Educaţie sexuală în şcoli: 67 de de ONG-uri îi cer ministrului Cîmpeanu să introducă o nouă disciplină obligatorie

Un număr de 67 de ONG-uri au semnat o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educaţiei, Institutului pentru Ştiinţele Educaţiei, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Tineretului, în care solicită ca educaţia sexuală să devină disciplină obligatorie la şcoală.

Pe această cale, grupul de ONG-uri au lansat şi o petiţie dedicată acestui subiect, care poate fi semnată aici.

Redăm textul integral al scrisorii semnate de 67 de ONG-uri, dintre care amintim Coaliţia pentru Egalitate de Gen, Organizaţia Slavaţi Copiii, Asociaţia ActiveWatch, Fundaţia Centrul pentru Jurnalism Independent, Grupul pentru Democraţie Participativă, Funky Citizens, Asociaţia Secular-Umanistă din România, Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România, Consiliul Naţional al Elevilor, Consiliul Tineretului din România şi Asociaţia Română AntiSIDA.  

„La început de an şcolar, semnalăm situaţia critică din România în care tinerii din învăţământul preuniversitar continuă să fie privaţi de informaţii cu privire la educaţia sexuală, care ar putea preveni o multitudine dintre problemele cu care fetele şi băieţii se confruntă în zilele noastre, de la apariţia de sarcini nedorite, infecţii cu transmitere sexuală, până la manifestări sexiste şi homofobe şi acte de violenţă sexuală.

Trăim într-o societate în care se transmit masiv informaţii distorsionate despre sexualitate, prin canalele media, din care lipsesc elemente ce ţin de responsabilitate, înţelegerea funcţionării propriului corp şi respectul în relaţiile intime. Statul român, prin educaţia pe care o oferă generaţiilor tinere, are datoria de a cultiva respectul şi egalitatea între femei şi bărbaţi, acceptarea diversităţii şi cunoaşterea despre afecţiune şi sexualitate, care să-i facă pe copii şi tineri să se înţeleagă pe sine şi pe cei din jur.

Cerem elaborarea unui plan strategic pentru educaţie sexuală, care trebuie inclusă în curriculum-ul naţional obligatoriu şi care să fie accesibilă tuturor elevilor.

Solicităm ca aceste prevederi pentru educaţie sexuală să impună un standard de calitate şi să preia definiţia educaţiei sexuale formulată de  centrala europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Aceasta precizează, printre altele, că educaţia sexuală înseamnă a învăţa despre aspectele cognitive, emoţionale, sociale, interactive şi fizice ale sexualităţii. Educaţia sexuală  este  adecvată vârstei şi este corectă din punct de vedere ştiinţific, având ca scop înzestrarea copiilor şi tinerilor cu informaţii, competenţe şi valori pozitive legate de propria sexualitate, relaţii sănătoase şi respectul faţă de sănătatea lor sexuală şi a altora.

Statisticile îngrijorătoare şi evenimentele grave din decursul ultimului an ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru autorităţi. În conformitate cu definiţia OMS, educaţia sexuală trebuie să promoveze:

• respectul între parteneri şi comportamente ce exclud orice formă de violenţă sexuală. S-ar putea preveni pe viitor agresiuni abominabile, precum violul comis la Vaslui de 7 tineri asupra unei eleve navetiste. Ar putea fi corectată statistica care arată că în 2012,  30%  dintre românce au experimentat, începând de la vârsta de 15 ani, violenţă fizică şi/sau sexuală provocată de un partener sau non-partener
• protejarea împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală şi prevenirea discriminării persoanelor care suferă de HIV/SIDA. S-ar putea evita situaţii precum „cazul Segarcea” din octombrie 2014, când un tânăr bolnav de HIV/ SIDA a infectat alte persoane cu care întreţinuse relaţii intime şi o întreagă comunitate a căzut într-o teamă colectivă. S-ar putea schimba realitatea dură a faptului că persoanele care suferă de HIV/SIDA sunt printre cele mai discriminate din România
• protejarea împotriva sarcinilor nedorite. România are cea mai mare rată de sarcini la adolescente din Uniunea Europeană, de trei ori mai mare faţă de media europeană.  În 2014, 18.600 de tinere sub 19 ani au născut, 662 dintre acestea înainte să împlinească 15 ani, iar  potrivit Băncii Mondiale, România nu a înregistrat niciun progres în această direcţie din 2007. Mai mult, 3 din 10 femei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 49 de ani nu folosesc nicio metodă de contracepţie şi doar 51% folosesc metode moderne de contracepţie
• posibilitatea identificării şi semnalizării de către copii şi tineri a abuzurilor sexuale comise asupra lor, în special de către alţi membri ai familiei sau de către colegi de şcoală. Copiii şi tinerii abuzaţi sexual vor şti că ceea ce li se întâmplă este un lucru rău şi este momentul să ceară ajutor
• cunoştinţe despre sexualitate şi funcţionarea aparatului reproductiv feminin şi masculin. Lipsa de cunoştinţe din acest domeniu perpetuează mituri nefaste despre igiena corporală, natura relaţiilor sexuale şi despre diferenţele în experimentarea plăcerii sexuale
• cunoştinţe despre diversitatea orientărilor sexuale, care vor ajuta tinerii să-şi înţeleagă mai bine propria identitate sexuală şi să-i respecte pe cei din jur, indiferent dacă sunt heterosexuali sau LGBT (lesbiene, gay, bisexuale sau transgender). S-ar diminua, astfel, cazurile de discriminare foarte puternică împotriva persoanelor homosexuale, grup definit în prezent ca vulnerabil de un studiu al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în condiţiile în care, de exemplu, 31% dintre români afirmă că s-ar simţi foarte puţin/deloc confortabil în preajma unei persoane de orientare homosexuală

Educaţia sexuală obligatorie este necesară înainte ca tinerii să devină activi sexual. O arată statisticile, o arată realitatea din jurul nostru. O arată şi atitudinea oficială a României la nivel internaţional cu privire la educaţia sexuală: ţara noastră este  semnatară a Programului de Acţiune al Conferinţei Internaţionale  a ONU privind Populaţia şi Dezvoltarea care prevede educaţie sexuală şi servicii de planificare familială accesibile şi de calitate pentru toţi. O arată chiar şi legea din România: reamintim că obligativitatea educaţiei sexuale în unităţile şcolare este recunoscută prin Legea 272/2004 (republicata in 2014) privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. 

Însă, în practică, în şcolile din România nu se schimbă nimic.

De aceea, cerem Ministerului Educaţiei Naţionale să adopte o poziţie oficială pentru obligativitatea educaţiei sexuale în şcoli.

Cerem Institutului pentru Ştiinţele Educaţiei (ISE) introducerea explicită a educaţiei sexuale în noul proiect de politici educaţionale „Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculum-ului naţional”, pentru a nu mai încălca dreptul unor alte generaţii de copii şi tineri la educaţie sexuală de calitate. De asemenea, cerem ISE crearea unor manuale şcolare care să cuprindă informaţii adecvate vârstei elevilor, relevante şi corecte din punct de vedere ştiinţific, precum şi formarea cadrelor didactice competente pentru predarea educaţiei sexuale.

Salutăm promisiunea Ministerului Sănătăţii din „Strategia pentru Sănătate 2020” şi cerem respectarea acesteia: reducerea numărului de sarcini nedorite şi avorturi la adolescente şi colaborarea cu Ministerul Educaţiei pentru „creşterea nivelului de cunoştinţe privind sănătatea reproducerii la tinerii adolescenţi”.

Solicităm ca această colaborare între ministere să asigure accesul gratuit la metode moderne de contracepţie pentru tineri, inclusiv în zonele rurale, accesul la avort (atât din punct de vedere financiar, cât şi logistic) pentru fetele minore, precedat şi/sau urmat de consiliere psihologică, şi informarea cu privire la prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală, prin afişe şi pliante informative puse la dispoziţie în cabinetele medicale şcolare, aflate în administrarea autorităţilor publice locale.

Salutăm şi cerem respectarea angajamentelor luate de Ministerul Tineretului şi Sportului, care recunoaşte că reducerea numărului mare de naşteri şi avorturi înregistrat în cazul adolescentelor sub 19 ani „constituie un semnal de alarmă” şi reprezintă „o provocare specială” pentru „Strategia Naţională de Tineret 2015-2020”, angajându-se să promoveze un pachet educaţional pentru educaţia sexuală dedicat tinerilor, să elaboreze un set de măsuri de conştientizare şi planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile social şi să prevină transmiterea infecţiei HIV/SIDA în rândul tinerilor prin dezvoltarea de programe care să răspundă nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile”.