Să începem cu lucrurile bune.

Nu există discrepanţele majore, pe care le semnalam în anii trecuţi, între judeţe.

Majoritate se află în plaja de procente 70%-92%, cu mici excepţii, printre care Giurgiu cu procentul cel mai mic, 65,2%. Nici nu-i de mirare, în judeţul în care, de curând, 64 de profesori, directori şi inspectori au fost trimişi în judecată pentru fraude la bacaluareat. Le-a cam trecut cheful de fraude!

Şi distribuţia pe medii este mai echilibrată, comparativ cu alţi ani. Între 5 şi 7.99 avem 37,6%, iar între 8-10, avem  33,9%. Având în vedere dificultatea redusă a subiectelor, distribuţia este normală.

În adevăr, la matematică nota 5 se putea obţine cu cunoştinţe de clasa a V-a şi a VI-a, fără nici un fel  de efort intelectual.

Concluzia ar fi că examenul a fost, cât de cât corect, că nu s-au înregistrat discrepanţe majore între judeţe si între medii. Rezultatele se înscriu relativ corect în curba lui Gauss.

Utilă este şi prezentarea topului şcolilor pe judeţe după media notelor de la examen. Un motiv de mândrie pentru cei aflaţi în fruntea topului, şi de îngrijorare pentru cei din coada lui. Iar pentru părinţi, un avertisment pentru alegerea şcolii la care îşi dau copiii. Lucrurile bune se cam termină aici.

Ce nu ne spune ministerul Educaţiei

În primul rând un lucru esenţial: câţi elevi existau înscrişi în clasa a VIII-a, să putem compara cu numărul celor prezenţi la examen. Este secret de stat acest număr? Ei bine, din informaţiile mele, în anul şcolar 2014-2015 în clasa a VIII-a erau înscrişi 199.530 de elevi. S-au înscris la examen 163.407, dar s-au prezentat doar 158.568 elevi.

Raportat la numărul elevilor existenţi în clasa a VIII-a, prezenţa a fost de 79%. Adică, din start, 21% dintre elevi au considerat că nu merită să-şi bată capul cu examenul, fie pentru că nu se simţeau pregătiţi, fie că nu doreau să continuie la liceu.

Medii peste 5 au luat 125.782 elevi, care raportat la numărul total de elevi, 199.530, ne dă un procent de 63%. Adică 63% au reuşit să ia note peste 5 la evaluarea naţională, reprezintă „randamentul” gimnaziului, raportat la  numărul total al elevilor existenţi în clasa a VIII-a. În ciuda faptului că subiectele au fost mult mai uşoare, comparativ cu anii trecuţi.

63% este mult, este puţin?

Având în vedere că discutăm despre învăţământul general, este puţin. La acest nivel ar trebui ca mult mai mulţi elevi să fi acumulat competenţele de bază, necesare trecerii acestui examen.

Este adevărat că media sub 5 la Evaluarea Naţională nu împiedică elevii să meargă la liceu. Dar ce şanse au să-l şi termine?

Avem deja 340.000 de elevi care în ultimii 5 ani au parcurs liceul DEGEABA. Fie n-au luat examenul de bacalaureat, fie nici nu s-au prezentat la el.

Şi atunci, este normal să meargă la liceu elevi cu medii de 2,3,4 la Evaluarea Naţională? Nu e normal. Vor îngroşa numărul celor care parcurg liceul degeaba.

Nu este normal nici să fie primiţi la liceu fără să se fi prezentat măcar la acest examen, pentru că nu este corect faţă de aceia care s-au deranjat să vină la examen. Nu cred că sunt prea mulţi amatori să facă liceul fără să fi dat măcar examenul de Evaluare Naţională. Oricum şi-ar pierde timpul şi banii degeaba.

Am ajuns la orientarea şcolară şi profesională (OSP), de proastă calitate sau inexistentă. În alte ţări (Germania, Finlanda), cu sisteme de educaţie performante,  elevii nu pleacă pe traseele educaţionale pe care le visează ei şi părinţii, ci pe acele trasee pentru care au şi resursele necesare: intelectuale, fizice, psihice, interes, talent, abilităţi.

37% dintre elevii de 14-15 ani intră în piaţa muncii, intră în viaţă, cu ce pregătire? Cu ce competenţe? Dacă n-au ştiut nici calcule elementare de aritmetică sau nu au competenţe de comunicare minimale?

Aici este problemă gravă pe care decidenţii politici se prefac că nu există şi nu încearcă s-o rezolve.

O soluţie ar fi despărţirea învăţământului, începând din clasa a V-a, în două filiere: tehnologică şi teoretică. Soluţia din Germania.

Poate unii elevi  sunt atraşi, mai degrabă  de meserii. Au inteligenţa dominant aplicativ-practică, şi s-ar pregăti cu un curriculum axat mai mult pe aspectele tehnologice şi tehnice, urmând să continuie studiile pe un traseu profesional.

Aşa, nu ies din gimnaziu nici meseriaşi, nici teoreticieni. Vor face muncă necalificată sau agricultură de subzistenţă, alături de părinţi.

O parte dintre aceşti 37% vor merge la şcoala profesională, sperăm cât mai mulţi. Este vorba de 73.248 de elevi care nu s-au prezentat la examen.

Sperăm ca ministerul să informeze exact societatea câţi dintre aceşti elevi s-au dus la şcoala profesională, având în vedere că anul trecut, din promoţia curentă, s-au înscris la profesională circa 24.000.

Dacă se menţine această proporţie şi anul acesta, înseamnă că circa 50.000 de elevi rămân în abandon şcolar. Adică 25%, raportat la numărul total de elevi din clasa a VIII-a. Enorm,  comparativ şi cu media europeană şi cu alte ţări.

Important va fi fi şi numărul elevilor care se vor înscrie la repartiţia computerizată din următoarea săptămână, pentru că ne dă tendinţa celor care vor să parcurgă liceul şi apreciază că au resurse pentru acest traseu pretenţios.

Ţinând cont şi de rezultatele testelor PISA, şi de aceste rezultate, concluzia ar fi una singură: elevii şi familiile lor au inţeles, în sfîrşit, şi fug de acele trasee educaţionale care nu le oferă competenţele cerute de angajatori în piaţa muncii.

Piaţa muncii funcţionează ca reglator de ultimă instanţă, şi reglează ce nu reuşeşte statul prin politicile publice în domeniul educaţional.

Aceasta este o regulă de fier, şi ar trebui să conducă pe decidenţii din educaţie la următoarele acţiuni urgente:

-despartirea a două filiere, tehnologică şi teoretică încă din clasa a V-a, aşa cum este în Germania, o putere economică europeană

-aducerea clasei a IX-a la gimnaziu, oricum elevii abandonează după clasa a VIII-a, dacă locuiesc departe de licee.

-adecvarea curriculumului la cerinţele pieţei muncii, cât mai rapid

-Instalarea unei Orientări Şcolare şi Profesionale de calitate

-examen de admitere la liceu, care să pună barieră celor care nu ascultă de profesori şi psihologi şi pornesc  pe trasee educaţionale care nu li se potrivesc.

-ridicarea calităţii educaţiei în rural, inclusiv prin campusuri şcolare şi sprijinirea  şcolilor gimnaziale performante care să devină, în timp, licee.

Toate aceste propuneri au mai fost făcute, dar nimeni nu le bagă în seamă.

Vom plăti cu toţii, în timp, pentru această opacitate la propuneri şi idei, pe care o manifestă conducătorii din educaţie.