Astfel, sunt gândite tot felul de pseudo-soluţii:

  • poate dacă schimbăm structura anului şcolar sau alocarea orelor pe materii;
  • sau materiile însele;
  • dacă introducem tablete şi calculatoare încă de la grupa pregătitoare sau grădiniţă;
  • sau examene de evaluare în plus;
  • sau să le scoatem şi pe cele care există deja;
  • să le dăm copiilor mai puţine teme pentru acasă; sau dimpotrivă, să le dăm mai multe teme;
  • sau poate dacă aducem consilieri sau traineri pentru elevi, profesori, şi părinţi;
  • şi apoi nişte consilieri pentru... consilieri.

Şi aşa mai departe... Continuaţi dumneavoastră şi veţi vedea că puteţi veni cu ziua şi programul de reforme...

Toate cele menţionate – şi altele asemenea – sunt complet deşarte, deoarece nu ating problema principală a educaţiei moderne.

Peter Gray spunea că atunci „Când discutăm despre ceea ce este în neregulă cu şcolile, noi ne facem că nu vedem elefantul şi vorbim doar despre praful care s-a adunat în jurul elefantului.“
 

Dar care este acest elefant din educaţie?

Elefantul este reprezentat de sistemul centralizat, comunist, colectivist, CAP-ist din educaţie.

În actualul sistem de învăţământ statul/Comitetul Central decide ce (curriculum), cu cine (mişcarea personalului didactic), când învaţă elevii (structura anului şcolar) şi, de asemenea, hotărăşte cât şi cum să învestească în educaţie, iar 95% dintre şcoli sunt proprietate publică.

Sistemul de învăţământ are nevoie urgentă de demonopolizare, descentralizare şi liberalizare.

Măsurile luate în această direcţie ar fi:

  1. Număr de ore mai mare în CDŞ (Curriculum la decizia şcolii);
  2. Număr de ore mai mare la decizia elevilor;
  3. Desfiinţarea titularizării;
  4. Liberalizarea - atât de jure, cât şi de facto - a învăţământului privat;
  5. Liberalizarea certificărilor;
  6. Finanţarea să urmeze elevul prin vouchere şcolare;
  7. Deduceri din impozit pentru companiile care: a) construiesc şcoli private în medii defavorizate sau b) investesc în şcoli defavorizate;
  8. Externalizarea serviciilor educaţionale sociale (ex.: Teach for Romania, OvidiuRo);
  9. Legalizarea homeschooling-ului;
  10. Eliminarea taxelor şi impozitelor în acest domeniu.

Cine ar trebui să facă reforma?

Este foarte greu ca reforma să vină din interior, orice sistem prost are beneficiarii săi.

Desigur, există şi oameni de bună-credinţă în sistem, însă (şi trag nădejde că mă înşel) nu sunt majoritari.

Ce avem de făcut este:

  • să susţinem implementarea măsurilor mai sus menţionate;
  • să ne cerem drepturile: unde sunt cei 1.600 de euro/elev? (bugetul educaţiei/numărul de elevi şi studenţi);
  • să vorbim despre bunele practici.

---

Articol realizat pe baza prezentărilor de la „TEDxPiaţaUniriiED“ ale prietenilor mei, Vlad Topan şi Bogdan Glăvan, la care se adaugă contribuţia proprie.

Alexandru Vesa este alumn Teach for Romania, iar în anul anterior a fost învăţător în Ferentari şi manager de proiect al evenimentului „TEDxPiaţaUniriiED - Educaţie care contează“. Este absolvent al „Academiei de Leadership şi Pedagogie“ - cel mai mare bootcamp educaţional din România, în cadrul căreia sunt pregătiţi profesori-lideri pentru a rescrie povestea copiilor, familiilor, şcolilor şi comunităţilor cu provocări.

Vlad Topan este fondator al „Academiei Private“, vicepreşedinte academic al „Institutului Ludwig von Mises România“ şi membru în diferite organizaţii educaţionale. Predă cursuri de politici economice comparate, comerţ internaţional, guvernanţă corporativă şi pieţe financiare internaţionale la Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Bogdan Glăvan este autor al cărţii „Liberalismul care imi place“ şi coautor al volumului „Capitalismul. Logica libertăţii“. Este profesor universitar de economie la Universitatea Româno-Americană şi a publicat mai multe articole în „American Journal of Economics and Sociology“, „Quarterly Journal of Austrian Economics“, „Independent Review“.