Doar renunţând la frici, le dăm copiilor noştri aripi

Se tot dezbate în ultima vreme în mediile de părinţi ideea dezvoltării copiilor în afara spaţiului cunoscut, a zonei lor de confort. Este firesc ca mulţi părinţi să se teamă de plecarea de acasă a copiilor lor, mai ales pentru a studia într-o ţară străină, la mii de kilometri distanţă. Însă aceasta plecare poate însemna o evoluţie spectaculoasă a tinerilor şi dezvoltarea lor în timp record.

Sunt de părere că astfel de oportunităţi sunt de ne-ratat şi ca să-i liniştesc pe părinţi, cred că nu este nevoie neapărat de studii de un an sau de un semestru, ci chiar două săptămâni pot contribui semnificativ la responsabilizarea tinerilor, la maturizarea  lor şi la creşterea încrederii în forţele proprii.

A studia în străinătate, pentru orice perioadă de timp, reprezintă o experienţă extrem de benefică pentru dezvoltarea personală a tinerilor, descrisă de mulţi dintre cei care o trăiesc ca fiind decisivă pentru viitorul lor.

În ultimii ani am observat că tot mai mulţi adolescenţi români participă la schimburi de experienţă sau în tabere internaţionale, în cadrul cărora cunosc tineri din întreaga lume. Provocarea de a ieşi din zona lor de confort şi din rutină, întâlnirea cu oameni din medii culturale cu totul diferite şi necesitatea de a se descurca pe cont propriu într-un spaţiu nou, i-au făcut să vadă cu alţi ochi locul lor în această lume.

Mulţi dintre ei se întorc având obiective mai clare şi mai multă determinare în ceea ce priveşte viitorul lor, educaţia şi cariera pe care îşi doresc să o urmeze. Practic, prind mai multă încredere şi devin mai motivaţi prin simplul fapt că au fost puşi în faţa unor situaţii noi cărora le-au făcut faţă: un mediu nou şi şansa de a se afirma prin propriile forţe.

Efectele sunt uşor de observat: devin mai responsabili, mai siguri pe ei şi ştiu mult mai bine cine sunt şi ce îşi doresc, ceea ce e foarte important în adolescenţă.

Cei care vor să testeze efectele unei  experienţe de studiu în străinătate pot începe treptat, cu programe de scurtă durată şi în medii sigure, cum ar fi campusurile unor universităţi şi colegii de top, unde copiii au alături în permanenţă o întreagă echipă de supraveghetori. Noi organizăm de 8 ani tabere in Marea Britanie şi SUA şi pentru că ştiu că parinţii au mari emoţii când copiii pleacă de acasă şi într-o tabară din România, dar mai ales în străinătate, în primii ani am mers şi eu ca group-lider ca să mă asigur ca totul decurge conform planului.

Aşadar, cred că trebuie să ne încurajăm copiii să iasă din zona de confort, să le dam puţină libertate, chiar dacă uneori e greu ca părinte să iţi ştii copilul la mii de kilometri distanţă, pentru că astfel de experienţe multiculturale deschid mereu noi perspective şi ii ajută să îşi formeze visele pe care şi noi sperăm că le vor transforma mai târziu în realitate.