Generaţia „Fără BAC“. Radiografia dezastrului din Educaţie. Cîmpeanu: Numărul celor înscrişi la Bac este cel mai mic din istoria postdecembristă

Foto: Arhivă

Şcoala românească pierde elevi pe bandă rulantă. Anul acesta se înregistrează cei mai puţini absolvenţi de liceu care susţin examenul de Bacalaureat de la Revoluţie încoace. Experţii spun că trebuie văzut în ce măsură este vorba despre copii care nu mai vin la şcoală şi în ce măsură e vorba despre „sindromul Brăila“, adică de elevi pe care profesorii nu vor să-i trimită la examene.

Numărul tinerilor înscrişi la Bacalaureat este cel mai mic din istoria postdecembristă a României. Şi înainte de 1989 aveam mai mulţi absolvenţi de liceu care dădeau examenul de maturitate. 

Acesta este semnalul de alarmă tras de ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, care a subliniat că peste 40.000 de elevi de clasa a XII-a din generaţia curentă nu s-au înscris la examenul de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie. „Spre exemplu, în anul 2008 aveam 225.000 de elevi înscrişi la Bacalaureat. Anul acesta avem doar 126.000. Şi vorbesc şi de promoţia curentă, şi de promoţiile anterioare. Până în anul 2012 am avut constant peste 200.000 înscrişi la Bacalaureat. Anul acesta, doar 126.000. Anul trecut am avut 133.000, iar acum doi ani, am avut 155.000. Scăderea este de-a dreptul dramatică”, a spus ministrul Cîmpeanu. Acesta susţine că pandemia este de vină pentru numărul scăzut al elevilor înscrişi la Bacalaureat. 

Expert: Fenomenul este şi mai grav 

Prima care a vorbit public despre existenţa elevilor virtuali a fost Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei. 

„În 2019, m-am trezit că aveam înscrişi în clasa VIII-a 186.000 de elevi şi au intrat în examenul de Evaluare Naţională 146.000. Şi atunci, sigur, am zis «dar unde sunt 40.000 de copii?». 40.000 de copii erau înscrişi virtual, să zic erau virtuali, pentru că finanţarea e per capita. Ca urmare, oricărui director de şcoală îi convine să aibă înregistraţi mai mulţi elevi decât sunt în realitate, pentru că primeşte un buget mai mare”, explica în 2020 Andronescu. 

În mai, anul trecut, actualul ministru al Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, estima că în opt ani de şcoală, în mediul rural, peste 23% din elevi se pierd pe drum. În cifre, aceasta înseamnă că 35.300 de elevi din ciclurile primar şi gimnazial au abandonat şcoala, în anul şcolar 2018/2019, potrivit datelor raportate de Ministerul Educaţiei. Cu un an înainte, numărul celor care se lăsaseră de şcoală era de 28.000, similar cu numărul aferent anului precedent. În primul an de pandemie, proporţia abandonului a crescut se pare la 26% în rural, ministrul Cîmpeanu avansând cifra de 3.235 de şcoli considerate cu risc mare de abandon şcolar. Chiar dacă procentele sunt mari, spune profesorul Ştefan Vlaston, expert în educaţie, ele nu sunt cele reale. Specialistul estimează că rata de abandon trece de 30%, mai ales în rural, şi e mai mare în învăţământul terţiar: „Se întâmplă mai mult la liceu. Acolo e groaznic. Dar nimeni nu raportează abandonul, pentru că legea spune că elevii se înmatriculează automat în anul următor”, explică Ştefan Vlaston, expert în educaţie. Iar învăţământul obligatoriu este la noi de 10 clase. 

Profesorii nu pun absenţe ca să nu se închidă şcolile 

Nimeni, mai spune Ştefan Vlaston, nu este interesat să facă lumină în această problemă. În februarie 2022, o situaţie încredibilă era semnalată chiar de inspectoarea şcolară generală de la Gorj, Dana Constantinescu. În urma unor controale la liceele tehnologice din oraşul Târgu-Jiu, inspectoarea a constatat că nivelul absenteismului era îngrijorător, iar la Liceul Auto „Traian Vuia”, din 21 de clase, au fost găsiţi la cursuri doar 4 elevi, în condiţiile în care ar fi trebuit să se desfăşoare activităţi didactice. 

Inspectorul şcolar general a mai spus atunci că profesorii nu sunt interesaţi să pună absenţe pentru că şcoala s-ar închide: „Dacă s-ar fi operat absenţe pentru toate zilele în care aceşti elevi absentează, atunci s-ar autodesfiinţa de la sine, deoarece ar urma să fie exmatriculaţi. Ca să se menţină numărul de clase, închid ochii şi nu pun absenţe“. Situaţia a fost explicată de directorul liceului prin faptul că elevii erau în practică la agenţii economici. „În mod normal, ministrul ar fi trebuit ca a doua zi să trimită corpul de control pentru a vedea ce se întâmplă acolo. E o problemă doar la Târgu-Jiu sau e în toată ţara? Fenomenul e mai amplu. Şi aşa avem licee cu zero promovabilitate la Bac. Pe astea de ce le plătim? De ce le ţinem? Unde este eficienţa cheltuirii banilor în sistemul public, în general şi, în particular, în învăţământ, dacă noi acceptăm aşa ceva?”, se întreabă Ştefan Vlaston. 

„Absenteismul este un fenomen de piaţă“ 

Motivele cel mai des invocate pentru care elevii din rural au o rată mai mare de abandon ţin de considerente financiare. Şcoala nu e gratuită oricât am vrea să credem asta, iar multe familii nu găsesc resurse pentru a plăti copiilor naveta, hainele, încălţămintea, rechizitele şi mâncarea. Rezultatul este că elevii se lasă de şcoală şi ajung să trăiască din agricultura de subzistenţă practicată de părinţii lor, mai spune Ştefan Vlaston.  

În opinia expertului în educaţie Mihai Maci, trebuie văzut foarte exact când discutăm problema abandonului, în ce măsură este vorba despre copii care nu mai vin la şcoală şi în ce măsură e vorba despre „sindromul Brăila”: adică de elevi pe care profesorii nu vor să-i trimită la examene pentru ca să nu tragă în jos media şcolii: „Pentru că şi asta este o problemă la noi şi e cât se poate de reală. Dacă e vorba de abandon şcolar, atunci de vină este familia”. 

Amploarea acestei probleme nu o cunoaştem, cum nu cunoaştem nici amploare altor probleme, neavând statistici viabile: „De exemplu, poate să spună cineva câţi elevi au accesat învăţământul online pe perioada pandemiei? Nu poate, şi ştiţi de ce? Pentru că, dacă un profesor ar declara în mod onest că la el la cursuri au fost prezenţi 50% dintre elevi şi că pe restul nu i-a văzut, tot ceea ce am şti noi să facem ar fi să adoptăm sancţiuni împotriva lui. Pentru că toţi ceilalţi din şcoală mai deştepţi şi mai de frică vor spune că la ei au venit toţi. Frica funcţionează foarte bine într-un sistem în care oamenii pot fi ameninţaţi continuu. Şi atunci, nimeni nu vrea să iasă în faţă să spună că sunt probleme, pentru că eu am mai spus: dacă ridici o problemă, sfârşeşti prin a avea probleme”. 

Plus că şcoala la sat pare că nu mai are nicio perspectivă, mai spune Mihai Maci: „Ar fi interesant dacă am merge într-o şcoală din mediul rural şi i-am întreba pe elevii de clasa a VIII-a ce ar vrea să se facă. Veţi vedea că jumătate vor spune că vor să muncească afară, iar cealaltă jumătate că vor să se facă poliţişti. Nu există a treia variantă. De ce? Pentru că ascensorul social pe care-l reprezintă şcoala bine făcută nu mai funcţionează. Şi atunci, ce le reproşăm, de fapt? Ca să te duci la Academia de Poliţie trebuie să ştii să te semnezi aproximativ. Ca să te duci în străinătate să lucrezi în construcţii nu trebuie nimic: o boabă de nemţeşte sau de italieneşte înveţi acolo. Păi, dacă perspectiva este nulă: faceţi şcoală la ţară, ca să ce?”. 

Până la urmă, absenteismul este un fenomen de piaţă, conchide Mihai Maci: „Ca oamenii care nu mai cumpără un produs. Şi nu-l mai cumpără pentru că nu satisface în niciun fel nevoile lor. Asta este problema”. 

Potrivit angajamentelor europene asumate, România ar fi trebuit ca până în 2020 să reducă abandonul şcolar la 11,3%, prag care nu a fost atins