Fac jucării ca să înveţe meserii

Școlarii pot petrece în vacanţă o vară pe uliţă în mijlocul Capitalei aglomerate, la Muzeul Satului, alături de meșteșugari autentici. Elevi din Bucureşti şi din alte oraşe învaţă cele mai vechi meșteşuguri ca olăritul, ţesutul, pictatul icoanelor pe lemn şi crearea de măşti populare.

Într-o săptămână de olărit, Maria Petrică, 9 ani, a învăţat tehnicile de fabricare a obiectelor din lut, de la profesori adevăraţi din Argeş şi Maramureş. Până acum, a făcut scrumiere şi farfurii.

Maria recunoaşte că la început tehnica îi părea grea, însă a prins repede secretul: „Trebuie să vă sprijiniţi piciorul de un lemn, iar apoi de acel lemn învârtiţi, ca să învârtă fierul,  iar apoi se învârte masa cu lutul, iar după aceea tu faci ce îţi doreşti cu mâinile". 

La 10 dimineaţa, prima oră a cursului, în fiecare atelier sunt în medie zece copii, de toate vârstele, de la 6 la 15 ani. Însă, într-o oră se aglomerează şi celelalte ateliere. Anul acesta, copiii s-au înghesuit la taberele de pictat şi olărit. Fetele vor să creeze păpuşi din materiale textile, în timp ce băieţii ocolesc atelierul de măşti populare.

Olărit de la bunici

David este din Timişoara, în clasa a III-a. A venit în Bucureşti pentru tabăra de creaţie. E fericit că "poate să facă pe gratis oale. Îmi place mult şi nu e greu pentru că eu ştiu să mă orientez şi prind foarte repede".

Băiatul  învaţă meserie de la Valerica Enea, bătrână meşteşugar din Coşeşti Argeş,  îmbrăcată special în port popular. „Ce vrei să facem? O boltă, o vază? Ce vrei tu? Hai, mângâie obiectul!", îi sfătuieşte Valerica pe copiii.

Viorica Enea din Coseşti, Argeş  îi învaţă pe copii unul dintre cele mai vechi meşteşuguri: olăritul

Acasă la Coseşti, bătrâna are un atelier improvizat, unde o vizitează zeci de elevi din Bucureşti ca să înveţe tainele olăritului: „Învaţă foarte bine, mai ales cei care mai au roate acasă, învaţă fără probleme. Eu iubesc foarte mult copiii că altminteri dacă nu îi iubeşti faci cu silă. Acasă am 20 de roate, în timpul verii îmi vin câte 3-4 autocare cu elevi de aici din Bucureşti în fiecare zi, de vreo 3 ani facem asta - eu şi nepotul meu".

În  curtea de pictură, sunt instalate cinci mese pentru participanţi. Andra, 9 ani, din Otopeni şi-ar dori să încerce şi pictura pe lemn: „mama şi tata au zis că poate anul viitor o să mă dea la asta, pentru că e mai grea pictura pe lemn decât pe sticlă. Acum fac Cina cea de taină, întâi conturez desenul, aureolele pot să le fac la început sau la sfârşit. Întâi trebuie să dăm cu spirt pe sticlă, căci alt­fel nu se prinde culoarea".

Atelierul de ţesut, preferat de fete

David (9 ani) e ucenic la  Atelierul de olărit

Şerban Matei, 11 ani, este singurul băiat care nu a fugit de atelierul de măşti populare. El are doar colege în tabără şi recunoaşte că s-a înţepat cu acul de câteva ori, când a început să coasă masca: „Eu cred că în artă trebuie să faci sacrificii, ţin minte că doamna învăţătoare ne-a spus în clasa I despre legenda meşterului Manole, care şi-a zidit soţia pentru a construi biserica", spune Şerban.

Mara este în clasa a IV-a la şcoala în limba germană „Ita Wegman". La tabăra de creaţie „Vara pe uliţă" a învăţat să ţeasă şi ar vrea să continue munca şi acasă, dacă ar avea gherghef: "O să îmi iasă un covoraş mai mic cu o pasăre şi un spic. Mi-ar plăcea să fac asta şi acasă. Mi-ar mai plăcea să mă duc în august şi la atelierul de creat păpuşi".