Gabriel Diaconu, psihiatru: „Şcoala, în primul rând, nu înseamnă căscatul gurii la ecran pe-un zoom”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-o postare pe Facebook, medicul psihiatru Gabriel Diaconu explică de ce este importantă şcoala în formula sa clasică, faţă în faţă. „Mai moale cu dramoleta că n-o să facă nicio zgâtie stress post-traumatic de la un pic de sanitaţie”, dă asigurări psihiatrul.

Redăm mai jos întrega postare: 

Şi totuşi ne trebuie şcoala.

Numai bine ce-am terminat de-sensibilizarea colectivă la răspândirea virusului,că o nouă falsă temă de dezbatere cotrobăie prin minţi deja abrutizate, hăituite, obosite: ce ne facem cu deschiderea şcolilor? Îi trimitem pe prunci, nu-i trimitem pe prunci, să le dăm mască, să nu le dăm mască, oare se vor spăla pe mâini, poate că nu, dar ce facem cu profesorii, cine-ar trebui să le facă teste, da de unde bani, da de unde soluţii, 

Şi uite-aşa se perpetuează zarva, toată lumea-şi dă cu presupusul, toată lumea are o impresie, 

Toată lumea îi căinează pe părinţi, grupurile de mămici zeloase încing diverse hore virtuale, 

Pârâie pepenele guvernamental, după ce-om mânca scuipăm seminţe.

Astfel că repet: şi totuşi ne trebuie şcoala. 

Nicio dezbatere nu poate avea loc fără o afirmaţie de principiu. Ce înseamnă şcoala, şi ce înseamnă că ne trebuie? 

Şcoala, în primul rând, nu înseamnă căscatul gurii la ecran pe-un zoom, pe-un google classroom. Şcoala înseamnă acel loc unde se duce ţâncul dis de dimineaţă ca să poată să răspundă mai târziu bunicii, ori bunicului care-l întreabă ”ce-ai făcut azi copile”, iar răspunsul să fie: ”ce să fac, tataie, ute m-am dus şi eu la şcoală”. A nu se confunda, deci, şcoala cu studiul, lecţiile, învăţătura, etţetera. Vorbim de şcoală, acel bazin de păstrăvi unde merg toţi peştişorii să înoate. 

Cum faci deci, la şcoală, să rezolvi problema adunării şi împărţirii claselor, carevasăzică o simplă artimetică (sic!) organizaţională, astfel încât să respecţi faimosul refren: poartă mască, salvează o viaţă. 

Îi pui pe gnomi să poarte mască – acesta este răspunsul evident, deloc hilar, câtuşi de puţin hazardat şi nicidecum îngrozitor. Hai să fim serioşi, ce mare brânză? Cine-i cumpără masca? Cine-i cumpără şi casca, şi jampiera, şi pixul cu supereroi, şi penarul cu briz-briz-uri, şi telefonul ăla jmecher de 1000 de euro să se dea Gogu mare la colegi. Ia mai şoptit cu scandalul, că generaţia mea de părinţi sunt prea des o salcie plângăreaţă. Dar ce fel de mască-i iei copilului? Şi dacă îşi pierde masca? Dar dacă-i pică pe jos, dar dacă...dar dacă...

Nu mai bine băgaţi un pic la fondul clasei şi-şi iau puradeii frumuşel măscuţa din recipient la intrare? Mare cacariseală. Pe vremea mea nu intrai la ore dacă nu aveai unghiile tăiate. Aşa că mai moale cu dramoleta că n-o să facă nicio zgâtie stress post-traumatic de la un pic de sanitaţie. Unde mai pui că nu vine numai toamna, vine şi gripa, vin şi rinovirusurile, adenovirusurile, minunile ălea care şi până acum dădeau naştere unor veritabile turbioane de muci mai pretutindeni ”pe la şcoală”. 

Tot statul să vă dea, băi, şcoală? Da când a fost ultima oară şcoala un mediu de gratuitate? Doar în minţile voastre comuniste. Ia comentaţi careva cum e cu Constituţia şi dreptul la educaţie. Foarte bine. Eu vorbesc de şcoală. E altceva. 

A doua problemă.

Cum găsim noi copilul pozitiv la covid şi vai de noi, ce ne facem dacă se întâmplă? Păi ce să facem, aplicăm ce-am învăţat. Aplicăm ce-am învăţat şi ne purtăm disciplinat. Unde mai pui că dacă e infectat copilul, dar dascălul, DASCĂLUL fir-ar să fie, ştie şi el o ţâră de sănătate publică, înseamnă că şi-a protejat pulmonul. Respectiv invers. Dacă dascălul a făcut hapciu, anunţă frumos la cancelarie, se găsesc soluţii şi la asta. 

În cele din urmă avem nevoie de şcoală pentru că alternativa, aceea de a NU lăsa copiii la şcoală, va alimenta motoarele deja răsuflate ale unei psihoze de grup care nu mai răspunde nici la băţ, nici la morcov, nici la maioneză politică. 

Anume odată cu exploatarea copioasă a argumentului ”băi, dar copiii” (un fals facil de argumentaţie) cu proxima ocazie o să-i fugărim cu parul pe guvernanţi. Că nu ne-au dat condiţii. Că şcolile sunt infecte (dar până acum erau dispensare, ha?). Că una, că alta. Bine băi că n-aţi clipit când era epidemie de rujeolă, de scarlatină, alte minuni tranzitorii, bine că v-aţi trimis toţi mucioşii febrili şi la grădiniţă, şi la şcoală, dar acum stai, avem scrupule, standarde, e o situaţie fără precedent. 

Fără precedent e spuma gâlgâindă de prostie pe care se cocoaţă care mai de care suleimeniţi. 

Ne trebuie şcoală. Nu ca să scăpăm noi, adulţii, câteva ore de copii. Cât ca respectivii copii să n-o ia complet prin lucernă de-socializaţi, îndepărtaţi unii de alţii, retraşi în fagurele virtual al statului pe facetime sau pe skype, dornici de prieteni, dornici de comunitate şi de comuniune. Şcoala nu e mall. Şcoala nu e teatru. Şcoala nu e sală de concerte. Şcoala e şcoală, şi cu o minimă investiţie sanitară şcoala poate fi, şi va fi, un loc sigur pentru copii câtă vreme (foarte important aspect), TOATĂ lumea îşi face treaba şi revine la bunul obicei de-a-şi mai ţine dracului fleanca, doar n-am făcut toţi o facultate. Culmea e că tocmai ăia mai de condiţie medie sunt moderaţi, flexibili, cumpătaţi, concilianţi. Isterici sunt ăia cu studii superioare care cred că le ştiu ei pe toate pentru că au citit tot felul de vreascuri pe net. 

Şcoala, ca şi spitalul, policlinica, tribunalul, postul de poliţie, puşcăria şi (hai înjuraţi-mă un pic) biserica, moscheea, geamia, templul, nu poate fi tratată ca un magazin sătesc. Doar în mintea brocoliană a unora faci ce vrei cu şcoala, azi o închizi, mâine o muţi online, poimâine cumperi repede nişte jdemii de tablete să le trimiţi la copiii sărmani (care n-au cleştişori de unghii dar deprinderi digitale gârlă), răspoimâine te răzgândeşti şi dai repede vacanţă la toată lumea. 

Ce naiba, băi, că doar nu v-a pus nimeni să trimiteţi un om pe Lună sau să ridicaţi un nou Bumbeşti Livezeni. Vi s-a dat în sarcină să stabiliţi nişte regulamente clare ca să reintre copiii la şcoală. Ah, că Vasilică e ipohondru şi Gheorghiţă crede că tot vântul vine de la ruşi, asta e problema lor. Dar pentru restul imens majoritar de copii ai ţării, şcolile se VOR deschide. 

Iar tu, şi tu, şi tu, în loc să clevetiţi aiurea online, mai bine puneţi dracului mână de la căciulă şi asiguraţi-vă că: 

- Toaletele şcolii sunt salubre şi există apă rece şi apă caldă. Apă, ce mama dracului.

- Există săpun, gel de-ăla de îţi crapă pielea da moare şi virusul un pic. 

- Există cordoanele de triaj epidemiologic, ăstea de le folosim mai peste tot, la pachet cu asistenta medicală a şcolii şi medicul de medicină şcolară (apropos, ia scoateţi-i acum, zevzecilor, din pălărie după ce v-aţi bătut joc nişte ani de această ramură)

-Şi după ce-aţi măsurat de 10 ori, tăiaţi o dată problema.

Şi deschideţi şcolile, inauguraţi frumos anul şcolar cu zero elevi în curtea şcolii, stabiliţi nişte minime ghiduri de petrecut recreaţia, şi mai potoliţi-vă o dată cu istericalele că până la Covid vă omoară Ion Creangă şi povestea aferentă. 

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite