"Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infecţii transmise prin contact sexual, dar care pot fi transmise şi pe alte căi. 
Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, în afară de contactul sexual, mai putem întâlni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mamă la făt, etc."

Vi se pare că un astfel de text ar putea aprinde imaginaţia adolescenţilor?

Întreb asta pentru că, se pare, unii părinţi se tem ca educaţia sexuala ar putea duce la începerea timpurie a vieţii sexuale şi la un număr mai ridicat de parteneri.

Între timp:

  • Aproape 50.000 de minore au născut între ianuarie 2009 şi iunie 2012, potrivit unui bilanţ făcut de Ministerul Sănătăţii pe baza raportărilor de spitale;
  • Un raport privind incidenţa bolilor cu transmitere sexuală (BTS), publicat de Centrul European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC), plasează România pe primul loc în Europa la numărul infecţiilor de sifilis şi pe locul doi la numărul cazurilor de gonoree;
  • Doar 10% dintre româncele care ştiu despre existenţa contraceptivelor le şi folosesc, iar numărul avorturilor, 350 pe zi, în medie, plasează România pe locul trei în Europa din acest punct de vedere.

Studiile arată că adolescenţii, cu cât sunt mai informaţi în legătură cu subiectele legate de sexualitate si consecinţele actelor sexuale neprotejate, cu atât îşi incep viaţa intimă mai târziu. Cercetările de specialitate arată acest lucru, unul dintre ele poate fi găsit aici.

Un lucru despre care se vorbeşte mai puţin în spaţiul public este faptul că, deşi in marea majoritate a cazurilor "corupătorii" sunt băieţii/bărbaţii, cele care trebuie să suporte în exclusivitate consecinţele sunt fetele. Ele sunt forţate să renunţe la şcoală, ele poartă sarcina 9 luni de zile sau suportă trauma avorturilor, ele poartă cicatricele fizice şi emoţionale şi sunt de cele mai multe ori blamate şi puse la zid. Felul în care ne tratăm fetele ar merita o discuţie mai serioasă şi mai profundă, pentru că este încă o măsură a felului în care pregătim noua generaţie.

Una dintre aberaţiile curriculumului national este faptul că, în România, "Educaţia pentru sănătate - despre sănătatea reproducerii şi a familiei" este disciplină opţională. Eu una fac o legatură directă între acest fapt şi statisticile despre care vorbeam mai devreme.

În Austria, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, educaţia sexuala este obligatorie în şcoli (în unele cazuri incepe de la 6 ani).

Dacă vrem ca numărul mamelor minore şi numărul avorturilor să scadă, cred că societatea civilă în general şi organizaţiile de părinţi în special ar trebui să militeze pentru promovarea acestui subiect pe agenda publică.

În final nu pot decât să adresez un apel către părinţi: solicitaţi organizarea lecţiilor de "Educaţie pentru sănătate" în şcoala în care învaţă copilul dvs. Cereţi ca aceste ore să fie organizate pe grupe (fetele separate de băieţi), pentru ca elevii să poată vorbi despre subiectele care îi preocupă fără jenă. Vorbiţi cu fiul/fiica dumneavoastră despre sexualitate fără ascunzişuri şi într-un mod cât mai natural cu putinţă. Nu uitaţi că, de multe ori, sănătatea şi fericirea fizică şi emoţională a viitorului tânar depind de felul în care dumneavoastră, părintele, îi faceţi cunostinţă cu acest subiect.