Mi-am adus aminte de dumneavoastră cu ocazia avalanşei de ştiri despre profesorii arestaţi pentru mită, atenţii şi faptul că-şi impuneau cărţile în ghiozdanele elevilor. Şi cum să nu-mi amintesc de dumneavoastră?
 
Numele nu-mi mai vine în minte. Ţin minte că vă lăudaţi prin clasă cu faptul că fiul dumneavoastră era gazetar şi se zvonea că sunteţi soţie de senator/deputat. Nu-mi vine în minte decât faptul că vă vopseaţi cu un roşu aprins, buzele alea subţiri tot în roşu şi aveaţi un nas ascuţit. Parcă apanajul femeii „a dracu”, conform vorbelor din popor. Şi personajelor malefice din desenele animate. O Cruela de Vis. Asta era porecla.
 
Vă ştia tot liceul şi eraţi celebră pentru modalitatea de a preda, fiind cunoscută pentru faptul că aţi ţinut în braţe la ore mai mult catalogul Avon decât manualul de geografie. Şi pentru că predaţi timp de o lună acelaşi subiect: solurile. Era aproape tot ce aţi predat înainte de bacalaureat. Oricum pentru note nu conta materia, ci parfumul, cerceii sau colierul pe care-l recomandaţi subtil în timpul clasei. Ştiam regula: vrei să treci? Trebuie să te prezinţi după ore cu X marcă de parfum scump la cancelarie. N-aveaţi cărţi scrise pe care să le „vindeţi” prin liceu. De ce să vă obosiţi să scrieţi când viaţa era mult mai simplă?
 
Diriginta n-avea ce să spună. Eraţi soţie de senator/deputat. Directorul la fel de tăcut. Noi? Generaţie săracă şi înapoiată digital. Nu dispuneam de smartphone-uri ca să punem pe tapet metoda asta revoluţionară de a preda. Oricum, văzând ce se-ntâmplă astăzi cu elevii care-şi demască profesorii parcă nici nu-ţi vine să condamni mârşăvia. 
 
După ce am terminat liceul am auzit că aţi ieşit la pensie. Intuiţie feminină. Probabil aţi simţit că se zgâlţâie solul ăla stabil al locului de muncă, aţi strâns basculanta de parfumuri şi atenţii şi gata carieră de profesor.
Vă felicit pentru faptul că aţi reuşit abil să fentaţi viaţa, bunul simţ şi decenţa. Fără să vreţi aţi reuşit să-mi daţi o anti-lecţie despre meritocraţie. 
 
Cu stimă şi plăcere că vă plătesc pensia,
 
George Bonea