E rău să fii condus de unul inferior

Şi mai rău este că, în ţara asta, îţi poţi exprima punctul de vedere doar în scris, cu un pahar de vin lângă tine. Libertatea de exprimare este o glumă proastă. Fără curaj nu valorează nici două parale. Această postare nu se referă la o persoană anume, ci mai degrabă la o situaţie fără ieşire, în care se vor regăsi mulţi dintre noi.

În vara anului trecut, scriam ceva asemănător pe blog, ca un bilanţ al celor doi ani de învăţământ. „Foarte interesant articolul. Mare dreptate. Parcă l-aş fi scris eu", posta atunci un profesor pe forumul edu.ro. Ne-am obişnuit ca unii (puţini) să vorbească, iar ceilalţi să fie simpli spectatori. 

Al treilea an în sistemul de învăţământ a ajuns la final, într-o şcoală aflată la periferia judeţului Ialomiţa, la aproximativ 40 de kilometri de casă. Navetă grea, probleme cu decontarea transportului. Nu sunt singurul în această situaţie şi, în plus, sunt prea tânăr pentru a mă victimiza. Mergem înainte ca pionierii! O şcoală care poartă numele unui învăţător, Constantin Gurgu, cel care după război aduna analfabeţii de pe uliţele satului şi îi trimitea să înveţe carte. 

O şcoală în care am câştigat experienţă, dar am pierdut încă un an din tinereţe. Am văzut profesionalism, am întâlnit profesori de la care am avut ce învăţa. Ceva trebuia să-mi strice această impresie frumoasă. Şi acel „ceva" se află la conducerea unităţii de învăţământ din comuna Gura Ialomiţei. Prezenţa acesteia în funcţia de director este ca şi cum ai aşeza un excrement în vârful unui tort de ciocolată...îmi cer scuze pentru exprimarea plastică.

Este inexplicabil cum, dintre atâtea cadre didactice competente, nu s-a găsit nimeni cu aptitudini manageriale pentru a conduce această şcoală. Mă întreb retoric care o fi criteriul de selecţie pentru funcţiile de conducere din învăţământul preuniversitar. Probabil în acest caz a fost vorba de o revanşă personală. Mai ţineţi minte pârâcioşii clasei, care luau bătaie de la toţi colegii? „Lasă, că ajung eu şef şi vă arăt eu vouă", era deviza lor călăuzitoare în viaţă. Fiecare generaţie a avut frustraţii ei.

Este genul de director cu prestanţă care convoacă consiliul profesoral şi nu vine nici dracu'. Sunt cadre didactice care refuză categoric scandalul şi grobianismul. Asistenţa se reduce la doar câteva persoane, fidele conducerii. 

Ceea ce nu ştiu mulţi aflaţi în poziţia dumneaei este faptul că funcţia de director de şcoală e una executivă. La rândul lui, un director are şefi. De nepreţuit a fost momentul în care mi-a demonstrat că nu-şi cunoaşte pe deplin atribuţiile. O imagine superbă: şeful tău scoate dintr-un dosar stufos fişa postului pentru care este plătit. Părea lectură la prima vedere...! 9 februarie 2015, o zi pe care nu am să o uit niciodată. Apropo, trebuia să îmi răspundă în termen legal la o petiţie. Dar se pare că funcţia de director îţi dă puterea de a suspenda spaţiul şi timpul.

O întrebare din chestionarul psihologic completat anual de către cadrele didactice este dacă ai obiceiul să răspunzi cu aceeaşi monedă. De cât ori s-a simţit atacată şi criticată, madam X a căutat să se răzbune. Anormal este şi faptul că şi-a construit autoritatea prin slăbirea autorităţii celorlalţi profesori. Este de notorietate această situaţie, fiind o persoană de temut pentru mulţi, totuşi previzibilă şi rudimentară pentru mine.

Este important de menţionat că nu am mai văzut director de şcoală care să fie atât de prost văzut în comunitate. Deşi conduce de ceva timp şcoala, iar localitatea are o populaţie redusă, mulţi nu ştiu de existenţa dânsei. Cei care au copii de vârstă şcolară cunosc doar faptul că doreşte să desfiinţeze unitatea de învăţământ din satul Gura Ialomiţei, fiind la mijloc nişte ambiţii personale. 

Este vorba de localitatea cu cea mai lungă tradiţie în ceea ce priveşte învăţământul din judeţ. În satele Luciu şi Gura Ialomiţei existau şcoli cu mult timp înainte de reforma lui Alexandru Ioan Cuza din anul 1864. 

Un avertisment pentru cei care au ajutat-o să obţină acest statut în societate: pierdeţi voturi la anul! Iar pentru cei care au impresia că la momentul actual se face dreptate în România, trebuie cunoscut detaliul important că o „curăţenie generală" începe de la acest nivel. Schimbarea poate veni doar de jos în sus. Nu ştiu cum se face că, ori de câte ori cineva din sistem mi-a reproşat anumite lucruri, s-a dovedit ulterior a fi penal. Probabil că am un radar.  

Mâine, la ora 12.00, se anunţă consiliu profesoral de analiză. Am participat semestrul trecut la cea mai jalnică şedinţă de când sunt în învăţământ. Invit pe directoarea şcolii să citească în faţa tuturor această fiţuică. Vindecarea începe atunci când o spui cu voce tare. Ar fi pentru prima oară când şi-ar face o autoanaliză realistă.

Îmi pare rău că nu voi fi prezent acolo. Voi fi la lansarea cărţii „Apostolii lui Stalin“, semnată de jurnaliştii Laurenţiu Ungureanu şi Eremia Radu, pe care nu doresc să o ratez. Vreau să închei acest an şcolar cu un eveniment cultural, nu cu o bălăcăreală ieftină. 

Închei cu speranţa de mai bine. Vreau să mă întorc la cărţile mele, la filmele şi documentarele mele preferate. Vreau să mă documentez pentru viitoare articole pe teme istorice. Îmi vreau înapoi liniştea şi echilibrul interior, pierdute în ultima vreme.