FOTO Cum au ajuns manualele digitale ale mai marilor Educaţiei în şcolile de la ţară: „Copiii vin flămânzi la şcoală, asta le trebuie lor?”

FOTO Cum au ajuns manualele digitale ale mai marilor Educaţiei în şcolile de la ţară: „Copiii vin flămânzi la şcoală, asta le trebuie lor?”

Copii din Rusciori, judeţul Sibiu FOTO Ramona Găină

Manualele digitale, pe care ar trebui să înveţe elevii din clasele I şi a II-a, au ajuns, la talpa ţării, în şcolile de la sate, mai mult ca o idee iluzorie.

Învăţătorii vorbesc despre problemele reale ale copiilor - sărăcia familiilor din care provin mulţi dintre elevi, lipsa accesului la tehnologie, necesitatea studiului după cărţile tipărite, dar şi despre bolile sistemului, care îi pune, de exemplu, pe unii dascăli din mediul rural să predea la patru clase simultan.

Şcolarii fie n-au auzit vreodată de tablete sau manual digitale, fie ştiu sigur că un calculator se foloseşte doar pentru jocuri. În rest, legea temelor o face caietul.

VASLUI. Învăţător pentru patru clase simultan

În judeţul Vaslui, apariţia manualelor digitale pentru elevii din clasele I şi a II-a i-a luat pe nepregătite atât pe învăţători, cât şi pe elevi. La Şcoala din satul Mărăşeni, şcolarii din clasele primare învaţă cu toţii într-o singură clasă şi au un singur învăţător. Ion Popliuc este dascăl de mai bine de 36 de ani, însă recunoaşte că schimbările din ultimii ani i-au îngreunat munca la catedră şi  „i-au dat peste cap pe copii”. Deşi manualele digitale au fost publicate de o săptămână, dascălul spune că nu a avut timpul să le studieze, iar gândul că în scurt timp va trebui să lucreze cu ele îi dă mari bătăi de cap, cu atât mai mult cu cât are de predat simultan la patru clase.

„Copiii aceştia abia de înţeleg noţiunea unui manual tipărit obişnuit. Să îi pui dintr-odată în faţa unui calculator, laptop sau tabletă, obiecte pe care cei mai mulţi dintre ei nici nu le-au văzut vreodată mi se pare o misiune imposibilă. Poate la şcolile de la oraş, lucrurile stau altfel, posibilităţile părinţilor sunt altele. Pentru mine, la simultan, timpul este esenţial. Trebuie să ştii cum sa îl dozezi ca să reuşeşti să lucrezi cu patru clase deodată. Cu manualele digitale va fi şi mai greu”, spune cu năduf învăţătorul. 

„La calculator ne jucăm, aşa ştiu eu“
Dintre cei 20 de elevi care învaţă la Şcoala Mărăşeni, cinci au acasă calculator, însă doar trei ştiu să îl folosească  „Eu n-am acasă calculator, dar nu cred că ai cum să îţi face temele la el, că doar nu-i caiet. La calculator ne jucăm, aşa ştiu eu, iar temele numai pe caiet se pot face”, spune hotărât Eugen, elev în clasa I.
Pentru Adrian, colegul lui Eugen, noţiunea de calculator îi este complet străină, iar despre manual digitale nu ştie nimic: „Eu fac cum spune domnul învăţător, pentru că el mă învaţă să scriu, să citesc. Nu am scris niciodată la calculator”.
Mulţi dintre copiii care învaţă la Şcoala Mărăşeni provin din familii modeste, care cu greu reuşesc să le asigure strictul necesar. Neştiind că vor trebui să înveţe după manuale digitale, părinţii au strâns bani pentru a le cumpăra caiete auxiliare de lucru. Săptămâna trecută au făcut comanda, însă nu ştiu ce vor mai face cu ele, în condiţiile în care urmează să lucreze după manualele digitale.
Dascălul Ion Popliuc nu contestă că învăţământul românesc are nevoie de schimbări, însă nu peste noapte şi nu înainte de a pregăti din punct de vedere material şcolile:

„Transformăm nişte copii în generaţii de sacrificiu, dacă nu suntem pregătiţi pentru ceea ce vrem să punem în aplicare. Vorbim de manuale în format electronic, însă avem copii care vin flămânzi la şcoală şi care abia aşteaptă prima pauză să primească laptele şi cornul. Manuale digitale le trebuie lor? Vrem să-i învăţăm pe tabletă pe copiii cărora părinţii abia reuşesc să le cumpere un caiet şi un stilou”, conchide dascălul. (Simona Voicu)

SIBIU. „Tabletele sunt telefonele alea mai mari“

În Rusciori, sat cu 700 de suflete aflat la 15 kilometri de Sibiu, trăiesc, în mare parte, familii de romi, oameni măcinaţi de sărăcie. În tot satul, calculatoare au doar câteva familii, iar despre tablete, vestitele tablete despre care mai marii Ministerului Educaţiei anunţă că urmează să ajungă la copiii din clasele I şi a II-a pentru a învăţa de pe manualele digitale, n-a auzit mai nimeni.

Gica Ţiglar (59 de ani) predă de-o viaţă la şcoala din Rusciori. Este învăţătoare la clasa a II-a şi, de câte ori poate, îşi ajută elevii cu rechizite, pentru a-i ţine la şcoală. Acum, învăţăceii ei au o şcoală nouă, care are un laborator cu calculatoare. Teoretic, aici ar putea intra clasele, prin rotaţie, ca să lucreze câte puţin pe manualele digitale. Ce faci, însă, când te întorci în clasă, se întreabă dascălii din Rusciori?

„Copiii au nevoie să simtă cartea”
„Am fost sceptică în privinţa acestor manuale digitale pentru că, deşi probabil implementarea lor ar dura mai puţin decât tipărirea şi distribuirea cărţilor, se vede că a venit ziua H şi nu sunt primite. Cu copiii de vârsta aceasta încă mai învăţăm în primă fază intuitiv. Ei au nevoie să simtă cartea, există un mister al cărţii nedeschise. Nu mi se pare oportună introducerea manualelor digitale”, spune învăţătoarea Ţiglar.

Marea problemă, însă, e dincolo de pereţii şcolii, în casele sărace unde micuţii au nevoie de manual pentru a-şi putea pregăti temele.

„Nici nu se pune problema ca aceşti copii să aibă acasă calculatoare, tablete. Au telefoane, nu sunt chiar străini de tehnologie, dar, oricum, nu le este la îndemână să folosească tableta. La şcoală beneficiază de un centru de zi, sunt voluntari care i-ar putea ajuta, dar nu cred că se pot folosi manualele digitale în mod curent. Cei mici nu au atâta răbdare încât, dacă pe calculator îi apare o eroare, să reia toată procedura. Ar abandona cu mult înainte de a finaliza o sarcină de lucru, de exemplu”, explică învăţătoarea.

Vasile Şerban Moloacă (8 ani), elev în clasa a II-a, scoate cu mândrie cărţile din ghiozdan, chiar dacă sunt destul de ponosite. Le inventariază - română, cunoaşterea mediului, matematică – după care recunoaşte deschis: „Pe calculator n-am lucrat niciodată. De manuale digitale nici nu am auzit”. Lângă el stă Alina Lăcătar (9 ani). Nici ea nu are calculator acasă: „Nu ştiu să fac nimic la calculator. De tablete am auzit, sunt telefoanele alea mari”, explică Alina. Maria Lorena Lăcătar (9 ani) e un caz puţin mai fericit: „Am calculator acasă, mă joc pe el, nu ştiu să fac altceva. Nu am auzit de manualele digitale. Tabletele sunt nişte telefoane din astea mari, pe care pot să mă mai joc”. (Ramona Găină)

VRANCEA. Manualele digitale şi noua generaţie de sacrificiu

În Vrancea, informatizarea a pătruns de mai mulţi ani în majoritatea şcolilor din judeţ, însă învăţătorii din mediul rural, şi nu numai ei, au auzit doar la televizor despre celebrele manuale digitate, fără a avea habar cum să lucreze cu ele. Sofica Dumitrache, cu o vechime de peste 30 de ani la catedră, este învăţătoare la şcoala din comuna Vînători, iar din acest an şcolar a pornit la drum cu încă o generaţie de elevi.

„Scopul nostru, la clasa I, este să-i învăţăm pe copii să scrie, să citească, să socotească, astfel încât să-şi dezvolte aceste deprinderi. Mai ales scrisul contează. Deşi nu avem manuale, lucrăm pe fişe copiate la xerox. Este perioada de formare a copilului şi baza o constituie manualul tipărit, nu cel digital. Vă spun sincer că nu ştiu cum arată astfel de manuale digitale, pentru că nu a făcut nimeni nicio instruire, să ne prezinte măcar modul de funcţionare, să ne însuşim şi noi nişte cunoştinţe”, ne spune Sofica Dumitrescu.

Cinci clase, cu rândul la internet
Învăţătoarea nu vede nici modalitatea practică prin care va reuşi să-şi facă orele după manualele digitale, în condiţiile în care nu are în clasă calculator, nici proiector: „Şcoala are o sală de internet şi, probabil, vom face cu rândul, pentru că suntem cinci clase la ciclul primar. Sunt foarte curioasă cum o să decurgă orele. Înţeleg că va exista şi o ediţie tipărită, dar va mai dura până editurile pe care le alegem le vor tipări”, ne mai spune Sofica Dumitrescu.


Cât despre elevi, aceştia sunt prea mici ca să-şi dea seama despre noţiunea de manual digital.

„Eu ştiu ce înseamnă un manual digital”, a ţinut să ne spună Dragoş, elev de clasa I, atunci când am lansat o întrebare adresată întregii clase. „Telefonul lui tata este digital”, a continuat răspunsul Dragoş, în accepţiunea sa manualul digital fiind acelaşi lucru cu tot ce înseamnă digital. (Ştefan Borcea)

 

Mai puteţi citi:

FOTO Învăţătorii vasluieni, puşi în faţa faptului împlinit: ”Sunt copii care vin flămânzi la şcoală, manuale digitale le trebuie lor?”

În judeţul Vaslui, apariţia manualelor digitale pentru elevii de clasa I şi a II-a i-a luat pe nepregătite şi pe învăţători, nu doar pe copii care nu înţeleg cum vor învăţa de pe un manual electronic, câtă vreme ei nu au acasă calculator, iar mulţi dintre ei nici măcar nu au văzut vreodată unul.

Ministerul Educaţiei: Platforma manualelor digitale a avut peste 16 milioane de accesări în primele două zile

Platforma permite accesarea gratuită a manualelor în format digital pentru clasele I şi a II-a.

Toate noile manuale digitale au fost publicate pe manuale.edu.ro

Viabilitatea manualelor este de patru ani şcolari, cu posibilitatea de extindere pentru încă doi ani şcolari, cu condiţia reevaluării lor. Manualele şcolare sunt supuse unui proces periodic de analiză, pe durata valabilităţii acestora.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările