele unei limbi. Recunoaşte însă că a fost fascinat şi de renumitele filme „Avatar“ şi „Stăpânul inelelor“, unde apar limbi inexistente, create special de lingvişti.

„E ca şi cum ai sparge un cod“

Lingvistica nu se studiază însă la noi la şcoală, aşa că a fost autodidact. Dar nu i-a fost greu, susţine tânărul. „Lingvistica nu e teoretică, poţi să faci subiectele fără să fi citit înainte, dar e fascinant să ştii cum funcţionează nişte limbi, cum se modifică sunetele dintr-o limbă, trebuie să ştii să spargi coduri“, explică Dan, care a intrat iniţial la liceu la Mate-Info bilingv, de aici ajutorul în decodare.

Are însă şi alte hobby-uri: scufundările, dar ştie să cânte, inclusiv la chitară, orgă şi la pian, având în vedere că a fost un an şi la Şcoala Populară de Arte.

Tatăl olimpicului, fizician de profesie, spune că pasiunea s-a dezvoltat pe măsură ce copilul a crescut. 

„Când era mic, devora enciclopediile. Ştia să citească înainte să intre la şcoală“, povesteşte Dan Mirea senior. A caracterizat foarte bine tumultul care l-a ghidat pe fiul său către performanţa la o materie neexploatată şi nestudiată în România. „El are nevoie de competiţie, pentru el e una din raţiunile de a trăi. Cât despre alegerea de a merge la Lingvistică, e o disciplină extrem de interesantă şi a venit pentru el ca o mănuşă: îi testează inteligenţa, intuiţia şi se bazează pe un bagaj vast de cunoştinţe“, explică tatăl lui.

Cum a fost olimpiada de Lingvistică pentru el pe scurt: „A fost ca un test de inteligenţă, mi-a dat încredere în mine şi mi-a arătat din nou că am anumite capacităţi intelectuale. Dar nu fac din Lingvistică o carieră“, spune tânărul, care e decis să studieze mai departe Ştiinţele Naturii la Cambridge, unde ar vrea să înveţe alte două limbi străine, poate mandarina. Nu vrea medicină în România, „nu îl pasionează pur şi simplu“.

Tatăl e ferm convins că plecarea e cea mai bună soluţie. „Nu rămâne aici! Nu, evident! Rămânea dacă făcea Medicina, dar nu vrea. E mai bine că a ales Cambridge, în Marea Britanie, măcar nu e America, e mai aproape de noi“, spune tatăl său.

Primul an cu aur la Lingvistică

România a bifat în 2014 a doua participare la Olimpiada Internaţională de Lingvistică, organizată la Beijing, în perioada 21-25 iulie 2014. Anul trecut, ţara noastră şi-a trecut în palmares o medalie de bronz şi două menţiuni.

În schimb, anul acesta, Dan Mirea a adus României aurul, iar alţi doi elevi, tot în clasa a XI-a (Iulia Marinescu, de la Colegiul Naţional „Unirea“ din Turnu Măgurele, a cărei poveste a apărut în „Weekend Adevărul“ din 11-13 iulie 2014, şi Vlad Neacşu, de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti), au luat menţiuni.

La ambele ediţii, elevii au fost pregătiţi şi însoţiţi de Roxana Dincă şi Adina Dragomirescu, profesoare la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.

În total, la ediţia 2014 a Olimpiadei Internaţionale de Lingvistică, una dintre cele 12 competiţii internaţionale de ştiinţe, au participat 39 de echipe din 28 de ţări, de pe toate continentele. 

Premiu de excelenţă obţinut la Internaţionala de Rusă

O elevă în clasa a XI-a de la Colegiul Naţional ,,Dragoş Vodă“ din Sighetu Marmaţiei a cucerit premiul de excelenţă, cu punctaj maxim, la Olimpiada Internaţională de Limba Rusă, care a avut loc în perioada 6-11 iunie, la Moscova. 

Sofia Anamaria Ferţadi (Foto Facebook) este astfel vârful de lance al lotului autohton, care a câştigat anul acesta nu mai puţin de 21 de premii la competiţia la care au participat 216 elevi din 30 de ţări, organizată o dată la patru ani. Practic, lotul României a bifat cele mai multe medalii dintre echipele naţionale prezente la cea de-a XIII-a ediţie a olimpiadei internaţionale din acest an, au arătat oficialii Ministerului Educaţiei.

Povestea Sofiei nu este una comună însă, povesteşte dirigintele ei, profesorul de fizică Ştefan Huber. Dirigintele ei spune din start: „E foarte inteligentă fata şi are de unde să moştenească pasiunea pentru rusă!“. A avut medii mari în toţi anii, a şi intrat la liceu cu medie foarte mare şi a ales profilul Ştiinţele Naturii. Iar pasiunea şi moştenirea din familie i-au adus premiul de excelenţă la olimpiada de limbă rusă, având rădăcini adânci în ţara vecină, a explicat Ştefan Huber.

„Părinţii mamei ei sunt profesori universitari în Ucraina. E foarte inteligentă, a terminat clasa a X-a cu media 9,96. Şi anul trecut a fost calificată la Moscova, asta este pasiunea ei, dar are şi alte hobby-uri: este într-o formaţie de dansuri artistice, face şi teatru“, povesteşte dirigintele olimpicei. 

LISTA COMPLETĂ A OLIMPICILOR DE AUR AI ŢĂRII

Click pe infografie pentru a mări