Educaţia este cea mai bună zestre pe care putem să o dăm copiilor noştri

Accesul la educaţie nu este o favoare, ci o obligaţie pe care trebuie să o asigurăm copiilor noştri din prima zi şi până în ultima zi de scoală. Fiecare leu alocat pentru o mai bună educaţie, pentru accesul la instruire a unui copil, indiferent că se află în mediul rural sau în mediul urban, nu este o cheltuială, ci o investiţie în prezentul, dar mai ales în viitorul copiilor noştri.

Într-o lume profund  materialistă şi aplecată spre imediat, educaţia este cea mai bună zestre pe care putem să o dăm copiilor noştri. Bunica mea, Cătălina, mi-a dat un sfat pe care l-am purtat în cu mine toată viaţa: „ce ai in cap şi în suflet nu poate să îţi ia nimeni niciodată, iar educaţia, având ca fundaţie valori bine definite, este cea mai bună zestre pe care o poţi avea vreodată". România are nevoie de tineri pregătiţi, ambiţioşi şi talentaţi care să stea la temelia consolidării viitorului ei, pentru a înlătura dictatura non-valorilor. În special în acest moment, este important să vorbim despre mândria de a fi român şi despre cele trei valori care să fie cărămizile drumului spre maturitate. 

Ne-am plămădit, de-a lungul istoriei, într-un spaţiu binecuvântat de Dumnezeu, numit deseori Grădina Maicii Domnului, odată cu devenirea noastră creştină. Astfel, o primă dimensiune a mândriei de a fi român se bazează pe frumuseţea sufletului acestui neam caracterizată de virtuţi ca: bunătatea, ospitalitatea, spiritul de jertfă, hărnicia, milostenia, vitejia şi buna vecinătate, de care românii au dat dovadă de-a lungul istoriei lor. Aceste trăsături de care trebuie să fim conştienţi pot fi cultivate şi prezentate Europei şi întregii lumi ca fiind definitorii pentru neamul românesc, un neam ce trăieşte Creştinismul în cele mai adânci fibre ale sale.

Cel de-al doilea pilon al trilogiei fiinţei noastre naţionale este reprezentat de folclorul românesc, o existenţă plină de bogăţie, culoare şi diversitate. Românii trebuie să fie mândri de moştenirea tradiţiilor cu care se identifică şi care îi face unici în lume. Portul popular (costumul naţional şi ia românească), dansurile (şi aici evoc frumuseţea ansamblurilor folclorice de pe Valea Tutovei), literatura cu basmele pline de înţelepciunea populară, frumuseţea ouălor încondeiate, icoanele pictate, doinele cântate de mamele românce la căpătâiul copiilor lor, toate acestea reprezintă bogăţia unui suflet creştin ales de care orice român poate fi mândru.

Al treilea pilon din trilogie se referă la sinteza celor două valori amintite înainte şi reprezintă un crâmpei de geniu oferit lumii de acest popor minunat. Românii sunt capabili să contribuie, aşa cum au făcut-o şi până acum, la cultura universală a lumii prin vârfurile de geniu ale generaţiilor trecute, prezente şi viitoare. Eminescu nu este doar un simbol naţional, nu este doar un mare scriitor romantic sau publicist paşoptist, ci este o sinteză de românism în forma ei cea mai gingaşă şi răscolitoare, versul. Poetul nostru naţional adună în sine creştinismul, folclorul şi genialitatea intelectuală a românului pentru a oferi lumii un model de mândrie naţională. Cu astfel de valori te poţi ridica deasupra neajunsurilor economice pentru a te afirma cu mândrie alături de popoarele cu care împărtăşim acelaşi destin european.

Cred că suntem datori să mărturisim şi să împărtăşim copiilor noştri, cu deplină conştiinţă şi asumare,  că sunt parte dintr-un popor minunat, cu un trecut din care pot învăţa, un prezent pe care se pot baza şi un viitor pe care şi-l pot construi pe o fundaţie solidă: dimensiunea trinitară a unei existenţe, Dumnezeu, tradiţie şi românism. Aceste valori îşi regăsesc puterea în educaţia pe care o oferim copiilor noştri. Trebuie să le transmitem copiilor noştri mândria de a fi român în această lume şi dorinţa unei noi coeziuni a voinţei naţionale, în perspectiva sărbătoririi a 100 de ani de la Marea Unire.

Accesul la educaţie nu este o favoare, ci o obligaţie pe care trebuie să o asigurăm copiilor noştri din prima zi şi până în ultima zi de scoală. Fiecare leu alocat pentru o mai bună educaţie, pentru accesul la instruire a unui copil, indiferent că se află în mediul rural sau în mediul urban, nu este o cheltuială, ci o investiţie în prezentul, dar mai ales în viitorul copiilor noştri. Educaţia este cea mai bună zestre pe care putem să i-o dăm unui copil. Valorile pe care le transmitem trebuie să fie cele autentice româneşti care fac parte din zestea istorică a unui popor binecuvântat.