Ecaterina Adronescu, reclamată la Consiliul pentru Combaterea Discriminării pentru propunerea de a înfiinţa „clase speciale”

Asociaţia „Autism Europa” şi Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) critică profund propunerea Ecaterinei Adronescu cu privire la înfiinţarea de clase speciale în învăţământul de masă, pe care o consideră discriminatorie şi segregaţionistă. Oficialii Centrului European au depus plângere împotriva ministrului Educaţiei la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Ideea ministrului Educaţiei de a crea clase speciale în învăţământul de masă este criticată de către Asociaţia ”Autism Europa” deoarece aduce atingere drepturilor copiilor cu dizabilităţi. 

„Deşi are aparent la bază intenţii bune - ”Adică aş vrea: ca şi lor, celor integraţi în şcolile de masă, să le putem asigura profesori de sprijin”- denotă lipsa de cunoştinţe în ce priveşte legislaţia din domeniul educaţiei şi în realitate e emisă nu în interesul elevilor ci pentru că doamna ministru simte că prin prezenţa copiilor cu cerinţe educative speciale în învăţământul de masă ”creăm dificultăţi la profesori”, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Autism Europa - Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism Micul Prinţ.

Asociaţia „Autism Europa”:  Copii cu cerinţe educative speciale au nevoie de educaţie incluzivă, nu de scuzele, justificările şi bâjbâielile sistemului

Reprezentanţii organizaţiei susţin că integrarea copiilor cu tulburări de spectru autist în învăţământul de masă se face doar datorită resurselor financiare ale famiilor acestora, costul facilitatorilor şcolari şi al terapiei de recuperare intensivă şi precoce fiind suportate de către părinţi.

Astfel, declaraţiile ministrul Educaţiei doar „încearcă să remedieze impotenţa unui sistem educaţional chemat să creeze condiţii pentru toţi elevii, indiferent de starea lor de sănătate. Ministerul Educaţiei este obligat să asigure personalul de sprijin pentru incluziunea copiilor cu cerinţe educative speciale în învăţământul de masă, să angajeze şi să plătească la un nivel corespunzător personal de sprijin, nu să caute ”soluţii” în detrimentul elevilor. Elevii cu tulburări din spectrul autist şi cerinţe educative speciale au nevoie de examene şi testări naţionale adaptate, personal de sprijin, facilitatori şcolari plătiţi de stat şi de locuri speciale la licee şi şcoli profesionale. Pentru a fi pregătiţi pentru viaţă au nevoie de un proces educativ incluziv real, nu de scuzele, justificările şi bâjbâielile unui sistem în care asigurarea finanţării pentru educaţie de calitate cade în sarcina părinţilor” se mai arată în comunicat. 

Şi Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi se opune propunerii ministrului Ecaterina Andronescu deoarece duce la şi o mai mare stigmatizare şi segregare a copiilor cu cerinţe educative speciale. Organizaţia a depus o plângere împotriva ministrului la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), pe 16 februarie 2019.

Motivele plângerii la CNCD:

1) „Propunerea de a-i „împărţi pe cei cu dificultăţi de învăţare într-un loc”. Aceasta este o propunere discriminatorie şi segregaţionistă, deoarece reflectă convingerea doamnei ministru că, pornind de la criteriul dizabilităţii, elevii nu pot învăţa în aceeaşi clasă cu alţi colegi care nu au o dizabilitate. Conform doamnei Ministru, dizabilitatea reprezintă un criteriu valid pentru separarea acestora într-o altă clasă, fapt ce se înscrie în definiţia discriminării prevăzută în O.G. 137/2000, restrângând dreptul la educaţie al acestora în condiţii de egalitate, pe criteriul dizabilităţii.”

2) Raportarea la “clasele normale” şi „şcolile normale” în explicarea propunerii de segregare este de asemenea profund discriminatorie, „deoarece porneşte de la premisa normalităţii copiilor fără o dizabilitate, alături de care copiii cu dizabilităţi sunt “integraţi”. Per a contrario, conform acestui raţionament al doamnei Ministru, copiii cu dizabilităţi ar fi „anormali”, dată fiind condiţia acestora, ce i-ar deosebi fundamental de ceilalţi, iar, prin antiteză cu „şcolile normale” (şcolile de masă), şcolile speciale ar reprezenta „şcoli anormale.” 

3) Menţionarea creării de dificultăţi pentru profesori drept aspect problematic în educarea elevilor cu dizabilităţi în aceeaşi clasă cu elevii fără dizabilităţi este, de fapt, o consecinţă a neînfiinţării de posturi de profesori de sprijin şi a lipsei alocării de fonduri pentru acestea de către Ministerul Educaţiei Naţionale, nu o problemă ce ţine de condiţia însăşi a elevilor cu dizabilităţi. În plus, „elementele de comportament ale elevilor, ce ar putea cauza dificultăţi profesorilor, sunt de fapt rezultatul eşecului reprezentanţilor şcolii de a găsi metodele psihopedagogice şi de remediere comportamental-relaţională pentru asigurarea incluziunii elevului, în continuarea eforturilor depuse de părinţi acasă, ceea ce în sine reprezintă o formă de discriminare prin neadaptarea mediului educaţional la nevoile elevului”.

Plângerea depusă la CNCD se referă la următoarea declaraţie făcută de ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, pe 16 februarie 2019:

„Noi acum îi avem pe cei cu dificultăţi de învăţare, să îi numim aşa generic, împărţiţi în două categorii. Pe unii îi trimitem în şcolile speciale, iar alţii sunt în şcolile normale, integraţi în clasele normale. Acolo, din păcate, într-o foarte mică măsură reuşim să asigurăm profesori de sprijin pentru copiii integraţi în clasele normale şi atunci creăm dificultăţi la profesori. Şi mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo. Adică aş vrea: ca şi lor, celor integraţi în şcolile de masă, să le putem asigura profesori de sprijin”.

Ulterior, Ministerul Educaţiei a clarificat declaraţiile ministrului Andronescu, declarând că nu se intenţionează organizarea unor clase separate, ci creşterea numărului profesorilor de sprijin şi al consilierilor şcolari.